13 – 19 februarie 2012

Săptămâna 13-19 februarie este foarte intensă la capitolul conjuncturi astrale, practic în fiecare zi se consuma un eveniment major, fie unul care se repetă anual, cum sunt cele pe care le fac Soarele, Mercur şi Venus, dar şi cele care se împlinesc mai rar, cum sunt sextilul Jupiter-Chiron, împlinit miercuri, şi careul Chiron-Junon, împlinit vineri.
În acest interval Luna parcurge un sector de cer de la Scorpion la Vărsător, trecând prin conjuncţiile cu Capul Dragonului, miercuri, şi Pluton, vineri, oferind un fundal concentrat conjuncturilor astrale şi o forţă specială direcţiilor nefinalizate anterior pe care le vom continua săptămână aceasta. Trecerea lui Mercur în Peşti şi, la câteva ore distanţă, conjuncţia sa cu Neptun, schimbă încadrarea faptelor, slăbeşte sănătatea prin gânduri de tristeţe, deziluzie sau îndoială şi aduce noi motivaţii pentru demersurile publice, noi strategii, noi deschideri sociale, multe dintre ele acuzate într-un cerc restrâns de inflexiune, corupţie, lipsă de consecvenţă, neseriozitate. Implicarea lui Neptun în atât de multe conjuncturi face din această săptămână una dominată în totalitate de sfera impulsurilor, a instinctelor, a destinului, a planurilor de viitor, a demersurilor pe cale verbală, a comunicărilor complexe, în spaţii extinse, între state, între provincii, între regiuni. Tandemul succes-insucces va domina întreaga săptămână, ca şi cum ar fi nod energetic între ultimii aproximativ 160 de ani şi următorul secol, dar, pentru că existenţa umană individuală nu cunoaşte întinderi temporale atât de mari, cei mai mulţi se vor consuma cu percepţii limitate asupra vieţii, refuzând să-şi vadă propria existenţă, propriul destin plasat într-un context istoric atât de important ca acesta de acum. Politica struţului va fi preferată săptămâna aceasta, însă fără vreun succes şi vom avea ocazia să înţelegem acest lucru la finalul săptămânii când Soarele va trece în Peşti şi va împlini conjuncţia cu Neptun.
Fiind o săptămână încărcată, cu multe conjuncturi, ea presupune şi un avertisment sintetic despre care, dacă nu am studia astrologia sau alte ştiinţe ezoterice capabile să ne pună la dispoziţie instrumente previzionale eficiente, am afla abia duminică, atunci când privind retrospectiva a ceea ce ni s-a întâmplat de-a lungul celor şapte zile toate vor avea înţeles, încărcând perioada cu suferinţă, durere, lipsuri, absenţa perspectivei. Este vorba despre modestie şi despre a anula agresivitatea potenţială (percepută de cei care uzează de simţurile subtile) sau implicită prin echidistanţă, verticalitate, demnitate şi acceptare.

Luni, 13 februarie
Chiar la miezul nopţii, Luna intră în Scorpion schimbând direcţia gândurilor şi aducând primele semnale ale unei modificări importante de vibraţie. De fiecare dată când Luna trece prin Scorpion, oamenii devin mai critici, se îndoiesc uşor de sentimentele lor, oferă răspunsuri cu sensuri dihotomice şi au o satisfacţie majoră în a strica acele relaţii care nu au trecut deloc încercarea timpului, care nu s-au putut susţine prin proba de foc a maturităţii. În intimitate, cel dominat de Luna din Scorpion oferă cel mai puternic argument în favoarea neputinţei de a gândi limpede, de a striga din cerul cel mai întunecat că întreaga lume este aşa cum i se arată lui, nu cum visează alţii, şi că doreşte, prin aceste semne de forţă şi deopotrivă neputinţă, să-şi afişeze faţă de anturaj natura umană plină de slăbiciuni, complicaţii şi dureri, dar şi pe cea superioară, atentă la detalii, plină de forţă şi ambiţie. În duplicitatea ei amplificată cu fiecare oră, de la intrarea sa în Scorpion, Luna, prin tandemul trigon-opoziţie-trigon-opoziţie-sextil-trigon, adică trigon cu Neptun, opoziţie cu Jupiter, trigon cu Chiron, opozitei cu Lilith, sextil cu Pluton şi trigonul Mercur-Saturn, ne frământă gândurile şi ne pune în faţa acestei dileme complicate: sunt om, deci slab, dar când sunt puternic ce sunt de fapt? Căutarea sensului, apropierea de ton şi apoi depărtarea de el, goană după o confirmare şi neputinţa de a stagna un interval suficient de lung de timp pentru a stabiliza o acţiune în sfera socială sau personală, ne va tulbura azi şi ne va consuma din resurse pentru un scop pe care nu reuşim să-l indicăm în mod precis. La suprafaţă vom părea trişti, în adâncimile sufletului ne vom bucura că nu am luat contact cu nenorociri şi mai mari şi aceste două direcţii ne duc într-o scenă complicată în care suntem şi victima, şi torţionarul, şi suferinţa, şi sublimarea, şi înţelegerea, şi îndoiala, toate într-un aliaj teribil.
Până în preajma orei 15,00, Luna îşi încheie aspectele pe care şi le-a programat pentru azi şi intrăm în sfera de acţiune a trigonului Mercur-Saturn, cu ambele planete în exaltare şi cu Saturn care, fiind retrograd, se întoarce, nu asemenea criminalului la locul faptei, ci asemenea funcţionarului care nu este mulţumit de controlul efectuat şi îşi programează o revenirea în acelaşi sector pentru a verifica dacă au fost respectate recomandările pe care le-a făcut anterior. Intenţia, cea care ne cuprinde prin aceste vibraţii astrale, nu pare să aibă vreo finalitate pentru că nu am avut anterior, relativ recent, un trigon Mercur-Saturn, cu Saturn direct, spre care acum să se îndrepte vibraţia astrală. Aşadar, Saturn se întoarce, dar în gol şi doreşte doar să rectifice, fără să există ca reper un control personal efectuat anterior, ceea ce ne va aduce într-o mare nebuloasă. Pentru că tendinţa de întoarcere există, mesajul, pozitiv, de altfel, fiind vorba de trigonul între două planete aflate în exaltare, ne face să ne amestecăm în treburile altora, să căutăm, să rectificăm treburile altora, să ne atribuim merite pe care nu le avem, să decidem în locul altora, să ne repezim ca un vultur asupra unei victime cărei i-a fost pusă această etichetă într-un context sumbru, când nimeni nu gândea clar, în iunie 2011. Nu se va ţine însă seama de schimbările care au survenit în ultimul timp, de modificările legislative, de noile prerogative ale aparatului de conducere, ci se va încerca repararea unei greşeli care nu este al celui care va acţiona azi.
Acest paradox ţine de actele redactate, decizii ale unei instante judecătoreşti, ale unei autorităţi administrative, de defecţiuni în funcţionarea unui aparat, de pierderea informaţiei, ascunderea, răstălmăcirea sau încadrarea ei într-un cadru legal, cel care este acum în vigoare.
Aşadar, cu cele mai bune intenţii, cele două planete, discutând în termeni amiabili, ajung să strice un echilibru fragil pentru că nu au răbdarea necesară să asculte, considerând că ştiu cum să procedeze, că ştiu totul, că recunosc pattern-ul, că ştiu care va fi finalitatea acţiunii. Această defecţiune poate fi reparată parţial la începutul lui iunie 2012, la urmatorul trigon dintre cele doi, când Mercur se va afla în domiciliu, iar Saturn în ultimele sale 20 de zile de retrogradare în Balanţă.
Această defecţiune ne va priva însă de un drept, de un aparat, de o informaţie, de o cale de atac pe care ar fi trebuit să o folosim pentru a depăşi contextul şi a-l duce la nou nivel.
