31 octombrie – 6 noiembrie 2011

Luni, 31 octombrie
Începem săptămână pe un unghi suficient de periculos pentru a ne impregna memoria cu evenimente nefericite, dar şi suficient de motivant pentru a ne introduce într-o nouă dimensiune a vieţii sociale, pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm un comportament special, acela care ne rupe lanţurile suferinţei prin înţelegerea lor şi prin cultivarea sensibilităţii acolo unde nu am intervenit niciodată cu sentimentul, ci mai curând cu raţiunea sau voinţa.
Trigonul pe care Luna şi Jupiter îl împlinesc azi de pe semne de pământ ne aduce dorinţe puternice, speranţa că lipsurile materiale vor fi în sfârşit soluţionate, dar şi o uşoară determinare în a ne porni pe un drum nou. Drumul nou, privit prin prisma unghiurilor pe care planetele le împlinesc azi, este un omagiu adus muncii şi respectului faţă de lucrul făcut cu bună ştiinţă, faţă de rezultatul produs prin sudoarea frunţii. Nu se ştie precis cum se întâmplă asta, dar azi oamenii îşi găsesc resursele necesare să se implice în munci încărcate de responsabilitate, îşi stabilesc obiective înalte şi nu se gândesc nici măcar o secundă, că, nu până mâine, ci chiar până spre seară, ele se vor spulbera în aburul unei oboseli fizice accentuate. Tandemul dintre a visa şi a fi visat, dintre a munci şi a fi muncit, dintre a spera şi a fi sperat, ne aduce pe o scenă în care piesa este jucată doar de două personaje, în care momentele de tensiune sunt de fapt simple îmbrăţişări între cele două tendinţe, iar sublimarea momentului culminant într-un simbol înseamnă de fapt trecerea spre o nouă dimensiune a vieţii, în care fie datorită suspiciunii, fie datorită ambiţiilor supradimensionate, omul îşi atribuie finalităţi imposibil de atins. Că vrea să scape de suferinţă, că vrea să şi-o înnobileze, finalitatea, azi, este aceeaşi.
Ca o diversitate sau mai curând ca un fundal plăcut şi reconfortant, sextilul Lună-Soare ne descrie un traseu plăcut. Evenimente simple, încărcate de jovialitate, semne ale prieteniei, conversaţii reconfortante, un semn de viaţă primit de la un prieten drag, descoperirea unei noi forme de expresie sunt mijloace de diversificare a suferinţei, în tandemul pe care îl trăim azi: lupta cu durerea versus speranţa că vom scăpa de ea.
Careul pe care Venus şi Neptun îl împlinesc azi se înscrie în seria evenimentelor care ne leagă viaţa personală de cea socială prin evenimente similare. Azi, printr-o mistică a evenimentelor străină omului comun, ceea ce se consumă în familie, se consumă şi în spaţiul social. Pe ideea sugerată de Iisus (“Vă spun că tot ceea ce veţi lega pe pământ să fie legat şi în ceruri şi tot ceea ce veţi dezlega pe pământ să fie dezlegat şi în ceruri” (Matei 18.18)) ceea ce vom impulsiona într-un cadru personal, în zona publică va avea un ecou puternic. Cel care nu este obişnuit să-şi privească viaţa cu o anume doză de misticism, farmecul acestei rezonanţe înseamnă diversitate, multitudine de evenimente, semnul că Dumnezeu ne răsplăteşte faptele bune cu evenimente plăcute, mult dorite. În realitate, nu este decât o consonanţă spectaculoasă care, la rândul ei, ne va mijloci o formă de combatere a fricii de sărăcie, singurătate sau chiar spre a ne elimina acele sentimente confuze prin care atribuim oamenilor sau altor fiinţe din jur roluri terifiante, de torţionari sau eliberatori.
Pentru că ziua are o dimensiune afectivă evidentă, multe nu ne vor fi clare, multe vor fi înaintate gândirii după ce se vor consuma ca trăire şi, atunci când vor face apel la amintirea acestei zile, vom spune că ultima zi a lunii octombrie este aceea când mintea a rămas în urmă, când gândurile nu şi-au putut face loc să iasă la lumină şi au strigat uşor gâtuite în întuneric. Acest tablou nu vrea să exprime altceva decât o înclinaţie spre trăiri necontrolate, spre a explora o zonă periculoasă a comportamentului, despre care ştim că ne încarcă de decepţii.
