6 – 12 februarie 2012

Săptămâna 6 – 12 februarie nu este atât de agresivă şi nici atât de bogată în evenimente ca săptămâna anterioară, aducând, ca principale aspecte, Luna plină şi intrarea lui Saturn în mers retrograd (marţi), trecerea lui Venus în Berbec (miercuri) şi, ca o consecinţă a ingresului, conjuncţia Venus-Uranus (vineri), trigonul lui Venus cu Junon (sâmbăta), iar, în ultima zi, pe 12 februarie, aducând Luna şi Mercur, ce îşi împlinesc liniştite trigonul, în postura de a fi una în solstiţiul celeilalte, moment de intensă reverberaţie când putem sa ne redescoperim pasiunea pentru lucrurile ascunse, pentru mister, pentru a scormoni în vieţile altora cu un rost sau pur şi simplu din curiozitate.
Marţi se dovedeşte a fi cea mai importantă zi a săptămânii, cu raze care să se răspândească spre toate celelalte zile, mai puţin spre cea de luni care mai păstrează ceva din complicaţiile săptămânii anterioare.
Săptămâna ne aduce, aşadar, severitate, gânduri de restricţie, comunicări la limita dintre normal şi anormal, dintre firesc şi patologic, reveniri asupra unor proiecte mai vechi, cu gândul de a schimba întregul context în avantaj propriu, dar şi o descindere pe zona publică, într-o explozie de convingeri şi într-un entuziasm ce nu putea fi prevăzut nicicum de la începutul acestui an.
Deci, vibraţia se schimbă considerabil şi asta nu doar pentru ca Venus trece în Berbec, ci pentru că acolo dă peste Uranus care îi amplifică forţa, o scoate în lume, în spaţii deschise şi îi expune potenţialul, fără să-l interese dacă este bun sau rău, în zone sau sectoare diverse. Nu va fi însă o simplă conjunctură pentru că peste toate acestea intervine Luna plină care, în Vărsător, se preocupă de cultivarea Eului, de extinderea fiinţei la un nou nivel, de autodepăşire, explozie de trăsături într-o mare varietate de stări sufleteşti şi adjudecarea unei victorii care nu va însemna şi ridicarea spre o nouă zona a cunoaşterii, înţelegerii sau un nou sector social, ci una care să-i confere individului sau grupului de apartenenţă o stare de confort în ceea ce este deja. Nu este puţin lucru ca Luna plină din Vărsător să se producă cu Soarele şi Mercur în cazimi. Acest aspect aduce o putere specială acţiunilor şi o mare forţă în a produce schimbări, nu în profunzime, ci de fond, care să ne readucă pe linia de plutire statutul sau liniştea confortului într-un mod rapid şi simplu. Chiar dacă în această săptămână, de la o zi la alta, în crescendo, vom avea impresia că lucrurile vor merge din bine în mai bine, că anumite situaţii se vor clarifica, schimbări substanţiale nu se vor produce. Nu-i momentul încă! Acum doar vom tatona ceea ce în martie se va împlini ca eveniment.

Luni, 6 februarie
Pe ultimul sector al zodiei Rac, mai bine de jumătate de zi, Luna împlineşte un sextil cu Marte retrograd, un trigon cu Venus şi un careu cu Saturn, aducând sentimentele într-un ambient plăcut şi deconectant când nu vor fi expuse în public şi când nu vor face obiectul confruntărilor verbale, administrative sau juridice. În aparenţă, poate fi o jumătate de zi liniştită, însă azi dinamica dintre eu şi ceilalţi, dintre “realizările mele” şi “realizările celorlalţi” va face un tur complet al existenţei şi ne va mobiliza puternic. Concluziile la care vom ajunge, după ce vom trece în revistă tot ceea ce ne preocupă şi tot ceea ce vom considera că este urgent de finalizat, sunt cele legate de frică, de îndoiala de a şti sau de a fi tehnic într-un domeniu, de a iniţia un subiect, de a deschide o firmă, de a iniţia acesteia un nou obiect de activitate sau de a începe o serie de cursuri de calificare. Se poate invoca aici, ca trăsături conexe conjuncturii, neputinţa de a gestiona un fond informaţional, de a adopta atitudinea potrivită într-un context, de a folosi cele mai adecvate cuvinte, de a anticipa secvenţele viitoare ale unui eveniment sau de a ajunge la cea mai potrivită concluzie. Toate acestea pot duce spre o uşoară defăimare, mai ales dacă eşecul survine în public, mai ales dacă zona publică este privită de individ ca o salvare.
Venus, între Marte, retrograd deja, şi Saturn, ce va intra în mers retrograd de mâine, devine confuză, temătoare, retractilă, ataşată doar de sentimentele pe care le cunoaşte, împărţindu-i în mod evident pe oameni în două categorii, după modul cum gestionează fondul existent. Cei inferiori, care vor explora cel mai mult frica, vor privi ecoul social că pe un răspuns lipsit de consistenţă, ca pe un ritm îndreptat împotriva lor şi, caracterul retractil al lui Venus în Peşti, îi va face să cerşească milă, să invoce suferinţa personală, lipsurile, neputinţa, greutăţile şi vicisitudinile vieţii pentru a nu suporta consecinţele negative venite din partea anturajului. Prefăcătoria, că despre asta este vorba, susţine atât neputinţa de a simţi, cât şi pe cea de a acţiona într-o anumită direcţie. Ea îi face pe oameni ataşaţi de greşeli şi prostie, de falsul devotament, de falsa prietenie, de falsa sinceritate. Cei superiori vor privi valul de evenimente ca pe o încercare. Suferinţa, în ochii celui matur şi echilibrat, este un prilej de a-şi aminti că omul este o fiinţă muritoare şi că absenţa Cunoaşterii este adevărata cauză a suferinţei. Această înţelegere superioară va face casă bună cu bunul simţ şi va reuşi să contrabalanseze tendinţa de a fi împotriva tuturor, de a judeca pe oricine şi de a vedea în fiecare apropiat un opozant.