În sfera personală această obsesie a reparării poate acutiza conflictul între generaţii, amplificând orgoliul de a şti în ambele sale valenţe, cel al experienţei (Saturn, persoanele în vârstă) şi cel al contactului cu informaţia prezentului continuu (Mercur, persoanele tinere). Balansul care se construieşte acum din cele două direcţii va suferi de lipsa de spaţiu, va avea nevoie de extindere, iar contextul astral al zilei nu aduce aşa ceva, ci dimpotrivă, Luna în Scorpion scufundă ideile, opoziţia sa cu Jupiter contractă, evaporă şi concentrează soluţia prin deshidratare (reducerea sau suprimarea emoţiilor), în timp ce Saturn nu se poate extinde decât în sfera ideilor, iar acum prin retrogradarea caută să-şi ascundă acest neajuns prin citare, note de subsol, trimiteri spre bibliografie, ascunderea personalităţii sale în hainele unor alte gânduri, mult mai flexibilă şi mult mai puternică.
Prin urmare, combinaţie Scorpion-Vărsător-Balanţă ne pune în mare dificultate sănătatea gândirii, puterea de a lua decizii corecte şi discreţia de care ar trebui să dăm dovadă atunci când ne animă o curiozitate puternică în a ne amesteca acolo unde nu trebuie. Fie că ne vom lăsa consumaţi în totalitate de această curiozitate, trecând în planul secund gândirea serioasă, practică, bunul simţ, respectul faţă de un apropiat sau anumite principii de viaţă ce ţin de convieţuirea în bune condiţii, finalitatea va fi una care va strica un demers, care va grăbi consumarea lui într-o direcţie eronată sau insuficient gândită. În felul acesta, ajungem să ne depărtăm de la propriile angajamente, să dorim susţinerea unui individ care va deveni un inamic redutabil în viitor sau să alegem un drum care să nu ne ducă spre victorie.
13 februarie este deci o zi de ezitare, de emitere a unor judecăţi duplicitare în care să urmărim să demonstrăm o calitate într-un moment nepotrivit. Dacă în zona publică a impune într-un moment nepotrivit un standard poate fi trecut cu vederea mai ales acum când oamenii sunt agitaţi din cauza altor aspecte, motivând lipsa banilor, frământările politice şi economice ale lumii, în sfera personală a încălca intimitatea cuiva, chiar şi cu intenţia de a-i face bine, duce la situaţii penibile, poate chiar conflictuale. Circulaţia informaţiilor, a mărfurilor, a valorilor este azi supusă riscului.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne desprinde azi de filosofie şi de a vedea viaţa din punct de vedere practic, prin bunul simţ elementar.

Marţi, 14 februarie
Înainte de ivirea zorilor, Mercur intră în Peşti, trecând de la exaltare la exil, de la supremaţia gândirii, elevarea structurilor mentale prin comunicare la mai multe nivele, la o restricţie a emoţiilor din considerente materiale, dintr-o înţelegere deficitară a contextului social, dintr-o raportare la un mod retractil de a privi lucrurile, de a înţelege fenomenul şi de a întoarce lumea la probleme mai vechi, de natură materială, pe care să le rezolve prin dizolvare, prin anulare, să le distrugă sau, pur şi simplu, să le sustragă dreptul sau statutul de problemă. Mercur în Peşti le pune oamenilor probleme sufleteşti, însă nu în mod superior, nu exemplar, ci prin drame relaţionale, prin refuzuri suspecte sau retragerea dintr-un demers când părea că acesta are mai mult avânt sau succes. Toate se răstoarnă cu Mercur în Peşti, toate să retrag spre un loc ascuns, toate se răstălmăcesc şi ceea ce nemulţumeşte sau enervează devine mult mai evident decât era în urmă cu câteva săptămâni. Astfel până pe 2 martie, când Mercur va trece în Berbec, ne vom îndrepta spre esenţa lucrurilor, pentru că exilul lui Mercur în Peşti spre aceasta ne îndreaptă.
Dacă relaţiile cu valorile materiale sunt supuse unui stres, devin lipsite de suport material sau nu mai reprezintă o prioritate a vieţii şi stabilităţii, oamenii, cei care interacţionează prin sentimente, care se implică într-un schimb afectiv major, care se iubesc sau se urăsc, ajung acum să dea valorii afective o mare importanţă. Totuşi, Mercur, la puţin timp de la intrarea sa în Peşti, ne pune în faţa unei noi dimensiuni a vieţii prin conjuncţia cu Neptun. Ceea ce ne inspiră, elementul de care ne dezice, sentimentul pe care îl vom promova azi devine un etalon, generând un comportament superior prin extindere, redimensionare sau manifestare într-un spaţiu foarte larg. Spre exemplu, nu mama devine elementul principal al ecuaţiei, ci faptul că e mamă româncă, nu evenimentul istoric va fi important, ci faptul că el reprezintă un reper al devenirii unui popor. Astfel, prin exilul lui Mercur şi prin sentimentul de neapartenenţă pe care îl evidenţiază, ajungem să descoperim noi valori, să vedem realitatea cu alţi ochi, să nu ne mai temem de greşeli şi nici de suferinţă sau de durere. Pentru că ramificaţia este lansată spre spaţii extinse, spre mari idei, sentimente complicate, amestecate, de dragoste, sacrificiu, dispreţ, refuz sau tăcere adâncă, aproape metafizică, manifestarea pe zona publică, schema de acţiune a populaţiei, vor fi uşor haotic inserate în strategiile guvernelor, în aplicarea dezideratelor ce, în prima jumătate a lunii februarie, au fost lansate cu atâta intensitate. Dacă se scapă de sub control revolta, forţa retractilă a egregorurilor duce la ruperea alianţelor, la dezicere, la refuzul de a lărgi o structură expansionistă. Dacă se caută informarea grupurilor, a populaţiei folosindu-se sloganuri din primele două săptămânii ale lunii februarie, care, la rândul lor, au fost susţinute de forfota socială din ianuarie 2012, pasul devenirii individuale va trece printr-o agitaţie, poate chiar o degringoladă din care, timp de două săptămână, adică până pe 2 martie, nimeni nu va înţelege nimic.
Oamenii se vor alege însă cu mai multă experienţă, cu mai multe informaţii despre relaţiile lor sociale, despre impactul pe care-l au asupra celor din jur, despre înţelepciune, despre renunţare, sacrificiu sau seriozitate, despre valoarea pe care o au fiinţa umană, sufletul, etaloanele morale. Până pe 2 martie, se va produce o răsturnare a valorilor depuse în memorie, a ideii de dragoste, de afecţiune, iar oamenii îşi vor căuta modalităţi de exprimare încât să-şi valorizeze propria existenţă prin perceptele sentimentelor şi mai puţin prin cele ale regulilor, schemelor rigide, a banilor, schimbului de mărfuri, legiferării sau alte mijloace de natură administrativă.
Îndreptându-se spre calitatea sufletului, spre cea a educaţiei, mulţi se vor simţi atraşi mai mult spre studiu, spre lectură, spre muzică, spre ştiinţele exacte sau, fiind vorba de spaţii mari, extinderi, profunzimi, de sistemul solar, de cosmos în general, de astrologie, de fenomenele cereşti, de misticism sau iluminare. Pe toate acestea le vor integra în propria dimensiune a vieţii şi unii, care au la bază un sistem moral valoros, vor comporta acum un salt, fără să-l atribuie deschiderii speciale pe care o vor comporta în aceste două săptămâni, ci doar pe efectul în timp a studiului.
