Categorie: Versuri

“Aproape tot s-a dus pe ape, Și cerul și pământul la un loc, De te gândești că peste pleoape Zefirul n-a bătut deloc.

Respiră, mi-a șoptit o frunză lipită de fereastră. Respiră încet, a strigat aproape de urechea mea. Ce stricăciuni au prins viață pe tâmplele tale atât de simple și de adânci?

Cândva ai făcut câțiva pași prin mine, pe vremea când Pământul era gol, când noi eram două semințe ce uitaseră una de seva celeilalte.