Tandemul inferior-superior, în această prima jumătate a zilei, aduce o mare valoare felului de a percepe lumea, anturajul, de a ne justifica propriile alegeri. Unii vor deveni penibili, alţii vor părea înţelepţi, însă totul în acelaşi registru, cel al extremelor afective, al limitelor extinse cu atât mai mult cu cât le ţine mai tare în sfera preocupării.
Trecerea Lunii în Leu schimbă romantismul cu expresivitatea şi tendinţa de a simţii cu plăcerea de a fi simţit. Încălzirea sentimentelor, cu Luna în Leu, înseamnă acum, prin trigoanele Lună-Uranus şi respectiv Lună-Junon, gesturi reprobabile, necugetate, făcute sub îndemnul impulsului, instinctului care sunt împotriva judecăţii, raţiunii sau necesităţii de a fi. A trece de la Rac la Leu, prin intermediul Lunii, înseamnă, în primul rând, trecerea de la umilinţă la expresivitate şi, la nivel superior, de la raţiunea de a construi, la raţiune de a fi edificiul însuşi. Tandemul Rac-Leu are această componentă misterioasă care preschimbă slăbiciunea în putere, dezavantajul în mijloc de avansare şi evenimentul prost într-un semn genial pe care anturajul, cel căruia i se adresează, nu-l poate anticipa. În felul acesta, evenimentele pe care cele două le predispun ţin de arcul timpului, de experienţele de viaţă, de procesul de creştere şi dezvoltare, de extinderea câmpului conştiinţei de la acumulare la valorificare, de la asimilarea la creaţie.
Spre seară, înţelegem că toate aceste noţiuni nu mai sunt abstracte şi că evenimentele zilei care chiar dacă nu aveau vreo legătură între ele, acum se dovedesc verigi ale aceluiaşi lanţ karmic, ipostaze ale aceluiaşi fond astral. Multe din cele pe care le facem azi din instinct ni se vor înfăţişa spre seară ca fiind împotriva unui individ, a societăţii, dispuse să rănească un demers firav sau o părere spusă numai pe jumătate. Deşi nu este o zi în care să dovedim cu brutalitate că ştim mai multe decât ceilalţi, spre seară, dacă intrăm într-un registru inferior, se va pune problema unor reproşuri de acest fel.
Prin urmare, azi se va pune accent pe acele mesaje care fac trimitere la sentimente, promisiuni, principii, declaraţii de sinceritate, fără a se cere un probatoriu. Multitudinea de persoane care ni se perindă prin faţă vor dovedi azi una din cele două calităţi principale: simt sau nu adevărul.
Mulţi vor prefera varianta simulării suferinţei, a adevărului, durerii, fie din teamă unui viitor incert, fie pentru că sunt educaţi să se prefacă. Educaţia în acest sens presupune şi un fel de a fi care a implicat folosirea energiei astrale pentru a deforma adevărul. Azi, a deforma adevărul înseamnă a fi împotriva cuiva, a fi critic, arogant, periculos în replici sau a intra cu ciubotele într-un spaţiu intim al unui apropiat pentru a distruge frumuseţea cu care urâţenia sufletelor lor este agresată.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a medica asupra cuvintelor lui Aristotel: ”Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este Adevărul”.

Marţi, 7 februarie
Careul Lunii cu Lilith din noaptea de 6 spre 7 februarie ne va oferi vise bizare, un somn agitat şi un comportament straniu mai ales celor care lucrează în timpul nopţii. Acest aspect afectează în primul rând inspiraţia, buna coordonare a mişcărilor, înţelegerea fenomenelor subtile, cunoaşterea prin nonverbal. Punând acestea pe faptul că aspectul se împlineşte noaptea, celor care dorm subconştientul le poate oferi informaţii false, puteri false, concluzii eronate referitoare la evenimentele de peste zi. În sfera visului, Lilith din Taur întotdeauna ne va oferi plăceri care nu-şi au echivalentul în realitate, satisfacerea unor dorinţe pe care individul nu şi le poate împlini în starea de veghe.
Din nefericire, multe dintre acestea vor avea o remanenţă puternică. Nedisipându-se atât de uşor, aplicarea lor pe trigonul Lunii cu Capul Dragonului, fără a putea media tendinţa Nodurilor, amplifică neputinţa de a încadra semnificaţia unui vis sau, în cazul celor sceptici care nu acordă misticismului nicio importanţă, incapacitatea de a se separa de imaginile care le-au marcat somnul.
Ziua de 7 februarie aduce însă o combinaţie specială între Soarele cu Mercur în cazimi şi intrarea lui Saturn în mers retrograd. Soarele în exil va fi deci dominat puternic de un Mercur în exaltare, fără a-şi prelua unii altora din calităţi sau defecte, fără a substitui unul altuia trăsăturile. Mintea va fi, deci, înaintea voinţei, mesajul în faţa persoanei şi finalitatea în faţa unui demers pe care oamenii, până acum, l-au văzut lipsit de vreun rost. Dacă invocăm faptul că Soarele în Vărsător aduce un simţ umanitar special, că fascinaţia pentru neobişnuit reprezintă de fapt o durere, o neplăcere de ordin existenţial, alipirea acestor trăsături de Mercur, de socializare, de profunzimea şi originalitatea în gândire, de genialitate, îi face pe oameni să devină mai deschişi către modern, neglijându-şi probleme, mai apropiaţi de tehnologie, decât de simţire, mai înţelegători faţă de manifestările sălbatice ale libertăţii, decât de rafinamentul educaţiei sau a disciplinei.
Toate aceste trăsături vor acţiona pe principiul mesajului subliminal, pentru că, în definitiv, sfera mentală este domeniul de acţiune al conjuncţiei Soare-Mercur pe Vărsător aducând percepţiile vizuale, văzul, ca mijloc de manifestare al focului, într-un impas. Saturn, în momentul conjuncţiei, fiind static pe ultimul grad al Balanţei, aduce tensiunea punctului reflex, durerea pe care o emană o zonă de proiecţie a organului bolnav bulversând pacientul neinstruit în principiile tehnicilor alternative şi ducându-l în postura de a-şi amplifica durerea pe măsura suspiciunii sale. Asta înseamnă retrăirea evenimentelor ultimilor trei săptămâni în oglindă, dar nu prin elementul noutate, cum s-au consumat prima dată, ci prin conştiinţa greşelii, a gesturilor incomplete, a faptului că un comportament antisocial aduce nevoi pe care societatea nu le poate menţine. În ciuda aparenţelor, Saturn retrograd, pe gradul anaretic din Balanţă până pe 3 martie, combinat o perioadă cu Soarele din Vărsător şi respectiv Peşti, ne vorbeşte despre dragoste, despre sacrificiu, despre lucruri îngemănate, despre plus şi minus ca elemente ale aceluiaşi mecanism, despre cauză şi efect ca surori produse de energia arhetipală duală, ca mama şi tatăl, despre juxtapunerea suferinţei de a gândi liber cu libertatea de a ne pierde gândurile printre mormane de fapte şi acţiuni inutile. Un paradox se naşte, deci, prin relaţia Soare-Mercur în cazimi versus Saturn retrograd.
Totuşi, caracterul negativ al acestor direcţii, al acestei îngemănări între sacru şi profan, între subtilitate şi vulgaritate, ca şi cum graniţele nu mai există şi fluidele se amestecă haotic, intervenind prin Luna plină care, consumându-se în Vărsător (fazele Lunii au ca reper poziţia Soarelui în zodii, ca încadrare temporală), urmăreşte spargerea barierelor, eliminarea oricăror restricţii care, anterior, în ultimele trei săptămâni au dus la incapacitatea de a ne îndeplini un plan. Este uşor de observat, făcând o banală trimitere la contextul evenimentelor din ultimele trei săptămâni, că invadarea vieţii private va avea un caracter prozaic, unul chiar vulgar şi mai puţin unul menit să substituie agresivitatea cu o formulare pertinentă. De altfel, plasând Luna plină pe axa caselor IV-X valenţele comportamentelor de masă vor fi puternic solicitate, oamenii preferând să se exprime, corect sau nu, în grupuri, iar deciziile care sunt luate acum afectează, nu masa de oameni în general, ci acţiunile anterioare promovate de grupuri.
Pentru că în casă a IV-a a Lunii pline, a poporului, îl găsim pe Neptun cel care ne va hrăni sufletul mai mult de un deceniu care, apropiat de Chiron, detensionează o zonă publică. Din nefericire Venus este pe ultimul grad chiar în Peşti, ceea ce va aduce mesajului de unitate, de sinteză, concluziei, un caracter negativ, prost înţeles, deviant, pus pe seama unor informaţii obscure sau chiar al unui scop obscur. În felul acesta, ceea ce ar fi trebuit să fie o reuşită printr-un demers de amploare sfârşeşte prin a se pierde, asemenea celorlalte, într-o furtună astrală, în toată această abundenţă de complicaţii socio-comportamentale pe care acest interval le predispune.
Prin urmare, ziua de 7 februarie pentru că aduce pe firmamentul vieţii sociale o combinaţie între subtil şi evident, între sacru şi profan, între adevăr şi minciună, ne aduce în faţă imaginea unei imense catedrale care într-o reprezentare fantastică se trezeşte la viaţă şi îşi eliberează spiriduşii pe care îi ţine ascunşi în vitralii. Această reprezentare urmăreşte să pună în evidenţă atât caracterul nefiresc al evenimentelor, cât pe cel haotic. Forţa populară pare să fie un element esenţial predispus de unghiurile împlinite acum şi care se vor răspândi de-a lungul întregii luni februarie.
Ceea ce este important de reţinut din aceste combinaţii de aspecte este necesitatea autocontrolului. Deşi sunt multe elemente care duc spre haos, atât aspectele pe care Luna le împlineşte cu Lilith, dar şi dispunerea deficitară a conjuncţiei Soare-Mercur în ziua când Saturn intră în mers retrograd pe faza de Lună plină, schimbă sensul şi polaritatea evenimentelor amestecând lucrurile, predispunând la decizii incorecte, descinderi sociale bazate pe patimi, impurităţi mentale, ruşine, agresivitate, furie.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a cerceta totul înainte de a acţiona. Nimic, nici cel mai mic sentiment, gând sau gest nu trebuie lăsat liber până când contextul nu confirmă caracterul pozitiv al finalităţii. Orice fisură apărută azi devine o prăpastie adâncă pe care nu vom reuşi să o înlăturăm niciodată.

Miercuri, 8 februarie
Azi Venus trece din Peşti în Berbec, adică din exaltare în exil aducând o revenire la un comportament irascibil, critic, combativ, menit să formeze caractere, nu să le inhibe, să dezvolte curiozitatea, să ducă la competiţie, schimb de informaţii, confruntare.
Când Venus încă se mai afla pe ultimul grad din Peşti, într-o stare de accentuată melodramă, Luna îşi împlineşte opoziţia cu Mercur, la aproximativ o oră distanţă de Luna plină. Această tensiune pare să se menţină întreaga zi şi rostul cuvintelor, curiozitatea stânjenitoare, conversaţiile lipsite de maniere, perdea, educaţie par să fie stimulate.
Tensiunea este azi pe buzele tuturor, fie că ea se va situa la cote înalte, fie că va reuşi să se moduleze sub forma unor discuţii în contradictoriu, deci fără a produce efecte secundare imediate. Drumurile, călătoriile, mai ales cele care se consumă noaptea, sunt aducătoare de evenimente nepotrivite, de tristeţe sau de o anume dezamăgire pe care oamenii vor căuta să şi-o explice simplu: celălalt este de vină.
Că este sau nu de vină pentru conflictele la scenă deschisă sau divergenţele de opinie aprinse brusc, aproape din nimic, nu mai are importanţă. Poate deloc întâmplător, trăsăturile acestei zile se încadrează teribil de bine cu stilul scriitoricesc al lui Jules Verne (născut pe 8 februarie 1828), dar în special romanul “Uimitoarea aventură a misiunii Barsac” în care bătrânul Verne scrie împreună cu fiul său ultima sa carte, publicată în format complet după moartea sa, în 1919. Axaţi şi pe prezentarea unei aventuri în Africa secolului al XIX-lea, autorii nu doar anticipează romanul poliţist de mai târziu, dar prezintă scene de luptă cu elemente absolut noi, o parte folosite de tehnica modernă azi (dronele, aparatele fără pilot ce permit mitralierea zonelor inamice), dar şi o altă nedescoperită în zilele noastre (un dispozitiv care poate declanşa ploile în zonele semideşertice), propunerea conceptului de limba universală, poate chiar esperando, pe care nu o numeşte aşa, dar şi lansarea într-un mod uşor de înţeles şi acceptat a ideii că sclavia trebuie abolită. Toate aceste elemente se încadrează perfect în pasiunea şi pionieratul lui Venus în Berbec, încât ziua să poată deveni o adevărată aventură a cunoaşterii şi a depăşirii limitelor, a evadării dintr-o schemă mentală periculoasă şi atingerea statutului de fiinţă liberă. În prezent suntem obişnuiţi să credem că suntem liberi şi că sclavia ne mai înfioară încă doar din cărţile de istorie. Realitatea se poate dovedi însă diferită de ceea ce ni se sugerează. A fi în permanenţă agasaţi de reclame tv aberante, de emisiuni cu un conţinut periculos, de promovarea unor indivizi care poluează psihicul firav al tinerilor cu aroganţă, falsă modestie, mojicie sau vulgaritate, ne face să gândim dacă nu cumva trăim o formă modernă de sclavie.
Trecerea Lunii din Leu în Fecioară ne pune în postura de a ne judeca propria muncă, de a ne face autocritica, însă de a vedea doar ceea ce am greşit, de a ne aminti doar de cei pe care i-am făcut să sufere. Nu vom avea parte azi de autocritică obiectivă, dar, dacă vom reuşi să consemnăm într-un carneţel esenţa gândurilor, cu subiectivismul de rigoare, peste ceva timp, când factura evenimentelor de acum se va schimba, vom reuşi să descoperim în ceea ce am gândit şi simţit azi elemente revoluţionare care nu vin de la Uranus, aşa cum şcolile rigide de astrologie promovează, ci de la legătura specială dintre Neptun din domiciliu şi Saturn din exaltare. “Am greşit pentru că nu mă pot abţine!”, “Şi de data asta am dat dovadă de invidie”, “Mi-e ciudă când văd pe altul că se simte bine”, “Cei, domnule, cu atâta dragoste?”.
Panorama comportamentală ne detaşează de dulceaţa exprimării sentimentelor, de schimbul de idei abordat într-un cadru armonios şi curat şi ne duce spre acea zonă care ne face mai buni şi mai puternici după o tulburare agresivă a relaţiilor. 8 februarie este ziua când ne vom grăbi să punem în aplicare deciziile de ieri, când ne grăbim să declarăm că suntem în termen cu aplicarea planurilor, când ne precipităm în a demonstra priceperea sau nivelul şi cădem în ridicol.
Prin urmare, 8 februarie ne aduce o formă stranie de manifestare a psihicului, ca şi cum dintr-odată nu mai avem nevoie de sentimente, nu ne mai sunt necesare declaraţiile de dragoste, cuvintele frumoase şi pornim o cruciadă împotriva romantismului. Uciderea dragostei slăbeşte pancreasul şi aduce, prin dezechilibrul zahărului din sânge, un deficit de atenţie, o înţelegere precară a experienţelor, o separare între generaţii, părinţi de copii, prieteni între ei, structuri ale statului între ele.
Totul va fi privit ca o imensă aventură, plină de dinamism şi care ne poate oferi cu atât mai multă vivacitate cu cât ne dorim mai mult dinamism, mai multă vitalitate, mai multă competiţie.
În absenţa lui Marte din aspect, ziua nu favorizează competiţiile pentru adjudecarea unui titlu sau a unei medalii, ci doar pentru a ne face loc în această lume agitată şi haotică, pentru a ne redobândi liniştea şi dorinţa de viaţă. Unii vor considera că nu pot merge mai departe decât dacă îşi lasă în urmă piciorul bolnav, mâna sau ochiul. Reducând greutatea fizică, greutatea gândirii sau pe cea emoţională prin abandonarea unui element personal, mulţi se vor îndepărta singuri de ceea ce epoca modernă numeşte “socializare “.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a urmări cât de subtil sunt inserate tehnicile de manipulare în social şi cât de abil ne sunt induse alegerile. Sunt puţini cei care reuşesc să se sustragă acestora, iar cei mai mulţi aleg să facă asta prin retragere. A fi în lume şi a preschimba balanţa vibraţiilor într-o direcţie pozitivă, chiar şi numai cu un singur om, valorează mai mult decât succesul obţinut la scena deschisă la nivelul unei ţări sau chiar la nivel mondial pentru că faci ceea ce este necesar comunităţii.

Joi, 9 februarie
Mijlocul săptămânii are menirea de a ne introduce în jocul iniţiativelor şi pasiunilor intense pe care atât Venus cât şi Uranus, singurele planete din Berbec, le predispun. Dacă în astrologia previzională careurile şi opoziţiile produc dizarmonii, scot la suprafaţă probleme, nemulţumiri şi complică lucrurile până la dizarmonie, sextilele şi trigoanele vin să regleze un neajuns, să ofere informaţii suplimentare, vitalitate, forţă, cunoaştere, înţelegere, bucurie. Dacă prin careu şi opoziţie edificiul se surpă, prin trigon şi sextil el se reconstruieşte, punând fiinţa în postura de distrugător şi creator deopotrivă.
Până la ivirea zorilor Luna împlineşte un careu cu Junon, un trigon cu Jupiter, o opoziţie cu Chiron şi un trigon cu Lilith, pendulându-ne atenţia şi simţirea de la cald la rece, de la pozitiv la negativ într-un interval în care somnul facilitează fiinţei regenerarea şi contactul cu energiile astrale. Hrănirea, pe aceste unghiuri, devine un element de basm sau de fabulă, o parodie interesantă sau un mijloc de a spori fiinţei forţa interioară. Careul cu Junon, care se produce în separaţia opoziţiei Lună-Neptun, ne duce spre a semna, cu mintea, un contract, asemenea lui Faust, pentru a oferi, prin tensiune şi uciderea iubirii, un tribut forţelor negative prin care corpul se va hrăni cu ceea ce, în următoarele săptămâni, îl va surpa din interior. Acest tandem bine-rău are, până la răsărit, un colorit aparte şi ne vorbeşte nu doar despre contacte umane, nu ne pune doar bariera în a ne extinde prin exprimare sau dominare, ci şi prin autoînţelegere. Cine este preocupat de propria sa fiinţă pentru a fi tot timpul în echilibru pe linia vieţii, indiferent unde se întinde ea, la înălţime sau cu puţin deasupra solului, va privi noaptea de miercuri spre joi ca pe una epuizantă, cu prea multe semnale, unele disonante, confuze, altele edificatoare.
