Vă puteţi imagina o lume fără România?

Încurajaţi să ne negăm valorile, să ne privim cu dispreţ, cu scârbă, la întrebarea „Vă puteţi imagina o lume fără România?” se poate răspunde simplu: “Da, cea în care am trăi mai bine!”. Mi s-a întâmplat să aud în jurul meu un asemenea răspuns şi m-a revoltat. Evident, atitudinea mea a produs doar surprindere. “Nu vezi în ce lume trăim?” mi s-a argumentat. “Exact, eu văd bine ce am în jur, tu însă nu!” i-am răspuns.
Nu cred că trebuie să ai un motiv pentru a-ţi iubi ţară. Iubeşti România pentru că este ţara ta, doar de atât ai nevoie. Când ajungi să cauţi motiv, deja dai în penibil. Aşa se întâmplă în general cu iubirea pe care doreşti să o împărtăşeşti. Oferi şi gata, nu cauţi motive, nu pui condiţii legate de vestimentaţie, de culoarea ochilor, lungimea picioarelor, grosimea portofelului. Când o faci, ceea ce invoci nu este iubire, ci este interes, şi merită judecată această atitudine doar dacă este disimulată.
Am remarcat această reticenţă faţă de România la persoane care au o relaţie proastă cu sine, la cei care îşi ascund într-un mod penibil defectele, care sunt chinuiţi de drame sentimentale, care nu suportă să se privească în oglindă sau se privesc, dar nu le place ceea ce văd. Constatând acest fapt am devenit oarecum indulgent cu ei şi, referindu-mă aici în special la cei care dispun de o anume educaţie şi care ar avea, prin cunoştinţele de care dispun, argumentul necesar, în continuare mă frământă următoarea idee: cum de nu văd cât de bine seamănă aceşti “intelectuali rasaţi”, care-şi aruncă năsucurile preţioase în vânt pentru că tot ceea ce e românesc le provoacă silă, cu maneliştii italieni (a se citi talieni), agramatele de mall, cu piţipoancele de autocar cărora li se citeşte tot istoricul familiei în călcâiele crăpate sau toate dovezile de iubire ascunse de tinichele de aur sau plastic de Veneţia, Paris sau Londra? O asemenea podoabă humanoidă, care vibrează vocal şi gestual la sunetul grotesc al lui Guţă sau Salam, este în măsură să judece România? Da, categoric da, pentru că i se permite şi pentru că nu i se spune în faţă “dacă mall-ul te-a făcut pe tine om, atunci puteai să te naşti şi pe Wall Street că tot “minte de oaie creaţă ai”, vorba poetului”. În mod sigur, atunci când va auzi Wall Street va crede că este o înjurătură în engleză, iar de poet, cu siguranţă va crede că e unul nebun care “iubeşte femeile şi moare dupe iele”. Pentru aceştia procesul de ţiganizarea a României seamănă cu evoluţia tehnologiei moderne şi nu le poţi nicicum vorbi despre un sentiment atât de nobil ca dragostea de glie, respectul faţă de strămoşi, dacă ei se dezic de părinţi, de rude, de prieteni, uită uşor cele 25 de cuvinte în limba maternă pe care le-au învăţat, din care, probabil, 18 sunt onomatopee. Mă străduiesc să nu-i judec şi, acolo unde se poate, să le găsesc circumstanţe atenuante, dar unii sunt de departe penibili, iar alţii de-a dreptul acefali.
Eu nu vreau nici măcar să-mi imaginez o lume fără România, pentru că, referindu-mă strict la mine, tot ce sunt este românesc şi nu mă pot anula, nici măcar ca exerciţiu de imaginaţie.

MIHAI EMINESCU – Ai nostri tineri

Asculta mai multe audio clasica

Share on Facebook

9 thoughts on “Vă puteţi imagina o lume fără România?

  1. maria spune:

    dureros de adevarat. Iti multumesc pentru aceasta postare.

  2. Cridona spune:

    Iti multumesc pentru tot ceea ce ai scris.
    Oare de ce nu putem vedea cat suntem de binecuvantati de Bunul Dumnezeu ? Cat suntem de frumosi ca neam ?! Ca „marirea si caderea e in noi „-cum spunea Eminescu ?
    Avem tot ce ne trebuie ca sa fim fericiti cu asupra de masura ,fara sa ne uitam in ograda nimanui.
    Asa ca ,eu nici nu vreau si nici nu pot sa-mi inchipui ca patria mea- „acasa mea „- n-ar exista .

  3. doina.pascal spune:

    Octavian Paler – România
    http://www.youtube.com/watch?v=xfcNT9rNFE4&feature=player_embedded

    Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti.
    Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa
    intelegi ce s-a intamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa
    pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt
    drum.