Relaţia specială dintre Venus şi Neptun ne aduce însă şi o încurajare a talentelor. Este adevărat că, fiind vorba despre o cuadratură între cele două protagoniste, abilităţile sunt mai curând cele de natură poetică sau închipuiri ale acelor posibilităţi la care individul spera. Cert este ca orice am face, rezultatul în ansamblu va fi negativ şi vom pune tot acest insucces pe lipsa de prudenţă.
Prin urmare, ultima zi a lunii octombrie ne îndeamnă spre a ne redimensiona viaţa, raportând-o la un nou sistem de valori. Aşadar, aceasta va fi cea mai mare problemă a zilei: sistemul de valori. Unii îşi vor reduce câmpul de percepţie pentru că nu mai pot accepta privaţiunile şi îndatoririle sociale, alţii se vor extinde, în ambele cazuri cu scopul de a elimina un stres, o nemulţumire, o formă de însingurare care mai mult sperie decât produce dureri reale.
Cei care nu se sperie de micile complicaţii ale vieţii şi care nu s-au educat să le exagereze pentru a se integra într-un cor de bocitoare, înzestrate au o singură vocaţie, aceea a revendicării, vor privi această zi cu o mai mare încredere. Ei vor şti că viaţa socială reprezintă un ecou al celei private şi că divinitatea, Universul, nu se implică, prin totalitatea sa personalizată, în această suită de evenimente, ci doar le integrează în propria sa construcţie, impregnându-le, aşa cum le impregnează şi pe cele pe care le vedem noi negative sau dureroase cu acelaşi parfum karmic special, în faţa cărora un înţelept se înclină cu respect: “Doamne, facă-se voia ta”.
În această confuzie uşor parfumată să medităm asupra credinţei, ca o recomandare specială aplicată acestei zile. Faptul că înţelepţii fac trimitere la această dimensiune a existenţei este unul dintre cele mai profunde şi binefăcătoare daruri pe care oamenii şi le pot face. A crede este în acelaşi timp practic şi abstract aşa cum se poate constata din vibraţia acestei zile. Numai că problema poate surveni atunci când refuzăm să ne implicăm întreaga fiinţă în această trăire şi ne umplem bagajul sufletesc doar cu simplismul vieţii cotidiene. Pentru cine înţelege, această trăire implică şi Alegerea, pentru cine nu, ea se rezumă doar la a fi dominat, controlat, la obligaţii de factură socială sau religioasă, adică de transpunere într-o dimensiune a spiritului a obligaţiilor desprinse din viaţa comună.

Marţi, 1 noiembrie
Prima zi a lunii noiembrie nu este generoasă în a ne oferi exemple de bună practic[, a în a ne susţine proiectele sau în a ne proteja investiţiile. Mercur, aflat pe final de tranzit prin Scorpion, împlineşte acum un careu cu Neptun din Vărsător, sugerând o tulburare a sentimentelor, o încurcare a planurilor de viitor şi o zăpăceală care, acestei poziţii, nu prea îi este specifică.
Într-un contrast straniu, Marte şi Luna neagră devin prieteni prin ridicarea unui trigon, iar Luna parcurge ultimul sector al zodiei Capricorn, aducând un tribut tristeţii şi oferind motivaţii în favoarea desprinderii de grup, a izolării sau a reaşezaţii principiilor de viaţă, supunându-le unei trieri severe. Fie că ne referim aici la careurile cu Saturn şi respectiv Lilith, sau la sextilele cu Venus şi respectiv Mercur, paragraful pe care îl scrie acum Luna se consuma prin linii frânte, în tonuri închise, din care se aud doar alunecările stranii ale peniţei pe foaia de hârtie şi câteva suspine în fundal. Înţelegem deci că prima zi de noiembrie este o zi a tristeţii în care nu observăm cât de uşor oferim tribut melancoliei.
Când Mercur şi Neptun sunt în careu imaginaţia, chiar inspiraţia sunt instrumente care sunt întoarse împotriva individului. A spera devine, prin acest unghi, un motiv în plus pentru a amplifica dezamăgirea. Fiind un unghi care aduce complicaţii de natură interioară, forţa cu care sunt acum manipulate amintirile, amplitudinea stărilor sufleteşti ne duce spre o selecţie negativă, în care decepţiile, dezamăgirile, tristeţile sunt atât de uşor accesate încât am putea crede că în afara lor viaţă nu mai conţine nimic altceva. În felul acesta, sunt alese căile ascunse, exprimarea vagă, trimiterile imprecise şi asta nu pentru că din partea Scorpionului ar veni o influenţă spre viclenie sau invidie, ci dintr-o slăbiciune aproape organică. O teamă se răspândeşte peste tot şi, dacă la început o privim ca pe o ezitare, cu cât ne apropiem de seară îi descoperim natura adevărată. Astfel, părerile pe care le dezvoltăm azi sunt incorecte şi dacă ne străduim să le construim cât mai precis consumul de energie va fi incomparabil mai mare decât cel de ieri sau decât cel de mâine. Aşa descoperim că începem luna noiembrie cu o umbră pe faţă, cu o apăsare pe suflet, toate acestea fiind legate de întâmplări de natură nefastă, de evenimente complicate care nu se pot finaliza sau care ne duc într-o zonă a grijilor exagerate sau temerilor majore.
Spre seară, când trigonul lui Marte cu Lilith este lăsat în urmă, sextilele Luna-Mercur şi Luna-Venus ne vor oferi prilejul să ne bucurăm de evenimente mici, simple, de întâlniri care nu pot schimba starea generală, dar care pot să ne ofere o scurtă alinare. Unii vor considera că este plăcut, util sau eficient să ia o pauză din acest consum interior, alţii să se piardă în bucurii care nu au nicio perspectivă. Această oscilare ţine în continuare de maniera ispititoare prin care trigonul Marte-Lilith intervine asupra vieţii private. Lupta cu dorinţa, neputinţa de a o vedea pe aceasta ca pe un instrument de ridicare deasupra condiţiei, incapacitatea minţii de a lega un ideal superior de dorinţă pun pe picior de egalitate “a dori” cu “a consuma”.
Prin urmare, melancolia nu ne ocoleşte în această primă zi a lunii şi această atracţie către duioşie sau tristeţe nu este azi un îndemn pozitiv. Oricât de mult am dori să vedem ziua în tonuri pozitive, oricât de mult ne vom folosi forţa interioară, experienţa, cunoştinţele, gândirea, apelul la forme superioare de organizare, tehnici de manipulare a energiei substratul, baza, elementul, materia primă a acestei zile nu ne vor permite să ne desprindem de ceea ce se colorează în tonuri gri, de plumbul bacovian, de acea formă de apăsare care se conştientizează pe sine ca fiind o negaţie, dar nu ştie cum de a ajuns la această negaţie şi nici de ce.
Evenimentele acestei zile vor oferi, aşadar, un îndemn spre a ne separa de întreg, spre a ne izola sau spre a ne alunga fiinţa într-o zonă a decepţiilor, a oboselii, a epuizării psihice, a nervozităţii sau a precipitării. Pornind de la această bază ceea ce va produce această zi va fi incomplet, impur sau dispus să ne devieze de la cale. Este mai puţin important ceea ce ne amintim azi, cât de compulsivi ne-am dovedit, cât de ambiţioşi în a ne menţine maturitatea prin negaţie sau dezamăgire, cât de important este să privim totul cu detaşare şi ironie şi să considerăm, indiferent de relevanţă faptei, că totul trece.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti cât de multă putere şi forţă are fiinţa, cât de mult contează motivaţia şi deci cât de preţios se poate dovedi scopul, chiar şi atunci când luminiţa de la capătul tunelului nu poate fi văzută. Fiinţa umană este mult mai complexă decât simţirea de moment, decât percepţia pe care o avem într-un timp dat, tocmai de aceea viaţa este o suită de experienţe, tocmai de aceea se spune că viaţa este o căutare. A trăi înseamnă a acumula o colecţie de simţiri până când toate acestea devin prietene şi realizează că locuiesc în aceeaşi casă. Tonurile gri ale acestei zile au un chip şi nu ar fi deloc potrivit să renunţăm la frumuseţea cromatică a apusului, la strălucirile diafane ce se desprind din lumina ce străbate particule fine de apă ridicate de la baza unei cascade, de savoarea unei zile de vară, pentru o spaimă pe care ne-o poate oferi o căzătură în noroi. Dacă nu ne pierdem amintire apusului, răsăritului sau cromatica unui suflet atins de bucurii simple, noroiul nu va fi decât o pată de culoare, un alt instrument al bucuriei de a fi. Copiii ştiu acest lucru.

Miercuri, 2 noiembrie
Trecerea planetelor Venus şi Mercur în Săgetător împreună este un semn de schimbare atât de important încât mulţi nici nu vor şti ce să facă prea bine cu atât de multă energie, cu atât de multă voie bună, cu atât de multă disponibilitate sau de încântare. Faptul că Luna, din fundal, oferă spre consum vibraţiile zodiei Vărsător este un deliciu pentru că asta presupune înclinaţie spre conversaţie, spre limpezimea gândirii sau spre a aborda aspecte ale vieţii care chiar dacă sunt mai puţin obişnuite se dovedesc a fi plăcute sau constructive.
Totuşi, nu ne vom ridica în totalitate valul de pe ochi şi nu vom renunţa de tot la pasivitatea sau dramatismul pe care ni le-a oferit din belşug ziua anterioară, ci ne vom diversifica viaţa oferindu-ne privilegiul de a spera, de a ne îndrepta atenţia spre anumite aspecte ale vieţii care nu implică discriminare, intoleranţă, ranchiună, gelozie, obsesii, egoism sau invidie, ci deschidere, sinceritate, eleganţă în exprimare şi rafinament în gândire, bun gust, respect faţă de muncă, artă, dreptate.
Venus în Săgetător ne aduce un gust special faţă de experienţe, faţă de aventură, faţă de tot ceea ce ne oferă privilegiul de ne depăşi condiţia comună, de a ieşi în evidenţă, de a depăşi bariera rutinei şi de a lăsa în urma automatismele gândirii sau interdicţiile sociale care ne ţin blocaţi la serviciu, la program, în zona urbană sau rurală în mod exclusiv. Evadarea este însă presărată şi cu riscuri, cu aventuri, cu ieşiri din ritm, cu dezlănţuirea acelei laturi a personalităţii pe care în ultima vreme nu ne-am permis să o desfăşurăm. Faptul că toate acestea vin spre noi ca o consecinţă a modificărilor astrale generale şi nu particulare, stabilite de tranzitele pe o temă natală, indică o descindere specială în grup, o formă de comunicare facilă, ca atunci când toţi oamenii descoperă că sunt la unison, gândesc la fel şi au aceleaşi reacţii.
Dincolo de acest aspect plăcut al vieţii, ca un preambul al trecerii lui Venus în Săgetător, direct răspunzătoare de modificările de vibraţie incluse în această zi, careurile Luna-Junon, Luna-Jupiter aduc efortul de dinaintea bucuriei, stresul de dinaintea succesului, furtuna care precede întotdeauna liniştea. Particularizând, cele două careuri aduc divergenţe de opinie, încălcarea unui drept, preschimbarea unor sarcini profesionale, impunerea unui asociat sau despărţirea de un grup într-un mod amplu, exploziv şi complicat. Judecând după ceea ce va veni după această personificare a unghiurilor, mai exact trecerea lui Venus în Săgetător, este de la sine înţeles că se pierde ceea ce nu era esenţial sau se renunţă la ceea ce reprezentă un excedent, fie ca greutate corporală, sarcină neplătită, răspundere suplimentară, fie ca apăsare psihică, pentru a se oferi o nouă şansă de promovare, care, pentru că sunt anunţate de careuri, nu vor fi primite cu braţele deschise.
Atât Venus cât şi Mercur ne oferă şansa de a ne cultiva curiozitatea, de a ne preocupa de libertate, poziţie socială, de curaj, de capacitatea de abstractizare, de a dezvolta o justă atitudine faţă de semeni, chiar şi atunci când ea dezavantajează propria persoană sau lasă urme dureroase pe corpurile lor emoţionale. Fie că este vorba de religie, de comerţ, de comunicare, oamenii se vor dovedi mai sociabili, preocupaţi excesiv de propria libertate de expresie şi implicit de necesitatea de a-şi câştiga drepturi care să ne garanteze un anume statut, o anume imagine sociale sau o apreciere justă.