Trigonul Luna-Pluton şi apoi careul Lunii la Axa Dragonului va separa impresiile din timpul nopţii şi va aduce confirmări pe zona publică. Pentru cei mai mulţi, de această dată, noaptea nu va fi un sfetnic bun. Ea va pune furia, dinamismul şi sacrificiul pe acelaşi postament, în acelaşi loc, deşi azi acestea nu sunt compatibile.
Dacă soluţia reieşită din frământările nopţii va avea un caracter duplicitar, adică va fi îndreptată spre muncă (trigon Luna-Jupiter) sau spre compromis (trigon Luna-Lilith), în plină zi sarcina suplimentară care ne va cuprinde va devia aceste intenţii preschimbându-le. Unii se vor trezi cu sarcini suplimentare imediat ce şi-au manifestat dorinţa de a munci (iniţial cu gândul de a-şi repara propriul neajuns), iar alţii puşi în situaţia de a se lăsa umiliţi, folosiţi, păcăliţi sau oferiţi ca exemplu la capitolul “Aşa NU!”.
Este deci lesne de observat de dinamismul care vine peste noi dintr-odată, cel venusian cu caracterul novator al sentimentelor, cu dorinţa de a clădi o valoare, de a oferi un exemplu, de a elibera emoţiile de acolo unde le-am încuiat, dar şi cel uranian plin de surprize care rămâne consecvent unui singur aspect al vieţii: distrugerea trecutului.
Prin urmare, 9 februarie îi motivează pe oameni să se schimbe brusc, să fie instabili, să se critice unii pe alţii sau să se folosească unii de relaţiile altora, fără a avea conştiinţa greşelii sau regretul că poate consecinţele faptelor nu vor fi tocmai cele potrivite. Unii vor fi inspiraţi să facă gesturi magnifice, însă acţiunile lor se vor manifesta mai mult în sfera privată din dorinţa de a-şi asigura un confort minim. Trecând de la bine la rău, de la tensiune la relaxare, de la pozitiv la negativ, corpul se va menţine într-o stare de stres, de tensiune, de consum interior şi cei care deja sunt într-un stadiu avansat de uzură vor privi această zi ca pe una fără de sfârşit, cu greutăţi suplimentare, cu nevoi care nu sunt ale lor şi pe care trebuie să le împlinească cu aceeaşi severitate ca şi cum le-ar aparţine.
Cei care în zilele anterioare s-au relaxat, au privit evenimentele cu o anume detaşare şi care nu s-au consumat prea mult în drame sentimentale au parte acum de o zi dinamică pe care vor reuşi să o fructifice pe măsură. Chiar dacă unele nu vor merge cum trebuie, fiind plini de vitalitate forţa şi vivacitatea lor vor umple aceste goluri şi vor apărea ca nişte frunze uscate care îngraşă solul, ca experienţe nefericite din care a venit timpul să înveţe ceva.
Evenimentele sociale ale zilei de 9 februarie sunt un preambul al zilei de 10, când Venus şi Uranus se întâlnesc, înainte de ivirea zorilor, într-o conjuncţie la 2 grade şi 10 minute Berbec. Fundalul oferit de trecerea Lunii prin Fecioara aduce ca finalitate îndreptarea rezultatelor muncii spre casă, faimă, renume personale, adică spre a ne hrăni mândria şi orgoliul de a fi una cu titlul său funcţia pe care le deţinem.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne lăsa atinşi de necunoscut, de a primi şocurile evenimentelor, de la integra în propria fiinţă fără sa avem vreo reacţie faţă de ele, ca şi cum ne-ar lovi valurile şi să considerăm că nu este adecvat să ne supărăm pe forţa apei, ci să ne lăsăm cuprinşi de atingerea sa brutală, de sonoritatea sa misterioasă care ne atrage spre adâncimi magice în care fiinţe miraculoase trăiesc aceeaşi viaţă ca noi, dar în alte condiţii.

Vineri, 10 februarie
Azi se împlineşte conjuncţia lui Venus cu Uranus, înainte de ivirea zorilor, aducând zilei un plus de dinamism şi împlinire pe mai multe sectoare. La doar câteva ore distanţă de la această conjuncţie, Luna şi Marte trec printr-o conjuncţie şi întreaga zi va fi sub semnul acestui aspect aducând o căutare intense în sectoarele neglijate anterior şi o pendulare între îndrăzneală şi indulgenţă, între curaj şi laşitate cu scopul de a ieşi în evidenţă, de a se ridica deasupra mulţimii şi de a cânta, asemenea cocoşului, de pe punctul cel mai înalt al curţii.
Ambele conjuncţii vor idealiza mult percepţia asupra lumii, fără a căuta justificare, comunicare, linişte, pace, armonie sau vreo formă de înţelegere în orice tip de interacţiune. Oamenii sunt împinşi spre descoperiri, spre a scormoni în locurile cele mai ciudate şi de a găsi obiecte valoroase în cele mai stranii locaţii. Spiritul întreprinzător îi va face populari în cercul de prieteni, în societate, prin atingerea punctului de carisma şi care îi va îndrepta spre gesturi neobişnuite, extravagante.
Pentru că niciuna dintre planete nu se simte bine în Berbec, fuziunea celor doi va aduce acţiuni greşite bazate pe temeri. Fie că acestea sunt împărtăşite sau se acţionează sub impulsul lor înainte de a gândi puţin asupra consecinţelor atât în sfera socială cât şi în cea personal sunt dintr-odată în flăcări, ating dintr-odată apogeul exprimării personale printr-un vârf, o secundă de inspiraţie sau un platou de calităţi exprimate fără a avea teamă sau vreo altă reţinere. Inspiraţia, originalitatea, curajul aduc exprimări la scena deschisă sau tendinţa de a patina între valori care nu par să fie de viitor.
