The Curious Case of Benjamin Button (2008)

„Adaptat dupa nuvela omonima a autorului american Francis Scott Fitzgerald, filmul de fata este o fantezie cu elemente de science fiction si drama, ce urmareste cazul iesit din comun al unui barbat pe nume Benjamin Button care reuseste sa inverseze procesul firesc de scurgere a timpului, nascandu-se batran si intinerind pe masura ce anii se scurg. Povestea este plasata in New Orleans, debutand spre sfarsitul primului Razboi Mondial si derulandu-se pana la inceputul secolului XXI, timp in care Benjamin experimenteaza deopotriva sentimentul iubirii si al pierderii, bucuria vietii si amaraciunea mortii. Dupa o prima iubire pentru Elizabeth Abbott, consumata in Rusia in anii ’30, la varsta de 50 de ani Benjamin Button se indragosteste nebuneste de o femeie de 30 de ani pe nume Daisy si problemele nu intarzie sa apara in aceasta relatie amoroasa intrucat cei doi parteneri de cuplu evolueaza in directii diferite, barbatul intinerind pana cand ajunge un bebelus si dispare in cele din urma de pe fata pamantului, iar femeia imbatranind.” (Sursa)

Nu te poti gandi o clipa ca o poveste atat de ciudata, ce aseaza in acelasi cadru personaje atat de diferite, iti poate trezi o emotie atat de puternica si te poate impresiona atat de mult. Nu pot spune ca Brad Pitt este preferatul meu, poate pentru ca este inzestrat cu o expresivitate stralucitoare, dincolo de care nu mai esti tentat sa cauti nimic, insa Cate Blanchett s-a dovedit si de aceasta data absolut fermecatoare, iar David Fincher din nou la inaltime, asa cum a fost cu Panic Room si Fight club.
Este de departe cea mai inspirata poveste care mi-a fost dat sa o cunosc in ultimul an, cea mai expresiva si tulburatoare. O metafora inedita asupra timpului, asupra trecerii noastre prin lume, asupra obisnuitului, cotidianului, firescului, normalului, fata de care nu opunem rezistenta sau daca ne opunem atunci aceasta nu poate fi decat o curiozitate a naturii, a vieti, a universului.
Ce poate face un om cu viata lui? Asta m-am intrebat la final…
Nu stiu, nu cred ca putem sa ne apropiem, nici macar prin intermediul acestei misterioare povestiri, de sensul pe care il are viata, de rostul bucuriilor sau implinirilor si de importanta limitarilor si complicatiilor.
Daca aveti certitudini in viata, daca bucuria va inunda si daca lipsurile va ocolesc cu atat mai mult trebuie sa vedeti acest film. Intai va veti ghemui in fotoliu, apoi veti face ochii mari si, sper, la final, veti darui o lacrima incarcata de emotie in omagiul unei povestiri atat de impresionate.