Julie & Julia (2009)

Daca ar fi sa banalizez, din greseala, maniera prin care acest film isi expune povestea de succes a tanarului american, as spune: “Iata un film despre mancare!”. Nu este un film despre mancare, cum nu este nici un film care sa prezinte reteta succesului, cum suntem obisnuiti sa descoperim in multe din ecranizarile americane. Meryl Streep este Julia Child, cea despre care se spune ca a schimbat felul de a gati al americanilor. Filmul nu m-a convins deloc ca lucrurile au stat asa, ori daca asa s-a intamplat inseamna ca americanul de rand nu stia decat sa fiara un ou sau sa-si cumpere conserve de la magazinul din colt. Nu m-a convins ca Julia Child este o excelenta bucatareasa, ci o pasionata de bucatarie, o colectionara de retete si o femeie care si-a dorit sa fie recunoscuta pentru modalitatea sa speciala de a privi retetele culinare. As fi vrut sa-i vad mai mult latura creatoare, maniera intuitiva, spontana sau rationala atunci cand combina diverse ingrediente. La acest capitol am ramas cu un gol pentru ca am senzatia ca s-a sarit peste episoade importante din viata ei. Am inteles cum a descoperit cursul de bucatar, de cata perseverenta a dat dovada la lectia “taiatul cepei” si, mai ales, cu cata dragoste isi ingrijea vesela, dar nu ne-a prezentat nimic din geniul ei culinar, de vreme ce cartea a facut-o atat de celebra.
Mi-a placut insa, la nebunie as putea spune, cat de special a fost inserat motivul untului – un excelent ingredient in cele mai multe dintre mancaruri pe care si eu le prefer si pe unele le si gatesc – dar si un mod direct si placut de a explora simtul gustului. Aici am descoperit o noua eroare, poate chiar regizorala, pentru ca orice pasionat al artei culinare stie ca savoarea mancarii nu sta numai in gust, ci in exaltarea tuturor simturilor, chiar si al celui intuitiv.
Daca aceasta ecranizare, atunci cand te declari nemultumit de cateva elemente eronate sau incomplete, devine “Un film despre mancare”, nu acelasi lucru se poate spune despre Meryl Streep, o alta actrita pe care o prefer. Inteleg ca dupa palmaresul sau specialistii, pe buna dreptate, o apreciaza pentru nota originala pe care o da personajelor. Poate fi calda, prietenoasa (“Podurile din Medison County”), autoritara, ambitioasa (“Diavolul se imbraca de la Prada”), rece, caustica, impenetrabila (“Doubt”) sau dificila, informata, profesionista (“Lions for Lambs”). Aici insa descoperim o Meryl Streep absolut incantatoare, populara, calda si inzestrata cu inteligenta practica. O indragesti spontan si ai impresia ca intregul film il face singura si ca in pielea celorlalte personaje este tot ea.
Dupa ce filmul se termina, simti nevoia sa-l mai vezi iar si iar, ca o melodie cu o evidenta incarcatura emotionala pe care o lasi jumatate de zi pe repeate si nu te mai saturi ascultand-o.
Nu pot aprecia ca valoroasa calitatea filmului, pentru ca mi se pare incomplet, insa Meryl Streep face un rol cu adevarat de Oscar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.