    La fel se intampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, inselat,
    manios, indurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Ţara si mama nu ti le alegi. Te asezi
    pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a intamplat cu tara mea de-am
    fost nevoit s-o parasesc.

    Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, in orice sens vreti voi. O
    tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani,
    muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu
    minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri.

    Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si
    credinta.

    Batranii. Romania ii batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Ii tine in foame si
    in frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de
    masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil
    de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat.
    Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti
    afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

    Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si
    intelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe
    banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani
    nu exista viitor.

    Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant in tara aia? Cine-l mai are
    si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un
    program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care oamenii
    sunt incurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma,
    o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se intampla vreo criza globala de
    alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile
    „prietene”.

    La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenta” si lui
    tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si
    soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
    Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita
    pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste
    sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot
    intelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

    Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam
    de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau in stare sa-l munceasca. Nu stiu ce
    inseamna pamantul, cata liniste si cata putere iti da, ce povesti iti spune si
    cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat intotdeauna pe cei
    care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba in sufertas. Pe toti
    gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de
    partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul
    ingropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

    Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt.
    Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume si pus la loc in lada de
    zestre impreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate il va
    mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe
    Dumnezeu.

    Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care
    ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si
    inmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de
    masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci
    facute in graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie
    sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

    Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza, sfintii de pe
    pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

    Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu
    care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting
    pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se
    prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri
    pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la fund pe vestici. Iar noi facem
    infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

    Un text semnat de… „Anonimus”

  4. doina.pascal spune:

    Dan Puric despre F.M.I., politicieni si poporul roman
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=N5Nh7tVvIiI#!

  5. După atitudine, ceea ce ai postat aici este, în aparenţă, un suprarealism pe care nu ai cum să-l critici, dar acestui text lung, de ia ameţeala, îi lipseşte un element esenţial: bunul simţ. Care este, până la urmă, ideea? Octavian Paler îşi exprima durerea că România lui nu există şi se explică invocând motivul părinţilor. Ceea ce ai postat aici este o defulare desprinsă din cele mai înalte acute pe care le poate obţine vocea semidoctului pentru că miroase a desconsiderare, nu a dezamăgire, a dispreţ, nu a sancţiune aplicată unui comportament. România nu este o ţară fără rost din multe motive, dar în acest context, al conţinutului diletant postat în comentariul de mai sus, mă rezum la unul singur: suferinţa nu este o ruşine, decât pentru proşti.
    În ceea cel priveşte pe Dan Puric am mari rezerve. Dan Puric este un fariseu, adică o persoană obsedată de aventura gândirii sale, preocupată de ţintele conversaţiei şi de meandrele subtile ale unui comportament studiat atât de mult încât, chiar dacă vorbeşte despre mobilitatea spiritului, în permanenţă îţi sugerează că pe dinăuntru arată ca un ou clocit.

  6. doina.pascal spune:

    Mare adevăr aţi grăit, soarta românilor implică suferinţa, iar aceasta de-a lungul timpului ne-a înobilat şi înfrumuseţat sufletul. Şi totuşi…, cât de puţini români contemporani gândesc aşa (oameni de rând, dar şi elite).

    http://www.youtube.com/watch?v=4FB0Ob4pS3g
    Parintele Iustin Parvu: Despre intalnirea cu Dan Puric (de la Aiud): „Din mandrie, Dan Puric a vrut sa dovedeasca ca el este centrul Pamantului.” („O Biserica la Aiud ar insemna recunoasterea jertfei martirilor!” inregistrare din 16 august 2009) http://www.vlad-mihai.blogspot.com

    Părintele Iustin Pârvu – Despre neam
    http://www.youtube.com/watch?v=6NLHH2LXKxM

    Să fiu iertată dacă am deranjat cu ceva, subiectul prezentat de dvs merită dezvoltat şi analizat în profunzime, ne ajută să ne înţelegem mai bine pe noi, dar şi vremurile grele prin care trecem, pentru că altfel… ajungem să ne pierdem credinţa şi identitatea. Doamne ajută!

  7. doina.pascal spune:

    Wild Carpathia (subtitrat romana)
    http://www.youtube.com/watch?v=knMAH2bRkcg

  8. Lara spune:

    Simplu: Nu vreau o lume fara Romania!
    Deci nu mi-o imaginez. Stim, toti credinciosii, ca in toate este un rost. Romania exista, asadar trebuia sa existe.

  9. otilia spune:

    sintem frumosi, inteligenti, artisti, datorita tocmai locului in care traim… sa ne ridicam la valoarea lui… sa/l iubim neconditionat…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *