Ink (2009), o lectie de esoterism

Ne-am obisnuit ca lectiile de esoterism sa ni le ofere oamenii importanti, misteriosi cu barbile pana in pamant, exprimandu-se in fraze laconice pline de intelesuri dihotomice. Din cand in cand, acestia se vad in postura de a inspaimanta multimea hipnotizata printr-un exemplu de buna practica sau printr-o mustrare severea. Modelul lor de gandire este unul apocaliptic, in care fortele binelui sunt obligate sa invinga si cand nu se pune decat problema puterii sau a credintei datatoare de putere.
Ink vine cu o alta versiune. Aici misterul dispare in fata unor imagini cu mesaje evidente, in fata unei alegorii de sensuri, in care un copil da viata incapacitatii lui de a separa visul de realitate implicand in acest joc personaje capabile sa dea viata unor trairi puternice. Oamenii mari inteleg drama sa ca pe un vis, ca pe o ratacire, dar sfarsesc prin a fi personaje dramatice intr-un sir intreg de evenimente pe care copilul, aproape profetic, le exemplifica.
Creat intr-o maniera difuza si bazata foarte mult pe elemente vizuale, Ink reprezinta o drama in care se dezvaluie existenta a doua lumi complet diferite care se intersecteaza: constientul si subconstientul nostru. Ideea filmului se bazeaza pe o varianta a teoriei luptei dintre Bine si Rau, purtata in timp ce dormim si a influentei fiecaruia dintre aceste forte asupra noastra. In timp ce Binele ne confera pace prin vise placute, Raul ne provoaca cosmaruri, deci o stare de agasare si frica. Cand un aparent monstru al raului rapeste o fetita in timp ce ea dormea, realul se confunda cu irealul. Fortele binelui incearca din rasputeri sa lupte pentru ca fetita sa fie insiguranta in lumea viselor, astfel ea sa poata supravietui in lumea reala. Ink este unealta celor care controleaza cosmarurile, un personaj cu multe secrete, care va trebui sa infrunte atat pe cei care apara lumea viselor, cat si elemente ale realitatii.” (http://www.cinemarx.ro/filme/Ink-Ink-385899.html)
In Ink misterul acestui esoterism patetic, lipsit de simtul realitatii cotidiene, in care personaje mitice se confunda cu soferul de taxi sau cu politistul de la coltul strazii, se risipeste ca prin farmec. Trecutul, prezentul si viitorul au o alta curgere, o alta succesiune si, pentru ca e vis si ne putem permite sa doboram limitele, constatam ca prima parte a filmului reliefeaza o cauzalitate expusa cu intarziere. Descoperim intai elementul esential al eliberarii copilului din cosmarul confuntarii cu partea intunecata a visului sau, continuam cu declansarea intrigii care duce la descoperirea salvatorului si, apoi, confruntarea finala, dupa care misterioasa lume subtila trece intr-un plan indepartat, cautandu-si un alt episod, o alta intamplare dramatica, o alta lectie de viata.
Senzatiile de deja vu sunt la tot pasul in aceasta ecranizare. Succesiunea de imagini prezentate intr-o insiruire de fotograme, sunetul electrizant si contrastul uman intre un taram subtil si o insiruire de canale ce transporta oriunde aceste entitati aproape de realitatea noastra sunt elemente care vor domina intreaga ecranizare. Am sentimentul ca la baza acestui film a stat o ideea reala sau poate nu doar o idee, ca in cazul filmului Contact (1997) sau o compilatie de idei ca in cazul celebrului Matrix (1999), ci informatii reale. Ar fi nepotrivit sa facem acum trimitere spre un taram al luptatorilor, spre o ierarhie de spirite inzestrate cu un alt nivel de perceptie, de intelegre si de exercitare a puterii de influenta, pentru ca suntem invadati de informatii eronate despre reptilieni, balaurieni si alte oratanii, despre a caror realitate, un om cu simtul echilibrului se indoieste. Indraznesc insa sa fac trimitere spre o structura ce s-a integrat subtil in vibratia planetei si despre care se spune ca provine de pe Vega, ai caror membri au un comportament similar personajelor angelice din film. Nu intamplator am facut trimitere spre Contact (originea semnalului era chiar Vega) sau spre Matrix (lupta eliberarii din chinul fericirii iluzorii) pornind de la Ink, pentru ca ierarhia luptatorilor este o realitate a esoterismului si nu o fantezie.
Filmul poate fi inteles pe mai multe nivele:
1. nivelul concret – cel indicat de lupta dintre bine si rau, in care finalul prin salvarea copilului si al tatalui, al carui suflet era chinuit de indoieli, frici si demoni, este un elogiu adus inocentei, puterii binelui asupra raului, sacrificiului care elibereaza de orice pacat.
2. nivelul simbolic – cel care da personajelor roluri inedite. Emma reprezinta copilaria, tatal ei – ambitia si vanitatea privite ca fete ale aceleiasi monede, mama ei – spiritul creator care nu poate convintui alaturi de materialismul intunecat al lumii noastre, iar fiintele angelice sau demonice – ipostaze afective sau mentale ale drumului spre transformarea durerii si a purificarii sufletului atunci cand trece printr-un mare impas.
3. nivelul metaforic – cel care da intamplarilor trasaturi neobisnuite. Protectia luptatorilor poate fi asemuita cu permanentizarea valorilor arhetipale ce apara viata, sanatatea spiritului, memoria frumusetii sale originare, a spiritului nemuritor, care isi cauta prin relaxare si abandonarea acestei lumi, o implinire concreta ce va contrasta cu lipsurile din viata reala (implinirea in vis a sperantelor din viata reala); agresiunile personajelor demoniace, ipostaze brute, lipsite de inteles logic sau evolutiv si care se pot constitui ca explicatii asupra esecurilor, a greselilor lamentabile, ca posibile finalitati in cazul in care un pesonaj se desconsidera sau isi desconsidera statutul care il are.
4. nivelul esoteric – cel care implineste rolul apostolic al gardienilor si deopotriva al celor care fie sunt fiinte comune in aceasta lume si devin tinte ale tentatie, raului sau demoniacului, fie sunt ghizi in diverse stadii, unii pentru altii. Acest stadiu aduna toate intelesurile si da un sens sublim firului epic. Intamplarile la acest nivel sunt mijloace de a evidentia calitatile arhetipale sau de a convinge ca lupta dintre bine si rau nu este necesara pentru a spori calitatea binelui, ci pentru a aminti pesonajelor ca nu exista rau absolut si ca rautatea lor, pe care si-o absolutizeaza prin suferinta, vine din dezordine (rusine, vinovatie, uitare s.a.).
Cele 4 nivele de perceptie se intrepatrund in aceasta sublima ecranizare si nu sunt perceptii ale unei minti instruita pentru a analiza critic, ci ele sunt prezentate implicit in film, iar imbinarea lor se realizeaza prin contradictii: personaje care mor, dar de fapt traiesc, derularea in revers a timpului, personaje pozitive prezentate in tonuri inchise, in timp ce cele negative au in permanenta fete zambitoare s.a.m.d.
Intreaga ecranizare este o lectie practica de esoterism. Am savurat fiecare scena si coloana sonora, aproape hipnotica, am indragit-o spontan. Nu poti ramane indiferent in fata unei asemenea incursiuni. Chiar si pentru ca te introduce numai putin in incertul domeniu al cosmarurilor sau in cel al sperantelor ca binele invinge intotdeauna, sentimentul de recunoastere, rememorare, poate fi uneori dureros. Am perceput acestea ca pe un compromis facut de regizor pentru a sublinia ca binele, norocul, succesul nu sunt intamplatoare si ca daca nu este un personaj real, o intamplare ca efect al unui concurs de forte, cu siguranta este o constructie a universului care isi sacrifica alte elemente ale arhitecturii sale pentru a intretine ceea ce noi numim “bine”, “frumos”, “speranta”, “credinta”. In realitate, sacrificiul universului este facut pentru a ne aminti cat de buni si frumosi suntem, cat de tare uitam de natura noastra initiala si cati monstri putem crea pentru a intretine structura absurda a neintelegerii.