În a doua parte a zilei, după ce Lună şi Marte trec printr-un sextil, careul dintre luminarii (Ultimul Pătrar) ne aduce, prin evenimente de mică amploare, pe care de multe ori le numim “nimicuri”, o discontinuitate în gândire, în exprimarea sentimentelor. Ceea ce se va întâmpla în a doua aparte a zilei cu cât ne apare mai clar şi mai lucid, cu câte este mai dinamic şi constructiv, cu atât ne dezamăgeşte mai mult, pentru că nouă, oamenilor, nu ne este dat să vedem adevărul fără o pregătire prealabilă. Rostul acestor adevăruri este acela de a ne linişti, de a nu le mai permite să ne tulbure conştiinţa, să ne detaşăm conştient de aceste neajunsuri pentru a putea merge mai departe. A lăsa în urmă o complicaţie, o durere, un stres, o mânie, chiar dacă ea este susţinută pe o nedreptate venită din partea celorlalţi face parte din experienţa vieţii. Oamenii sunt, asemenea apei, fiinţe emoţionale, înzestrate cu o memorie amplă, multidimensională asupra căreia nu au acces în mod conştient. Când se întâmplă să se deschidă cerurile, ca acum, pentru a nu cădea sub povara Adevărului, are nevoie să se unduiască asemenea trestiei, dar să-şi şi menţină verticalitatea morală şi seriozitatea. Şi când spun NU şi când spun DA ţinta nu trebuie să fie ecoul atitudinii din prezent, ci valorizarea întregii fiinţe şi, deopotrivă, echilibru său în această manifestare a vieţii. A spune DA sau NU înseamnă o undă, un val, nu marea însăşi.
Prin urmare, 14 februarie ne introduce într-o altă stare de spirit. Această nouă atitudine nu se referă la gândire sau simţire în mod exclusiv, ci le combină pe acestea pentru a da naştere unui ideal comun în care fiinţele să înţeleagă deopotrivă că pot activa ca entităţi individualizate, dar şi ca fiinţe sociale, dispuse să coordoneze, să verifice, să analizeze, să sporească sau să se dezică de idealuri de grup, adică să combine cele două direcţii pentru a gusta din libertatea de a fi, nu doar din cea de a simţi sau gândi, privite disparat. Zodia Peşti, atunci când este analizată în afara acestui context amplu, de extindere, de redimensionare a vieţii, de amestec între terminaţii şi miez, duce la teamă, convulsii, respingerea realităţii sau a misticismului, a valorilor umane. Deşi elementul imprevizibil este din capul locului o trăsătură a semnelor de aer, Peştii reuşesc să fie mai imprevizibili decât toate zodiile la un loc, prin activarea în social fără a se dezice de un Eu misterios, ce poate deveni uneori o adevărată conştiinţă a vocaţiei, ca dovadă a faptului că au evoluat din Săgetător (superioritatea unui talent). Cu Mercur în Peşti reuşim să ne scăldăm în ape unde se deplasează mai mulţi curenţi şi unde peşti minunaţi, multicolori alternează cu cei răpitori într-o plutire coordonată după alte reguli. Memoria supradimensionată a Peştilor nu are însă o ţintă, ea se întinde după o gravitaţie socio-culturală, asemenea apei, fără a-şi pierde calitatea, proprietăţile devenind, în funcţie de albie, un izvor rece de munte sau marea însăşi.
Nu trebuie să uităm că Mercur trece prin Peşti repede, şi tot repede trece şi prin conjuncţia cu Neptun, deci curenţii interni, motivaţiile vor avea o viteză cam mare pentru cât de importante sunt problemele şi multe le vom strica înainte de a le vedea finalizate. Cel mai accesibil ne va fi sentimentul de neapartenenţă, adică de a ne dezice de ceea ce nu putem cuprinde, înţelege, consulta, citit, absoarbe. Azi luăm contact cu începutul, iar zilele următoare, din acest punct de vedere, nu vor fi cu mult mai diferite, ci doar mai ample pentru că, apropiindu-se de momentul 2 martie, când Mercur trece în Berbec, ne vedem din ce în ce mai în largul marii, cu mai multe şanse de a găsi corabia scufundată cu tot cu comori sau cu mai puţine speranţe de supravieţuire. Asta ne va amplifica ambiţia de a merge mai departe, de a ne ridica rapid pe un nivel superior sau de a ne dezice de multe dintre valorile pe care le-am cultivat până acum.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne exprima fiecare după propria măsură, după propria putere şi nivel de înţelegere aşa cum ne învaţă R.Tagore “Apa-ntr-un pahar scânteie toată, apa-n mare e întunecată.”

Miercuri, 15 februarie
15 februarie ne aduce 10 evenimente astrale împlinite la unghi perfect, deci o suită întreagă de predispoziţii pe un alt fundal, cel dat de Lună în Săgetător, de dorinţa de progres, de a valoriza propria existenţă şi de a ne oferi prilejul minunat prin care să ne schimbăm atitudinea mentală şi afectivă faţă de anturaj şi a fi mai degajaţi şi mai liniştiţi în privinţa pericolelor ce le presupune contactele cu o societate aflată în plină transformare.
În primul rând Luna în Săgetător ne ajută să ne destindem, să râdem mai mult, să ne exprimăm gândurile, să fim veseli, să reacţionăm la glumele pe care le auzim şi să vedem viaţa printr-o notă jovială, chiar şi atunci când pare tragică. Acest fundal, în care atmosfera se mai încălzeşte puţin, în care oamenii comunică mai uşor, îşi zâmbesc mai uşor, Jupiter şi Chiron îşi împlinesc sextilul lor pe care îl construiesc încă din 2011. Spre seară, când credem că am înţeles multe despre viaţă, despre calitatea ei şi despre finalitatea demersurilor iniţiate în prima jumătate a zilei, Venus şi Pluton trec prin careu şi ne pun, în paralel cu ceea ce vine dinspre Jupiter şi Chiron, în faţa unor drame emoţionale, a fricii de singurătate, a durerilor în jumătatea inferioară a corpului, generând o voluptate periculoasă care duce, prin neîmplinire, la frustrare.
Până la ivirea zorilor, Luna din Săgetător ne implică în călătorii astrale, în vise intense sau, pentru cei care lucrează în timpul nopţii, într-o supradimensionare a potenţialului apropiindu-i de risc, aventură, ignorarea pericolului care implică folosirea necontrolată a imaginaţiei. Dialogul interior este cel care pune stăpânire pe structura mentală în timpul nopţii, iar, de dimineaţă, când Luna şi Uranus împlinesc un trigon să căutăm sensul activităţii nocturne, prin a ne apropia de culorile sau imaginile care ne-au apărut în vis ori să căutăm înţelesul a ceea ce am visat. Orice am face în timpul zilei, oricât de mult va interveni careul pe care Luna îl împlineşte, în preajma orei 11:00, cu Chiron, faptul că Luna întreagă zi se află în fereastra conjuncţiei cu Junon, care face careu la Steliumul de pe finalul Vărsătorului şi începutul Peştilor (Soare, Neptun, Mercur, Chiron) şi trigon la Uranus şi Venus din Berbec, ne va amplifica dorinţa de aventură, de a combate plictiseala, stresul, rutina vieţii, de a ne părăsi cadrul anost al camerei de lucru şi de a ne plimba într-un alt decor, de a lua contact cu o altă literatură, de a citi un alt autor, de a ne delecta cu secvenţe umoristice, adică de a căuta să ne valorizăm viaţa şi de a o amplasa într-un alt spaţiu, cu un alt decor, cu alte relaţii. Această dorinţă de reîmprospătare îi poate duce pe unii în postura de a se exprima intens şi dinamic aşa cum sunt în interior, fără cosmetizări sau acrobaţii comportamentale, aşa cum le este construit sufletul.
Săgetătorul, aşa cum îl vedem acum, pentru că provine dintr-o Fecioară evoluată, are înscris în percepţiile sale datoria ca mod de operare, ca mijloc de afirmare, de reglare a relaţiilor dintre oameni, motivând prin această nobleţe, eleganţă, rafinamentul, echidistanţa, împlinirea socială, toate cele care stau pavăză pentru un comportament bun, corect, pozitiv. Datoria, aşa cum o vom percepe azi, este un voal, un element care ne disimulează dorinţele şi ne duc spre experienţe de viaţă asupra cărora, în trecut, nu prea departe, la începutul acestei luni, când Mercur se află în exaltare (Vărsător) nu am putut interveni. Acum prin legătura subtilă dintre trăsăturile lui Mercur din Peşti şi cele ale Lunii din Săgetător, se accede la o formă de justificare sensibil deranjantă de viteza cu care suntem invitaţi de contextul astral (trecerea rapidă a lui Mercur prin Peşti) să înţelegem, să acceptăm sau să ne desprindem de probleme. Multe le vom muşamaliza, le vom ascunde, le vom ignora cu zâmbetul pe buze, cu sentimentul că, de vreme ce am invocat situaţii similare din trecut, cu tot arsenalul din dotare (început, derulare, finalitate), am şi rezolvat problema.
Aceste complicaţii de ordin personal sunt cele care vor da amploare careului Venus-Pluton şi doar prin acest elemente nerezolvate (indiferent că motivul este perceput conştient sau nu) devin surse de tensiune şi conflict, seminţe de scandal, de refuz al unui sprijin şi de stres suplimentar alimentat de neîncredere. Şi acestea, ca şi cele cu care am luat contact ieri, când Mercur a intrat în Peşti, trebuie sublimate sau măcar aduse în zona neutră pentru a nu genera, la rândul lor, efecte secundare prin autosusţinere.
Tulburând în aşa mod sfera privată a vieţii, în zona publică oamenii, chiar dacă vor avea un mesaj clar, un scop precis, unul pozitiv de altfel (sextil Jupiter-Chiron), vor vorbi pe rând şi se vor înţelege separat, iar această defazare, ce se va menţine şi mâine, pune la grea încercare răbdarea, modul cum este transferată informaţia, înţelegerea, chiar circumstanţele atenuante de care trebuie să beneficieze orice context social când se confruntă cu situaţi de acest fel.
Lovitura sub centură ne-o dă această zi prin ultimul eveniment al său, conjuncţia Lunii cu Capul Dragonului, adică iniţierea unui nou ciclu draconitic care, prin ascendentul momentului din Balanţă, o lezează pe Venus prin careul cu Pluton, în postura de guvernator. Aproape că nu vom sesiza că intrăm într-un nou sector, într-o nouă dimensiune socio-comportamentală, pentru că, menţinându-se protagoniştii, se menţine şi tensiunea internă, tendinţa de a face pasul înapoi, de a repune în drepturi pe cea mai nepotrivită persoană, de a coordona o activitate dintr-o altă încăpere, nu prin telefon, ci prin viu grai, pe un ton ridicat în aşa fel încât să se audă prin pereţii groşi. Este lesne de observat că suntem conduşi de contextul astral să facem fapte mai mari decât ne ţine capul sau volumul glasului şi oboseala se instaurează suspect de repede. Aceste trăsături sunt valabile până pe 14 martie când Luna şi Capul Dragonului se vor întâlni din nou. Până atunci, mai exact până pe 5 martie când Venus părăseşte exilul său din Berbec şi intră în domiciliul din Taur, temperamentul ne va da bătăi de cap, dorinţa de a ne exprima într-un mod nou, de a domina totul prin exemplu, voluptate, apropiere, schemă de lucru, efort, exemplu personal, pentru că vom înţelegere repede că până pe 2 martie, când Mercur trece în Berbec, nu prea putem lucra coerent cu informaţiile.
Prin urmare, 15 februarie este o zi de consum intern pe fondul unei schimbări considerabile a registrului comportamental. Mulţi vor striga, vor vorbi pe un ton ridicat, pe mai multe voci, fără a fi ascultaţi, fără a obţine vreun beneficiu din asta, fără a ne pune problema că insistând în acest demers devenim dificili, incomozi faţă de anturaj.
Legătura dintre consolare şi înţelegere, dintre echilibru şi instabilitate devine azi vizibilă prin sentimentul datoriei. Acesta ne ridică, dar ne şi coboară, ne constrânge să acţionăm când cu sentimentul, când cu gândul, căutând să ne găsim canalul necesar pentru a duce mai departe un demers.
Avertizarea şi recomandarea acestei zile se îndreaptă spre o zonă a confuziilor, a justificărilor ce sunt legate de nevoia de a invoca o datorie, o responsabilitate. Poate nu mai este necesar să ducem în spate o sarcină, poate nu mai este necesar să ne asumăm un risc atât de mare şi nici să ducem pe umeri greutatea în locul celorlalţi. De aceea pasul destinului pe care ni-l aduce această zi este unul de trezire la realitate. Fiţi lucizi, responsabili, respectuoşi, sinceri după cum vă este sistemul de valori pe care îl promovaţi, dar nu excesiv de îndatoraţi pentru a vă justifica, prin aceasta, caracterul pozitiv al personalităţii.

Joi, 16 februarie
Careul Lunii cu Marte, împlinit în mijlocul acestei zile, ne introduce într-o atmosferă a complicaţiilor relaţionale, cele care ţin de lipsa de control, ieşirile temperamentale, criticismul nejustificat, dar şi al celui indicat de iubirile pătimaşe, gelozie, invidie, posesivitate. Prin aceste aspecte azi ne amintim una dintre cele mai mari şi mai aberante justificări a limitării modalităţii de exprimare a sentimentelor pe care omul modern a inventat-o: “Este gelos/geloasă, deci mă iubeşte!”. Prima parte a zilei, chiar dacă ne menţine în această defazare cu care am luat contact ieri, exprimarea sentimentelor prin complexele de inferioritate ne ţine pe loc şi ne fac să ne bucurăm de căldura unei mlaştini invocând motivul că murdăria cu care ne ungem pe copurile fizic, mental său emoţional este una terapeutică. În felul acesta, ajungem, ca ieri, la conceptul de datorie, însă prin suferinţă, prin crize de personalitate, prin nemulţumire, incertitudine şi un criticism necontrolat. Luna în Săgetător, când se exprimă negativ, aşa ca acum ne aduce în postura de a fi incomozi pentru cei din jur prin reguli, critici, aprecieri, completări, adăugiri, informaţii suplimentare inserate în subsolul paginii, corectări asupra comportamentului, însă nu cu atitudinea celui care se vede în postura de ghid, ci din a celuia care se erijează în profesor, îndrumător. Pentru că sentimentul datoriei nu este un element simplu pe care îl preluăm prin admiraţie sau mimetism, aşa cum se întâmplă cu altele, mai ales în cazul Lunii, specialista la capitolul mimetism, ci unul de factură karmică, legătura dintre zodiile Fecioară şi Săgetător se va situa pe un alt nivel decât cel pe care îl foloseşte în mod curente astrologia previzională. Ea va face, deci, legătura între elementele de personalitate din perspectiva cauzelor, a seriei de fapte care, perpetuate un timp îndelungat, au creat deprinderi şi abilităţi. Simţul datoriei este o abilitate confundată adesea cu seriozitatea, moment în care el devine inutil sau o greutate care trage sufletul în jos, îl pune în posturi penibile şi nu-i permite să evolueze, ceea ce nu este cazul acum.
Acum, când Mercur se întâlneşte cu Junon într-un careu, cu Chiron în conjuncţie şi cu Jupiter în sextil, întăreşte atât steliumul care se construieşte pe final de Vărsător (Soarele) şi început de Peşti (Neptun, Mercur, Chiron), cât şi triunghiul minor ce îl are ca focar, prin asocieri provocat de conjuncţiile interactive, abordate în interiorul Stelimului indicat mai sus, cu Pluton şi Jupiter situate în cele două extremităţi ale triunghiului minor. Acestui tablou i se poate alătura relaţia de inconjuncţie pe care Junon şi Jupiter o construiesc, în limita orbului de 2 grade, încă de la începutul lunii februarie, care aduce un element pozitiv din două direcţii indicate de două Yoduri virtuale:
1. cel cu vârful în poziţia lui Jupiter şi baza la gradul 4 Săgetător şi gradul 4 Balanţă;
2. cel cu vârful în poziţia lui Junon şi baza în gradul 4 Taur şi gradul 4 Rac.
Aceste două Yoduri virtuale ne lămuresc în privinţa sensului vibraţiei astrale generată de Mercur prin cele trei aspecte pe care le împlineşte azi.
Mercur este o planetă duplicitară şi în orice aspect, avânt calitatea de mesager, se încarcă relativ uşor cu vibraţia dominantă cu care planeta intervine în ecuaţie. El este uşor de coordonat, simplu de pus pe un drum şi i se poate oferi elan fără un prea mare efort. Cele două Yoduri virtuale ne indica două direcţii importante: identificarea unui cadru social onest (Jupiter focar) şi necesitatea unui reper moral (Junon focar).
Când se pune problema identificării unui cadru social onest, cele trei unghiuri ţes o urzeală deasă care se poate rupe sub presiunea propriei greutăţi. A masca sentimentul datoriei, a-l duce în plan secund, a-l ciunţi, a-l fragmenta pentru a încăpea într-un articol vestimentar impropriu, ca în „Cenuşăreasa”, ne limitează direcţia de deplasare, schema de lucru şi ne pune în postura de a schimba auditoriu, reducând arealul. La prima vedere, avem de-a face cu o inhibiţie pe moment, un trac, o neputinţă de a depăşi un impediment de ordin personal, dar cu cât avansăm spre seara acestei zile cu atât mai mult înţelegem că nu reuşim să ne facem înţeleşi, că mesajul nu poate fi implementat şi că nu putem să folosim un limbaj adecvat după cum ne este cerut. Relativ simplu, că suntem sau nu cunoscători de astrologie, facem trimitere la contextul social, la marasmul vieţii cotidiene, la lipsa de scrupule de care dau dovadă cei care ţintesc funcţii, dar şi de un context social-politic tulbur, iar paradoxul poate merge mai departe spre a devia de la adevăratul motiv, invocându-se că nu lipsa de comunicare este de vină, ci contextul lunii ianuarie 2012, când s-a evidenţiat refuzul de a spune adevărul, de a produce schimbări în planul social, chiar dacă ele sunt anarhice. Întregul context ni se înfăţişează ca şi cum am încerca să sădim o orhidee în Piaţa Victoriei şi nu va comenta nimeni că e improprie amplasarea seminţei acolo, ci va interzice individului să o îngrijească aşa cum se cuvine.
Când se pune problema identificării unui reper moral (Junon focar) fundalul întreţinut de Mercur aduce o supradimensionare a funcţiei sale mentale, pentru că el nu va acţiona doar ca promotor al trăsăturilor zodiei Peşti pe care o traversează, ci prin prisma careului cu Junon (conflicte de interese) conjuncţiei cu Chiron (supraapreciere argumentată) sau prin intermediul sextilului cu Jupiter (brainstorming). În felul acesta, ceea ce este personal este expulzat din viaţa personală şi afişat în societate ca etalon pentru grup, ceea ce implică şi riscul de a expune intimităţi care nu trebuie să ajungă în zona publică. Relaţia cu valorile financiare sau materiale ies din zona indiferenţei şi vor căuta o rezolvare imediată, ceea ce duce la decizii în grabă, prin apeluri alese prin conflict intern, nu prin gândire echilibrată.
Cele două direcţii ale lui Mercur, ce vor integra vibraţiile sintetice ale unghiurilor împlinite azi, vor înclina totuşi mai mult spre moralitate şi mai puţin spre activităţi cu caracter materialist. Nu este un secret că Mercur în Peşti poate acţiona în egală măsură în ambele direcţii, dar moştenirea zilei anterioare va înclina spre a simţi mai mult şi a acţiona mai puţin. În forul său interior, omul va şti, însă, că ambele direcţii vor fi active şi va oscila între acestea bucurându-se de singurul privilegiu pe care îl conferă ziua: libertatea de a simţi.
Prin urmare, 16 februarie este o zi a unduirilor comportamentale într-un cadru personal şi a blocajelor aplicate demersurilor sociale. Deşi, având parte de un sextil Mercur-Jupiter, demersurile pe zonă publică par să se soluţioneze brusc, din neant, fără vreun efort sau ca urmare a unor etape anterioare, faptul că azi Mercur împlineşte careul cu Junon şi sextil cu Jupiter activează Yodurile virtuale pe care cele două planete le construiesc, deviind şansa spre două zone (identificarea unui cadru social onest (Jupiter focar) şi necesitatea unui reper moral (Junon focar)) şi, pentru împlinirea ei, se cere un nou probatoriu, noi condiţii de acţiune ceea ce nu va permite împlinirea demersurilor de la sine, punându-i pe cei mai mulţi în dificultate. Celor care până acum au avut probleme de factură socială sau medicală, destabilizarea lui Mercur de azi le aduce somatizare pe stres, acutizarea unor afecţiuni pe încordare psihică, pe grijă. Foamea este un element care va interveni azi ca o piedică, fie pentru că nu mai sunt respectate mesele, aşa cum erau ele până acum, fie pentru că ea se intensifică în mod nejustificat ca şi cum organismul se pregăteşte pentru o bătălie şi are nevoie să-şi refacă rezervele.
În zona publică tensiunile şi dilemele unei vieţi personale complicate pot duce la săvârşirea unui compromis, dar, în mod surprinzător, pot oferi şi o nouă perspectivă prin expunere. Cei care nu s-au putut desprinde de o greutate a vieţii lor pot fi azi forţaţi să o facă, adică să lase în urmă o relaţie păguboasă, să întrerupă un stil de viaţă greşit, să nu-şi mai piardă timpul în activităţi inutile, ci să dea vieţii sale un rost pozitiv, fie şi numai parţial.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a evita extremele şi de a ne lăsa coordonaţi de calitatea feedback-ului.

Vineri, 17 februarie
Chiar de dimineaţă, Luna părăseşte azi Săgetătorul, nu înainte de a ridica două sextile cu Saturn şi respectiv Soarele, aflate la 60 de grade de o parte şi de alta a sa.
17 februarie conţine un număr record de evenimente astrale (13), ceea ce ne aduce tot atâtea direcţii speciale pe care să le privim fie separat, după cum ne indică horoscopul personal, fie în combinaţii sau chiar în ansamblu, aşa cum încercăm de fiecare dată să identificăm trăsătura definitorie a zilei.
Ultimul sector al zodie Săgetător,parcurs de Lună se supune însă regulilor de ieri. Aşadar, se păstrează tendinţa de a sugruma comunicarea, de a refuza o informaţie, de a fi inspirat, dar de a ne păstra într-un for interior valoarea ei ca şi cum am dori să o conservăm pentru vremuri mai bune. Deoarece greutatea majoră a celor două sextile cade tot pe sensibilitate, tot pe structura emoţională, orice dorinţă de bunăstare, acumulare, înţelegere, autoexprimare (sextil Lună-Soare) sau stabilitate, autocontrol, seriozitate (sextil Lună-Saturn) are nevoie permanentă de feedback pentru că nu se poate susţine prin propria observaţie. În felul acesta, ultimul sector al zodiei Săgetător ni se va înfăţişa ca o formă de libertate de care nu vom uza, ca o consolare pe care o aplicăm doar în dialogurile interioare, doar în raport cu propria conştiinţă.
Trecând în exil (Capricorn), Luna ne îndeamnă să ne simplificăm relaţiile, să apelăm la acele manifestări care ne conferă stabilitate în relaţii sau confort personal şi să nu urmărim ieşirea din albia proprie, de teamă unui pericol iminent. Acest pericol, chiar dacă la nivelul vieţii interioare se conturează pe ideea de schimb, de acumulare, de recunoaştere a unor merite, de limitare a consumului de putere, energie sau resurse, la nivel social va avea ecou prin careul Chiron-Junon, activ de la începutul lunii ianuarie 2012. Ceea ce în forul interior reprezintă reţinere şi inhibiţie, conservare şi lipsa de motivaţie, în văzul tuturor va fi teama de a acţiona, lipsa de susţinere, obstrucţiune, judecată pripită, evitarea confruntării directe, curmarea unei suferinţe prin provocarea uneia şi mai mari.
Acest fond amplu, ce are în centru careul acestor doi asteroizi, beneficiază şi de influxuri astrale pozitive, cum este trigonul pe care Venus îl împlineşte cu Capul Dragonului şi sextilul Mercur-Lilith. Întregul edificiu se va construi astfel pe motivaţii pozitive, pe intenţii bune, însă nu ca în celebrul proverb “drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”, ci ca o formă de exprimare în forţă, ca o ridicare din adormire, ca o redimensionare a structurii personale prin raportare la idealurile colective.
Când Venus şi Capul Dragonului sunt în trigon demersurile personale intră într-o curbă ascendentă, norocul ne curtează şi obţinem succes prin prospectarea noului, prin folosirea cunoştinţelor personale, prin farmec, seriozitate, spirit practic. Relaţiile profesionale tind să se îmbunătăţească, iar rezultatele muncii să fie apreciate de cei care, până acum o săptămână, când a început să se formeze acest aspect, le ignorau. Având un Venus în Berbec, succesul şi şansa se vor localiza, însă, în sfera relaţiilor şi mai puţin în cea a acumulărilor. Dacă se sar etape, dacă se încalcă o regulă, dacă se ignoră sfatul cuiva sau dacă se refuză o colaborare pentru că se doreşte mai mult, nu va fi greşit şi nici nu se va solda în plan social cu o pierdere substanţială, pentru că acesta este îndemnul spre eficienţă a Berbecului. Pentru că se produce în aplicaţia careului Chiron-Junon, va predomina însă o nesiguranţă, un freamăt interior care va hrăni îndoială. Bucuria va fi însă şi mai mare când se va constata că frica nu a fost un impediment şi că anticipările negative nu au fost nicicum utile acum. Acest arc ascendent, pentru că aduce elanul spre victorie, dar îl face prea umed, prea sentimental din cauza lui Mercur din Peşti, este însă plin de accente melodramatice, de amintiri lacrimogene, de dorinţe ale părinţilor, bunicilor, ale prietenilor care au plecat de timpuriu de aici, ale celor care se află într-un plan nevăzut sau la mari depărtări. Această datorie, devenită o caracteristică a acestei săptămâni, este acum disimulată în ambiţia de a ridica un monument propriei imagini, de a se erija în ctitor, în mesager, în ghid, formator, mentor, îndrumător. De la trigonul Venus-Capul Dragonului la careul Chiron-Junon, din cele şase aspecte pe care Luna le împlineşte, doar unul singur este negativ (careul cu Uranus) spunându-ne că nevoia de a ridica edificii pentru a valoriza un nume, când el singur nu se poate ridica prin calitatea fiinţei pe care o reprezintă, se susţine pe teama de banal, simplu, singurătate, rutină.
Pasul următor al zilei ne aduce o înţelegere constructivă: suntem sau nu creatori de valori? A avea ca fundal conjuncţia Lunii cu Pluton, care ne duce spre informaţii ascunse, şi în drum diletantismul, înseamnă a transforma mediocritatea într-un parfum al puterii, într-un mijloc de a asimila informaţii care nu ne trebuiesc, dar de a se afişa pe sine ca fiind cunoscător al unor domenii pe care nu le stăpâneşte. Scufundarea sentimentelor prin conjuncţia Luna-Pluton poate însemna deopotrivă înlăturarea de pe scenă socială a unui personaj care s-a crezut în ignoranţa sa imbatabil ori ocultarea sa în vederea afişării într-un moment viitor, începând cu septembrie 2012, când Uranus şi Pluton se întâlnesc în al doilea careu al acestui an.
Se pot spune multe despre această zi şi despre tendinţa să de a ne construi repere importante, fără a avea materialul necesar. Ceea ce vine spre noi prin împlinirea unui număr atât de mare de aspecte, unele dintre ele pregătite din timp, este lovit de viciu de procedură, adică nu poate respecta schema iniţială, nu se poate încadra într-o regulă şi nici nu poate construi valori fără a-şi extrage energia dintr-un izvor verificat deja. Poate însă să ne îmbogăţească experienţele de viaţă prin uşurinţa cu care atingem, prin bucurie, jovialitate şi libertate, punctul terminus al unor relaţii fără de care viitorul poate fi incert sau deloc. Şi când forţa este mai mare, când deschiderea pare mai aprinsă şi curajul mai dilatat, să ne amintim că suntem oameni şi important este să experimentăm un corp şi să dovedim că suntem superiori dominând forţele inferioare care trăiesc la periferia Creaţiei, adică în acest plan al suferinţei, în materie.
Prin urmare, 17 februarie ne aminteşte de celebrul concept: “nimic nu se pierde, nimic nu se consumă, ci totul se transformă”. Prin multitudinea de aspecte pe care le împlineşte azi, Luna se constituie ca un fundal interesant în care factorul uman să-şi găsească un loc binemeritat, un statut plăcut sau eficient pe care apoi să-l invoce, începând cu luna septembrie, pentru a finaliza, la un alt nivel demersurile acestei perioade.
Azi ne vom delecta cu cercetarea aplicată propriei fiinţe, cea care ne consuma într-un proces de creaţie despre care nu ştim dacă s-a consumat prin inspiraţie, channelling sau pur şi simplu prin aplicarea cunoştinţelor. Hoinărim astfel între calitatea originală şi cea împrumutată şi ne lăsăm exaltaţi la gândul că am putea deveni importanţi pentru grup, comunitate sau chiar rasa umană în ansamblul ei. Ideea de misiune, rost se amestecă azi cu necesitatea de a face apel la un fond cultural important, de a susţine totul pe un sentiment al datoriei îmbrăcat azi în straie de sărbătoare şi pus să intoneze cântece patriotice.
Cei care doresc să li se ofere azi elogii, să fie puşi pe un piedestal sunt de fapt cei care trebuie ocoliţi, cei care trebuie ignoraţi pentru că reprezintă materia uşoară care se ridică deasupra, care pluteşte pe apa limpede ce înfăşoară pietrele şi le face atât de serioase şi trainice.
Omul simplu, cel care percepe frământările vieţii sociale, dar pe care nu le împărtăşeşte, va vedea azi faţa negativă a societăţii, plină de orgolii, falsă modestie, invidie, plină de oameni care desconsideră valorile spirituale, care nu iubesc decât ceea ce inspiră milă, decât ceea ce este simplu de iubit, care pretind şi nu oferă nimic decât contra cost şi care, în final, îţi râd în faţă şi spun: “Tu eşti vinovat că m-ai luat în serios!’. Această făţărnicie îl va durea, îi va provoca un sentiment de respingere faţă de comunitate, grupuri de oameni, munca în echipă, pe motiv că nu este compatibil cu acestea.
În realitate, adevărul este undeva la mijloc. Viaţa este grea, complicată, atinsă de duplicitate, însă tocmai bunul simţ trebuie să ne facă să nu alungăm gândul de a iubi comunitatea, cu atât mai mult cu cât se dovedeşte a fi mai agitată şi mai dificilă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a a ne găsi locul între a dirija şi a fi dirijaţi, aşa cum ne învaţă Eugen Ionescu: “Toată lumea vrea să dirijeze pe toată lumea. Toată lumea se împotriveşte să fie dirijată de toată lumea. Astfel se stabileşte un echilibru cel puţin dinamic.”

Sâmbătă, 18 februarie
Trigonul pe care Soarele şi Saturn îl împlinesc azi este un eveniment foarte important ale cărui trăsături se extind dincolo de limită pe care o presupune relaţia dintre două planete, implicând în această exprimare multidimensională steliumul care încet, încet se restrânge, azi fiind ultima zi când la construirea sa sunt implicate două zodii (Vărsător si Peşti).