Dacă ne referim la aspectul mental pe care îl dinamizează conjuncţia celor două în Berbec, atunci percepţia obiectului, azi, va fi mai curând o secvenţă nonverbală, care bruschează psihicul şi ne pune în situaţia de a simţi, de a percepe cu alte instrumente, ca şi cum ideea nu mai are loc să se contureze. Semnul pionieratului se interpune azi ca o înclinaţie spre abstract că o nevoie de a ne extinde spre o zonă nouă, de a ne lărgi orizontul înţelegerii, fără să ne punem problema puterii personale, dacă suntem sau nu pregătiţi pentru un asemenea salt. Rutina reprezintă un obstacol pe care se va strădui să-l înlăture şi neavând simţul măsurii gesturile sale, ce sunt argumentate printr-un mod propriu de a aprecia anturajul, îl pot duce spre actiuni extreme de câştig sau pierdere la mare intensitate.
Dacă ne referim la sferă afectivă, am putea să invocăm motivul nebuloasei, a senzaţiilor confuze, a insuficienţei, insatisfacţiei, a durerilor sufleteşti cauzate de despărţiri, discontinuităţi, înstrăinări sau marginalizări. Gândim faptul că Venus în Berbec se vede în postura de a fi îndrăzneaţă, de a trece peste orice obstacol pentru a-şi implementa ideile, pentru a comporta un schimb instantaneu de sentimente, o deschidere bruscă în care poate surveni căderea în neant sau vindecare miraculoasă, aspectul afectiv va fi legat mai mult de persoane decât de noţiuni, deşi la prima vedere lucrurile par că stau invers.
În sfera acţiunilor concrete conjuncţia Venus-Uranus ne îndreaptă spre mister, spre ceea ce nu am cunoscut direct, spre o mare varietate de sunete şi tonuri, spre o mare bogăţie cromatică ce îl poate duce pe individ spre scandal, manifestări contradictorii ale personalităţii, impulsul de a strica, de a inversa, de a răsturna valorile pentru a reîmprospăta. Pentru că oamenii sunt în general educaţi să-şi oprească privirea şi înţelegerea la luciu apei şi să nu se preocupe de adâncimile ei, mulţi nu vor vedea persoana din spatele ideii, nu vor percepe fiinţa care a susţinut proiectul ori demersul, nici grupul care a schimbat balanţa prin opinie sau sub ameninţarea sacrificiului. Ceea ce va rămâne după această zi va fi noţiunea, ideea sau demersul social şi mai puţin creatorul, chiar dacă prin conjuncţia Luna-Marte se încearcă atingerea unui punct de succes personal, de relansarea a imaginii personale. Eşecul, produs de faptul că forţa majoritara dată de conjuncţia Venus-Uranus, înclină spre noţiuni, idei, este inerent. Oamenii se vor comporta ca şi cum nu ar exista azi. Ei devin cifre statistice, parametri, indicatori fără a vedea că în toate acestea există o atitudine afectivă aceea care, paradoxal, se neagă pe sine şi care se alimentează din teama de a nu reuşi să implementeze un mod propriu de acţiune, o cale, un demers. Când vorbim despre realizări personale noţiunile, ideile nu sunt decât nişte instrumente, tocmai de aceea inversiunea zilei de azi, aceea de a da mai multă importanţă valorilor, cifrelor, ne va aduce o formă de deziluzie pe care o vom interioriza, asemenea luptătorului care îşi ascunde durerea până se termină bătălia.
Prin urmare, 10 februarie este o zi de dinamică, însă una care ne duce mai curând spre abstract, decât spre concret, chiar dacă Luna şi Marte ne incită azi spre realizări personale, spre evocarea mândriei de a câştiga, învinge, de a ridica valoarea Eului pe un vârf al recunoaşteri sociale. Acest ultim sector al Fecioarei pe care îl parcurge Luna ne umple azi de speranţe false, de alegeri care, dacă nu au o uşoară notă abstractă, nu se pot finaliza, nici măcar nu se pot apropia de ceea ce poate însemna etapa finală.
Azi mulţi vor avea probleme cu temperamentul, cu tensiunea psihică sau arterială, cu tonul vocii sau cu deciziile categorice. Totul este luat în serios, însă nu totul este discriminat, tocmai de aceea relaţiile interumane sunt azi lezate de lipsa de tact, neputinţă de a prelucra un mesaj, de a cizela informaţia, ci de a o transmite aşa cum vine prin inspiraţie sau inducţie mentală.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a nu ne lăsa tentaţi de lăcomie, chiar dacă ea este subtil inserată printre preocupările personale. Calitatea vieţii este mult mai importantă decât orice alt vârf atins prin compromisuri.

Sâmbătă, 11 februarie
Prima zi de Balanţă (Luna în Balanţă) debutează cu două opoziţii (Luna-Uranus şi Luna-Venus) punând la grea încercare sentimentul de apartenenţă, funcţiile rinichilor, ale aparatului excretor, a sensibilităţii din partea de jos a corpului, a rezistenţei la frig sau a eliminării substanţelor toxice, a purificării organismului prin intermediul sistemul venos.
Cele două opoziţii, având momentul de maximum în plină noapte, reduc multe dintre interacţiuni la nivelul corpului, internalizâdu-le şi schimbând sensul tensiunii din exterior spre interior. Venus în Berbec creşte tensiunea în zona capului, de asemenea şi Uranus, iar intervenţia Lunii, prin opoziţii, complicaţii legate de rezistenţă vaselor de sânge, de uşurinţă de a mobiliza din depozite apa necesară. Funcţia rinichilor aceea de a purificare a sângelui, de filtrare a lichidului care parcurge toate mediile fiinţei, pe aceste două opoziţii, sunt uşor afectate, fiind puternic dependente de o atitudine retractilă, o stare psihică negativă.