9 comentarii la „Ink (2009), o lectie de esoterism

  1. Marta spune:

    Nu stiam de acest film, dar e foarte interesant modul de abordare..
    Eu am vazut ieri filmul Avatar. Este destul de controversat printre psihologi, se pare ca ar duce la depresii si tentative suicidare. As fi incantata sa discute despre el toti cei care l-au vazut.. O sa deschid un topic pe forum la tine, daca e ok.

  2. Mihaela spune:

    „Nu stiam de acest film, dar e foarte interesant modul de abordare..”

    Marta, nici eu nu stiusem de el. Zilele trecute insa l-am vazut…este absolut special!!! Chiar merita vazut….

    Cat despre Avatar, si eu am citit ca in China ar fi fost chiar interzis:

    http://www.telegrafonline.ro/1263938400/articol/109388/8220avatar8221_interzis_in_china.html

  3. Constantin spune:

    Gheorghita, chiar ma bucur ca ai mentionat acest film, pentru ca face parte din acea rara categorie de filme care chiar merita vazute. Si asta pentru ca ofera acea traire specifica, acea rezonanta care ne scutura putin din amorteala de care parca cu greu de desprindem… Recomand oricui sa-l vada, si sa-l savureze cu sufletul deschis si cu mintea data la volum minim..

  4. Marta,
    eu nu am vazut Avatar…inca! Am stat departe de acest film, pentru ca am dorit sa-l vad 3D, dar nu a fost timp pentru asta. Asa ca, nu cred ca voi putea lua parte la discutiile de pe forum, pana nu vad filmul….sau poate da, dar pe marginea altor pareri, nu pe cele referitoare in mod implicit la film.