Azi pornim, chiar de dimineaţă, de la conceputul de libertate. Prin careul pe care Luna şi Venus îl împlinesc, apoi prin trigonul Luna-Marte, la un interval de aproximativ 12 ore, puterea de seducţie, fascinaţia faţă de propriile idei, propriile demersuri, de propriul mod de a marca traseul social, evoluţia socială devine o capcană în a ne perfecţiona şi stagnam, ipostază destul de periculoasă. Tandemul Lună-Venus, Lună-Marte nu se referă însă la lumea ideilor, nici la a lucra cu noţiunile, cu ideile sau cu informaţiile, ci cu cuvântul exprimat din suflet, cu experienţele de viaţă, cu educaţia, cu sentimentele care izvorăsc din felul de a fi, din temperament, din structurile ascunse ale fiinţei unde subconştientul stabileşte ţinte pe care apoi fiinţa conştientă să le ducă la îndeplinire şi să se extindă prin experimentare şi cunoaştere practică. Acestea sunt folosite azi greşit, retrograd, aşa cum este mersul lui Marte, dar nu împotriva sistemului social, ci împotriva propriului ideal, propriei structuri sociale propriului nume, propriei identităţi.
Înţelegem că autoagresiunea, prin acţiune directă sau prin intermediul gândurilor ori prin lipsa de control a emoţiilor, este o trăsătură importantă a fundalului pe care se împlineşte trigonul Soare-Saturn, stabilitatea şi vigurozitatea devin nostalgii ale trecutului şi ne impulsionează să ne gândim la cât de bine ne-a fost cu ani în urmă, la confortul pe care l-am avut, la gradul de mulţumire. Toate acestea au ca ţintă dizolvarea acelei laturi risipitoare a personalităţii care nu i-a permis fiinţei conştiente să anticipeze pericolul, să se gândească la ziua de mâine, ci, dimpotrivă, să se centreze mai mult pe satisfacţia prezentului, o modalitate eficientă de a distrage o fiinţă de la evoluţie. Contextul social, cel care ne-a cuprins şi ne-a plimbat printr-un plan al iluziilor, ne-a încurajat să ne construim un viitor prin confortul de atunci, a dispărut, dar ne-a rămas obiceiul. Acum, când Saturn şi Soarele se întâlnesc în acest unghi frumos şi înălţător, partitura personală strigă după acelaşi dirijor, dar el nu mai există. A murit. În felul acesta, că o anticipare a încercărilor care vor veni spre noi începând de mâine, de când Soarele intră în Peşti, suntem invitaţi să ne apropiem mai mult voinţa personală, de calitatea de ctitori şi să ne extindem prin elementul propriu, nu prin rezultatele altora, printr-un confort pe care să ni-l construim singuri, nu prin cel oferi de comunitate. Evoluţia prin Peşti este intens dependentă de voinţă, însă voinţa Peştilor are beneficiul de a mobiliza o cantitate atât de mare de informaţii şi valori încât devine, din capul locului, cea mai amplă manifestare a acestei virtuţi, depăşind limita misterului şi înnobilând fiinţa cu ambivalenţa umanului, material versus spiritual, la un nivel la care nicio altă zodie nu poate lucra.
Azi însă nu facem elogiul acestei zodii, ci ne oprim doar asupra avertismentului de a repeta aceeaşi greşeală, de a ne învârti asemenea lui Uroborus spre propria coad[, adică de a ne întoarce la stadiul primitiv şi de a personifica, fără a ne pune problema dacă ne este util sau nu, un ciclul evolutiv, de la stadiul cel mai de jos până la cel mai de sus. Greşim, dar nu ne preocupăm de greşeală, ci de ceea ce nu am obţinut, îi rănim pe cei din jur, dar nu ne va interesa de disconfortul lor, ci de ceea ce contextul social nu ne mai oferă. Acest stadiu primar al gândirii şi acţiunii lucrează azi în afară voinţei şi, deci, orice gând, emoţie, faptă, orice demers în care ne implicăm ţine mai curând de latura involuntară, de periplul pe care îl facem periodic prin lumile inferioare, rezonând cu vulgaritatea şi încărcându-ne cu bucurii şi satisfacţii pe care spiritul caută să şi le înlăture din structura sa.
Trigonul frumos dintre Soare şi Saturn nu se va manifesta azi ca un beneficiu adus progresului şi maturităţii, ci ca un avertisment adus în favoarea evoluţiei spre aceste noţiuni. Cel care minte azi, chiar dacă o face ca urmare a unui obicei din trecut, pe când nu primea din anturaj o opoziţie suficient de puternică pentru a se corecta, este încurajat, nu pentru că i se permite din nou să facă acest lucru, ci pentru a înţelege cât de adânci sunt rănile pe care le-au provocat minciunile anterioare şi care au fost absorbite de anturaj, printr-un proces subtil misterios despre care el nu a ştiut. Acum, cunoaşterea şi maturitatea trigonului Soare-Saturn îl pune pe cel în cauză în faţa procesului, până în cele mai mici detalii. În felul acesta, înţelegem cât de mult este ajutat trigonul Soare-Saturn de sextilul Mercur-Pluton pentru a ţine în sfera gândirii conştiente idei care se susţin şi se argumentează una pe cealaltă. Efectele minciunii, ale disimulării, făţărniciei, lenii, indolenţei, a refuzului de a ne implica în mod regulat în fapte bune, nobile, înălţătoare, pozitive, generoase, nu va mai lăsa urme adânci în zona colectivă, ci doar în cea personală, aducându-ne aproape de înţelegerea prezentă “gândul care înstrăinează, răneşte sau ucide”.
Prin urmare, 18 februarie ne depărtează de calculele pe care ni le-am făcut anterior chiar dacă iniţial ne tentau cu iluzia succesul de altădată, aşa cum toreadorul îşi invită adversarul la duel. Severitatea gândurilor, gradul de agresivitate, tendinţa de a răni, fura sau distruge bunurile pe care universul le distribuie cu generozitate peste tot sunt azi consumate, autodevorate, supuse unui proces interior, a unei judecăţi, poate chiar a judecăţii de apoi, pe care fiecare entitate o parcurge de fiecare dată când părăseşte planul fizic. A trăi însă aici ceea ce ne este dat să trăim doar în planurile subtile ţine de o formă de penitenţă, de retrogradare a gândirii, de sancţiune aplicată pentru a ne corecta un comportament care produce efecte foarte negative în jur.
Chiar dacă azi predomină unghiurile pozitive, calitatea lor nu se referă la ceea ce ni se întâmplă azi, ci la ceea ce vom obţine depăşind încercările, promovând testul autocunoaşterii, autoînţelegerii.
Cei care sunt serioşi şi preocupaţi cu atenţie de modul cum funcţionează ca fiinţe vor înţelegere relativ repede care este acum cel mai grav impuls, ce gând negativ îi oprea din evoluţie, îi făcea să stagneze chiar şi atunci când conjunctura socială nu era atât de complicată şi când se putea vorbi de bunăstare, fie în prezentul de atunci fie în viitorul pe care îl anticipat. Azi nu e loc de rememorări patetice, nici de a călători peste mări şi ţari la Izvorul Tămăduirii, ci pur şi simplu de a ne privi cu seriozitate în oglindă gândurile, faptele, sentimentele sau întreaga fiinţă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti azi de iertare, dar pe care să o aplicăm propriei fiinţe, oricât de penibil, inutil sau aberant ni se pare. Am perseverat în greşeală pentru că am acţionat duplicitar. Acelaşi caracter duplicitar, dar cu polaritatea schimbată, ne poate duce azi spre lumină.

Duminică, 19 februarie
Ultima zi a săptămânii ne aduce ingresul Soarelui în Peşti, careul lui Mercur la Axa Dragonului şi, spre seară, conjuncţia Soarelui cu Neptun. Luna, îşi va finaliza în prima jumătate a zilei tranzitul său prin Capricorn (exil), împlinind un careu cu Saturn şi aducând confirmări asupra ideilor pe care le-am promovat ieri.