Fricile se lipesc prima dată pe rinichi apoi când se schimbă în agresivitate lezează funcţia hepatică şi pe cea biliara transformând organismul într-un depozit de toxine şi determinându-l să recurgă la alimente din ce în ce mai toxice pentru a compensa deficitul de înţelegere şi lipsa unei plăceri. Gândurile încărcate de teamă gen “Nu sunt în stare!”, “Am încercat de mai multe ori şi de fiecare dată mă lovesc de acelaşi obstacol!” pun întregul organism într-o mare dificultate. Neputând să acţioneze conform paşilor cunoscuţi, conform îndrumării venite din subtil, prin intuiţie sau chiar simpatie, oamenii ajung să-şi distrugă sănătatea pe cât mult se preocupă de ea. Fie că beau un ceai de plante, că îşi administrează o medicaţie corectă, că stau la soare, că se plimbă în aer liber, mintea le toacă ideile de frică şi deziluzie, de incertitudine şi nemulţumire încât aerul proaspăt, planta sau medicamentele alese cu grijă ajung să devină la rândul lor toxine după o comandă pe care corpul o primeşte de la „şeful” său. Când nu sunt ajutaţi să aleagă corect, oameni se comportă ca nişte copilaşi care caută să înţeleagă, strică în timpul căutării şi în final se îndoiesc de tot ceea ce nu mai este întreg, fără să se gândească o clipă că sunt săraci, neputincioşi, lipsiţi de vlagă, pentru că aşa au dorit să fie, pentru că au acţionat cu insistenţă în această direcţie. Întregul nostru edificiu socio-comportamental, împreună cu structurile mentală şi emoţională, se bazează pe dorinţă. De cele mai multe ori dorinţa nu reprezintă o necesitate, ci o eroare pe care organismul o reproduce de mai multe ori în diferite conjuncturi până când oboseşte sau rămâne fără susţinere. Ajutorul pe care o fiinţă îl primeşte va ţine de prea puţine ori cont de dorinţe, tocmai de aceea în evoluţia spirituală dorinţa este primul şi cel mai puternic inamic. Totuşi, absenţa dorinţei nu este acelaşi lucru cu a nu simţi dorinţa. Ea poate fi inhibată, ascunsă şi trimisă să acţioneze în fundal, iar când presiunea ei va creşte, fiinţa va deveni din nou sclavul său. Absenţa dorinţei trebuie deci înţeleasă ca o sublimare a sa, ca o trecerea a modului ei de acţiune într-un nou registru, din sfera materială, cea legată de plăcerile fizice (atracţia sexuală, plăcerea de a consuma diferite produse, substanţe, de a dormi, de a socializa prin deviaţie comportamentală gen bârfa, invidie, agresivitate, frică) în bucurii subtile, lipsite de vreun fundament fizic, menite să tragă fiinţa spre un element superior, spre a descoperi nu doar cercelul din nas, ci întregul chip, nu doar dinţii, limba sau degetele de la mâini, ci întregul organism, nu doar aspectul fizic, cu susţinerea sa din interior, ci ansamblul fiinţei.
Marii maeştri, cei care ne îndeamnă să le urmă exemplul, adică de a ne arunca dorinţa spre zone superioare şi de a ne duce după ea, ne-au avertizat că în calitate de fiinţe complete, aici, în această lume, experimentăm ideea de corp, nu ideea de spirit.
Întreaga zi va fi deci marcată de necesitatea implicării în acţiuni elementare. Mulţi se vor preocupa azi de ceea ce este util, necesar, de ceea de îi duce spre o relaţionare corectă şi această frământare are darul de a zdruncina sever legăturile care ne ţin strânşi în materie. În felul acesta, trigonul Venus-Junon aduce ideea de asociere din zona publică, din cea interpersonală, în sfera intimă punându-ne în faţa relaţiei cu noi înşine. Ne vom întreba azi nu doar ce ne doare, ci şi de ce, care ne sunt slăbiciunile, dar şi de ce suntem puternic atraşi de această forţă inferioară de vreme ce nimic nu se pierde, nimic nu se consumă, ci totul se transformă. Ceea ce gândim şi acţionăm azi, indiferent că vine dintr-o condiţionare sau nu, ne duce spre un rezultat bun, spre o consolare, spre un răspuns, spre o depăşirea obstacolului cel mai evident, a celui mai dificil moment. Pornind de la această atitudine corpul, care este un instrument, se va modela după comanda pe care i-o dăm în continuu, va reveni la poziţia de drepţi, dar nu cu frică, salută respectuos factorul de decizie şi va fi convins că de această dată comandantul său va şti atunci când starea sa de funcţiune se agravează, când nu poate duce la îndeplinire un ordin corect şi îl va pregăti. În felul acesta, subalternul îşi îndeplineşte misiunea de a fi respectuos, care nu trebuie să se preocupe de starea sa de drept, ci de cum îndeplineşte comenzile. Spiritul sănătos, comandatul, va avea grijă să-i treacă structura fizică prin reparaţii periodice, îi va asculta suflul, respiraţia, îi va urmări mersul şi va citi în acestea când este cuprins de uzură şi când dovedeşte că şi-a depăşit propriul nivel. Satisfacţia, privită ca produs final al dorinţei, va genera astfel linişte şi înţelegere, respect şi dragoste pentru tot ceea ce există în jur. Asta înseamnă a fi în armonie în zilele de Balanţă, mai ales când intrăm în acest sector cu un bagaj informaţional negativ produs de opoziţiile Lună-Venus, Luna-Uranus, ca azi, dar şi întreţinut mai târziu de careul Lună-Pluton. Teama de sine, de ce reacţii am putea aveam, de faptul că nu facem faţă propriilor aşteptări aduce la lumină o problemă care nu este deloc nouă şi care nu pare să fie deloc personală, ci una a întregii rase umane: autocunoaşterea.