    Constantin,
    este, asa cum spui, un film din categoria celor care „chiar merita vazute”. Totusi, pentru a-l vedea iti trebuie o stare speciala. Altfel, nu-i percepi subtilitatile si dupa 15′ il inchizi…

  5. Marta spune:

    Gheorghita, iti recomand sa-l vezi si discutam atunci.. E o experienta, dincolo de tot ce se spune. Si intr-adevar, mare parte din farmec vine din faptul ca este in 3D.
    Mihaela, personal cred ca nu exista anumite pericole decat pentru cei care se complac intr-o viata letargica, care nu cauta si nu incearca sa vada bucuria in lucrurile marunte. Dar ma gandesc aici si la adolescenti, care nu au inca o personalitate formata. Intre cenusiul unei vieti banale, lipsite de cel mai elementar graunte de spiritualitate, si viata pe care o prezinta, tridimensional, cu un mare impact, un film gen Avatar, poate sa fie indiscutabil o mare prapastie..

  6. Da, cred ca sambata ma voi duce in Iasi sa-l vad. Am amanat prea mult…

  7. adriana spune:

    Bun gasit!
    Eu nu am vazut Ink, ba chiar nu am stiut de el pana acum. Dar, citind comentariile voastre (asa cum fac de la o vreme buna incoace), o voi voi face cu siguranta. Am vazut in schimb, Avatar. De vreo 4 ori. Maretia filmului nu sta insa, dupa parerea mea, in 3D. Nu musai. Sigur, ii confera un farmec in plus dar poate foarte bine sa nu fie prezent si filmul ramane la fel de frumos. De aceea nu inteleg, efectiv nu inteleg (decat doar daca nu cumva nefericitii protagonisti nu erau zdruncinati dinainte), cum de unii s-au sinucis sau s-au depresat dupa ce l-au vazut. Tot asa cum nu inteeg cum de unii l-au putut acuza de tente rasiste! Asta sa vezi, sa intelegi, sa simti din Avatar?
    Ei bine pe mine filmul m-a entuziasmat peste poate. Mi-a aratat ca se poate, ca mai exista frumos nu doar inlauntrul unora dintre noi, ca nu trebuie sa ne pierdem speranta nici chiar in fata evidentei, ca niciodata nu suntem singuri, chiar daca nimeni nu este langa noi si nici chiar atunci cand suntem, tot singuri, in centrul oprobiului violent, abrutizat. Filmul asta mi-a reamintit ca totul in jurul meu traieste curat si profund, interconectat, interdependent si total. Mi-a reamintit ca vesnicia nu e o aiureala livresca, ca poti sa ai chiar si o a doua sansa daca ai puterea de a nu te resemna, ca iubirea – indiferent de forma in care iti apare, de prietenie, respect, sau dragoste – singura biruie. Doar si pentru mesajul asta si filmul si-a depasit menirea.
    Chiar nu are nici o importanta tehnica la care s-a recurs pentru realizarea si insufletirea lui, asa cum nu mai are nici o importanta nici din ce zone ale culturii spirituale si-a tras seva pentru intrupare (chiar daca filmul reuneste, chiar amesteca ingrediente de S.F. , fantastic, ezoterism hindus, samanism, etc.). Important este ca vine (sa fie chiar intamplator?), la fix, in acest timp in care ne ratacim atat de des de noi insine si mai ales de pamantul viu. Important e ca vine (sa fie o alta intamplare?), destul de curand dupa un alt film-lectie aparut recent: 2012. Un film pe care eu, l-as inscrie in programa scolara de la gimnaziu in sus. La acestea se adauga un altul (sa fie un complot?), aparut strans in roi cu celealte doua – Agora (o oglinda cruda si crunta, dar atat de – Hellas! – adevarata, a societatii umane, de azi, dintotdeauna.). Acum aflu de Ink. O alta intamplare? Sau ni se spune ceva? (in cel mai accesibil si consumat limbaj din ume). Nimic nou in fond, dar cutremurator de real. Cati dintre noi vor si auzi?

  8. Cridona spune:

    Extraordinar ! Multumesc ,Gheorghita .
    Mie acest film mi-a amintit de un episod din viata mea cind am primit mai multa iubire atunci cind am meritat cel mai putin si cind am inteles cit de iubiti si de importanti suntem,fiecare dintre noi, pt. cei din lumea astrala.
    Cred si eu ca filmul are la baza o intimplare reala sau o traire a cuiva pt.ca mesajul seamana cu ce-am primit eu cit am fost in coma.
    Multumesc.

  9. Lacramioara spune:

    Iti multumesc Gheorghita pentru ca ai scris de acest film … pentru ca auzind de la tine de el l-am cautat si l-am vazut.
    Am fost extrem de impresionata de el. E un film special, asa e, si sper sa mai exista filme ca astea… Si daca dai de ele te rog sa le recomanzi.
    De atunci am mai vazut un film care mi-a atras atentia: The green mile/Culoarul mortii – dupa Stephen King, cu Tom Hanks.
    Un film care m-a facut sa ma gandesc iar, foarte mult…
    Mi-ar placea sa-l vad comentat de tine, caci o faci bine…
    Cu toate urarile de bine,
    Lacramioara

Dă-i un răspuns lui Cridona Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.