Ultima zi a săptămânii nu pare să fie deloc o zi liniştită, ci una încărcată de frământări, de muncă, de efort, de probleme de natură relaţională care sunt construite pe ideea: “Gata, de acum încolo nu mai merge aşa!”. Această deviză este susţinută în principal de careul lui Mercur la Axa Dragonului, cea care ne aduce crize existenţiale, probleme legate de deplasări, drumuri, fluctuaţii în tranzitul de valori, dificultate nu în a transfera un mesaj, ci în a-l face accesibil marii mase de oameni, în a-l promova într-un mod inteligibil, cursiv. Combinaţia dată de careul Mercur-Axa Dragonului şi conjuncţia Soare-Neptun ne duce cu gândul la frământări în sânul bisericii, la preschimbări de natură administrativă în acele grupări care s-au făcut cunoscute prin intermediul unui crez, al unui cult, prin intermediul ideilor cu substrat religios. Aici sunt vizate curentele teoretice, cele care folosesc argumentele cognitive şi care ajung într-o situaţie dificilă pentru că anterior curajul nu le-a pus în posturi similare, ci doar în ipostaze de promotori ai ideii nu de o practicare a ei.
Dar, pentru că fiecare om dispune de un sistem de valori, chiar dacă nu se dovedeşte util societăţii sau sieşi, combinaţia dintre exaltarea spiritului, promovată de conjuncţia Soare-Neptun, şi conflictul misiunii, promovată de careul Mercur-Axa Dragonului, ne pune pe toţi în dificultatea de a ne menţine convingerile. Prima dezicere apare faţă de ceea ce nu se vede şi de aici şi confuzia cea mare. Divinitatea, un părinte sau un prieten trecut în lumea umbrelor, sunt acum purtătorii stigmatului de ne fi lăsat într-o lume plină de greutăţi şi de disperare. În realitate, a fi în conflict cu propriul mesaj, nu reprezintă un motiv de îngrijorare decât pentru cei care nu au maturitatea necesară să-şi privească viaţa cu obiectivitate. Întregul proces al evoluţiei este presărat cu ipostaze de acest fel, motivate însă diferit în funcţie de conjunctura socială, vârstă, nivelul de cultură, tip de relaţii. Dacă ne păcălim, considerând că evoluţia spirituală este un proces simplu, plin de mulţumiri ce are grijă de fiecare dată să ne recompenseze pentru marele gest de a crede în ceva sau de a ierta, ajungem să considerăm că pentru suferinţa de acum alţii sunt vinovaţi, iar pentru această tranziţie de la primele acuzaţii şi până la absolvirea vinei societatea ne este profund îndatorată. În felul acesta, ne-am construit un sistem de legi, reguli, concepte, filosofii care să ne demonstreze că prin relaţionare se face diferenţa majoră între fapta personală şi fapta celuilalt. Această păcăleală îl depărtează pe om de la conceptul că este o fiinţă integrată într-un sistem complex şi că rezonanţa, magnetismul cosmic este principalul proces după care funcţionează considerând că răul dacă nu vine acum din propria persoană, în mod sigur este un factor de care nu este răspunzător. Iată că, din când în când, ajungem să trecem prin conjuncturi dinamice care ne şoptesc la ureche că adevărul este altul, că “vina” comunităţii este aceeaşi cu cea a individului însuşi a angrena în procese complexe ce fac să existe timpi diferiţi de răspuns pe aceleaşi fapte. Aceeaşi greşeală săvârşită de doi indivizi în acelaşi timp are timpi de răspuns diferiţi şi cel care intră în contact cu ecoul fiinţei sale cel mai târziu riscă să cadă în greşeală de a considera că nu-i aparţine, că îi este atribuită o vină pe care nu o are.
Oamenii se apăra invocând nedreptatea pentru că este greu de suportat suferinţa mai ales când ea ascunde lipsa motivaţiei de a evolua. Probabil că în perfecţiunea sa, sistemul cosmic are inclusă şi campania de combatere a lenii, a indolenţei şi a fricii de evoluţie prin folosirea materialului creat de individul în cauză. Aşadar, nimic din ceea ce ne invadează azi nu ne este străin, oricât de nou pare, doar că unii nu vor dori să-şi asume responsabilitatea propriilor fapte, nu vor dori să vadă decât în direcţia în care arată degetul.
Sfera socială, pe asemenea conjuncturi pare să ne amintească de caracterul ambivalent al zodiei Peşti: diplomat desăvârşit şi pustnic perfect. Ambele domenii de activitate sunt deci vizate în următoarele aproximativ 30 de zile aducând la scenă deschisă acuze adresate liderilor de către cei situaţi în sfera inferioară, a liderilor către populaţiei sau a structurilor statului între ele.
Cu Soarele în Peşti şi Lună în Vărsător vom beneficia de un fundal bogat în informaţii, dar blocat în ceea ce privesc acţiunile. Acţiunile de mică amploare nu ne vor oferi nicio satisfacţie, iar cele importante vor părea de neurnit. Omul este creatorul complicaţiilor şi, deci, tot prin el, acestea trebuie să se transforme pentru a împlini procesul evoluţiei şi aceasta înseamnă, înainte de toate, asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni, nu doar a celor de acum sau din trecutul apropiat, ci a acelora care ne sunt date acum de fluidele cosmice.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii ne zdruncină convingerile şi încrederea în sine, ne pune la grea încercare pacea, luciditatea şi convingerile cu un singur scop , acela de a ne dezbrăca de falsele concepţii şi de a ne afişa faţă de ceilalţi aşa cum suntem: puternici sau vulnerabili, cunoscători sau diletanţi, puri sau imorali, curajoşi sau fricoşi.
Piatra de încercare a acestei zile va fi cea legată de încadrare. Mulţi sunt obişnuiţi să-şi încadreze greşit evenimentele pentru a se minţi ca sunt nevinovaţi, pentru a-şi atribui într-un context conflictual circumstanţe atenuante. A privi adevărul în faţă înseamnă azi a accepta că greutatea prezentului este resortul care ne duce spre o mai corectă înţelegere a lumii. Datorită mijloacelor de informare oamenii uită pentru ce s-au născut, îşi atribuie tot felul de identităţi, una mai năzdrăvană ca altă apoi ajung şi cer socoteala Universului, lui Dumnezeu, atunci când sunt opriţi din a se minţi că sunt importanţi sau valoroşi, invocând nedreptatea şi opresiunea practicate la adresa lor. Exceptând martirul, care presupune un alt proces, acela de preluarea a unei sarcini colective pentru a debloca prin voinţă proprie un concept, toate celelalte văicăreli sunt născute din orgolii spirituale educate cu mare grijă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne hrăni cu modestie pentru a fi în rezonanţă cu proverbul: “Stele nu se sfiesc să pară mici licurici.”

1 thought on “13 – 19 februarie 2012

  1. Mihaela spune:

    Am extras un mic pasaj din cele scrise mai sus…îl găsesc o opţiune pentru acest final de zi ( 14 februarie 2012), când Luna încă traversează Scorpionul, iar Mercur a intrat in Peşti:

    „A lăsa în urmă o complicaţie, o durere, un stres, o mânie, chiar dacă ea este susţinută pe o nedreptate venită din partea celorlalţi face parte din experienţa vieţii. Oamenii sunt, asemenea apei, fiinţe emoţionale, înzestrate cu o memorie amplă, multidimensională asupra căreia nu au acces în mod conştient. Când se întâmplă să se deschidă cerurile, ca acum, pentru a nu cădea sub povara Adevărului, are nevoie să se unduiască asemenea trestiei, dar să-şi şi menţină verticalitatea morală şi seriozitatea. Şi când spun NU şi când spun DA ţinta nu trebuie să fie ecoul atitudinii din prezent, ci valorizarea întregii fiinţe şi, deopotrivă, echilibru său în această manifestare a vieţii. A spune DA sau NU înseamnă o undă, un val, nu marea însăşi.”…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.