Prin urmare, 11 februarie ne pune la încercare puterea de înţelegere şi conduită. Respectul faţă de oameni când nu se susţine pe o pornire afectivă, ci este doar motivată de funcţie, rang, tip de relaţionare, duce fiinţa într-un sector trist, cel al singurătăţii. De aceea oamenii au nevoie periodic de relaxare, de desprindere de anturaj, de concedii, de aceea au nevoie să-şi schimbe mediul, să facă chipuri noi, un alt decor, să fie serviţi, consultaţi, întrebaţi, rugaţi, lăudaţi. Fiind într-o relaţie de falsă prietenie oamenii se plictisesc repede unii de alţii şi la un moment dat dorinţele lor cele mai aprige, susţinute pe invidie sau dispreţ, ascunse în adâncimile funebre ale fiinţei ajung să răbufnească într-un clocot de tensiune sau boală. Rinichii, numiţi de chinezi “fântâna vieţii”, sunt cei care ne dau prima dată semnalul de alarmă că ne trăim viaţa cu frică şi că întotdeauna frica naşte agresivitate şi invers.
În zona acţiunilor sociale ziua ne tulbură acele relaţii asupra cărora trebuie să revenim cu alte gânduri, cu o altă atitudine, cu dragoste, cu respect. O uşoară ipohondrie intelectuală îi poate cuprinde azi pe cei care nu discută cu toată lumea pentru că-şi pierd vremea, mai ales cu proştii, în timp ce mintea lor musteşte de dileme şi conflicte psihoemoţionale. Tocmai de aceea cel mai indicat gest pe care l-am putea face azi este să fim deschişi fără teamă faţă de ceea ce am considerat până acum inferior şi vulgar. Absenţa fricii ne ajută să învăţăm şi doar după ce ne-am învins frica putem atinge performanţele pe care ni le-am dorit.

Duminică, 12 februarie
Ultima zi a săptămânii ne aduce trei aspecte, două trigoane (Soare-Lună, Lună-Mercur) şi o conjuncţie (Lună-Saturn). Deşi, în aparenţă, raportul aspectelor trebuie să ne ducă spre o pozitivare a trăsăturilor planetare, faptul că Luna, spre seară, intră nu doar în conjuncţie cu Saturn, ci şi în fereastra opoziţiei cu Jupiter, reprezintă pentru noi, oameni de rând, un pericol ce ţine de privarea de libertate, de îngrădirea unui drept, de consumare a unor gesturi de clemenţă într-un mod necugetat, penibil.
Când Soarele şi Luna sunt în trigon semnul de prosperitate primeşte un plus de forţă, înţelegerea se va situa la cote superioare, iar curajul de a cerceta şi apoi de a pune la dispoziţia celorlalţi rezultatele muncii va pune într-o lumină favorabilă relaţiile dintre oameni. Această direcţie va face din prima jumătate a zilei una fericită, liniştită, puternică, pozitivă, care mai păstrează puţin din trăsăturile zilei anterioare.
Aspetul cel mai interesant al acestei zile va sta însă în trigonul Lună-Mercur care, spre finalul zilei, le va pune pe cele două protagoniste în postura de a se oglindi una în poziţia celeilalte faţă de axa Capricorn-Rac. Aceste ipostaze numite antiscions (puncte de solstiţiu) reprezintă poziţia în oglindă a unei planete faţă de axă Capricorn-Rac şi aduce într-o conjunctură astrală soluţia de rezervă, ecoul unei fapte, răspunsul la o rezoluţie, accentuarea unui demers într-o direcţie ca nu permitea derularea sa, aflarea de informaţii suplimentare într-un domeniu ce are ca efect propulsarea individului spre un sector nou.
Gândirea echilibrată, puterea de a căuta un răspuns într-un moment delicat, de a lucra eficient în condiţii de stres, de a depăşi o barieră legată de limbaj, exprimarea scrisă sau de a finaliza un demers pe cale judecătorească ori administrativă sunt câteva din elementele cu care vom lua contact în seara acestei zile, dar şi în începutul zilei de mâine.
Conjuncţia Lunii cu Saturn va restricţiona însă libertatea de expresie şi nu va permite aflarea adevărului întreg, însă ceea ce se deschide acum, ceea ce se iniţiază, pentru că este susţinut de punctele de solstiţiu, devine un mijloc de ridicare a expresiei de grup la un nivel nou. Cumulând toate acestea cu relaţia tensionată de la începutul anului între Saturn şi Jupiter, care începe, treptat, să se slăbească, trigonul Lună-Mercur aduce asul din mânecă pentru a schimba regulile jocului, pentru a întoarce o decizie împotriva celui care a emis-o, de a tempera o forţă negativă care dorea să pună pe picior de egalitate schimbarea cu anarhia.
La nivel individual, partitura comportă multe modulaţii şi se adaptează la cazul unic al fiecărui individ. Ceea ce se potriveşte tuturor este trimiterea spre secrete personale, mistere ale vieţii private, minciuni sau adevăruri ascunse cu grijă. Aflarea lor nu va putea însemna însă şi depăşirea impasului, ci doar consolidarea unei stări de confort.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii aduce, prin cele trei aspecte pe care le împlineşte, jocuri sociale periculoase. Nu este vorba doar de exprimarea verbală sau de cea scrisă, ci despre ceea ce se intenţionează cu informaţiile nou descoperite, unde vor ajunge ele, cui vor fi vândute, cât de mult îl vor compromite pe cel în cauză. În faţa unei asemenea descoperiri oamenii reacţionează negativ, se tem sau devin violenţi, îşi adresează unii altora injurii sau se pierd în explicaţii ridicole. Punctele de solstiţiu aduc din umbră putere acelora care explorează azi intimităţile altora, curioşilor, bârfitorilor, ajutându-i pe cei care se simt apăsaţi de secrete ascunse cu grijă să se elibereze de tensiune. Preţul pe care îl vor plăti pentru asta va fi însă prea mare.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne stăpâni curiozitatea faţă de apropiaţi şi de a o îndrepta asupra noastră, pentru a explora structuri interioare şi de a ne apropia mai mult de cunoaştere. Pentru că orice acţiune are şi o reacţiune, succesul de azi a celor care atentează la intimitatea celorlalţi ne slăbeşte forţa destinului şi pe viitor ne va face vulnerabili în faţa unor situaţii similare. A ne controla azi acest impuls înseamnă a preîntâmpina o întreg şir de evenimente neplăcute sau penibile ce nu sunt programate prea departe în timp, ci chiar în a doua parte a anului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.