Personal, consider că se va merge puţin cam departe cu această atitudine, pentru că, foarte aproape de miezul nopţii, Venus împlineşte un careu cu Chiron şi ne avertizează că una este dreptatea din lumea fizică şi alta este cea din spirit. Legile acestei lumi sunt corecte şi pot chiar perfecte în sine, însă raportate la un sistem superior de organizare, calitatea de a coordona sau universaliza devine un element de factură dizarmonică, unul care îngrădeşte elementul superior pentru a se potrivi unui etalon fizic al frumosului ce ar putea fi foarte uşor evaluat ca fiind hidos, eronat, grotesc. În felul acesta, ziua ne pune în faţa unor extravaganţe ce menţin conceptul de artă futuristă care, prin excentricitatea ei, tinde să se depărteze de etaloanele morale ale frumosului pentru o diversitate sterilă, aberantă, dar deosebit de creativă. A fi sau nu de acord cu artistul sau criticul care evaluează o asemenea lucrare devine, la rândul său, o situaţie lipsită de sens. A-ţi legăna genunchii şi a-ţi arunca manile în gesturi efeminate peste faţa plină de farduri, a scoate sunete variate în faţa unor linii frânte care îmbine doar vreo trei patru culori şi a sublinia prin asta caracterul abstract şi implicit profunzimea creatoare a artistului înseamnă, în primul rând, a te desconsidera pe tine ca privitor, ca beneficiar al creaţiei. Dacă Universul este perfect în sine, înseamnă că şi urâţenia are locul ei şi, la fel ca şi frumos, urâtul are chip, culori, forme sau expresie. A iubi urâtul ţine de o nobleţe sufletească ce vine dintr-o alegere echivocă a binelui, ceea ce poate fi înţeles, acceptat şi reprodus, dar a nu reuşi să laşi în urma hidoşenia şi a o contorsiona pentru a o face să semene cu un medium posedat de un spirit inferior, dar invocând prin asta semnul cunoaşterii absolute, este o atitudine demnă de toată mila. Există în univers şi o asemenea bandă energetică însă ea nu face decât să diversifice un aspect paradoxal al lumii, al Creaţiei, însă Creaţia în sine, pentru a avea sens, nu se sprijină, aşa cum poate sugera extravaganţa psihocomportamentală a lumii moderne, pe paradoxuri, ci le lasă libere pentru a-i distra pe înţelepţi.
Cei care sunt familiarizaţi cu filosofia orientală ştiu că sistemul Maha Vidya există o mare forţă a Creaţiei numită Tripura Sundari care, pe lângă faptul că personifică frumuseţea şi binele divin, este considerată cel mai aproape de principiul unic, Absolutul, cel situat în afara Creaţiei. În Creaţie, Tripura Sundari patronează artele şi justiţia divină într-un mod extrem de diversificat. Transpunerea sa simbolică, Sri Yantra, reprezintă şi pentru matematicieni un model perfect, o îmbinarea extrem de particulară de linii şi triunghiuri.
Venus în Săgetător poate personifica acea formă evidentă a frumuseţii şi binelui care nu se preocupă de profunzime, dar o poate arăta printr-o expresie diafană, prin forme voluptoase, prin eleganţa mersului, privirea caldă, glas rafinat, gândire precisă, echilibru emoţional. Când acestea lipsesc şi totuşi sunt simulate, apare urâtul, nefirescul, grotescul sau paradoxul binelui sau cel al adevărului pe seama cărora înţelepţii din toate timpurile s-au distrat.
Prin urmare, 2 noiembrie este o zi în care luăm contact cu frumuseţea, adevărul şi binele în forme complexe. Având parte de unghiuri care pot impurifica acest transfer, care pot deprecia calitatea informaţiei şi o pot duce într-un sector al falsului sau erorii, fericirea nu poate fi întreagă, însă îi simţim atingerea şi ne va încânta sufletul, chiar şi numai pentru puţin timp cu o savoare de care, în ultimele săptămâni, nu am avut parte.
Având loc o trece atât de bruscă spre o nouă dimensiune a vieţii, mulţi, care nu beneficiază de o vitalitate potrivită, azi vor traversa încercări majore ale corpului. Se pot accentua crizele biliare, tensiunea arterială poate deveni oscilantă, iar metabolismul calciului ori cel al magneziului pot avea de suferit. Pentru că pe multe le vom înfrunta când deja se vor situa la cote intense, în a doua parte a zilei se poate instala o uşoară oboseala pe care, în mod greşit, o vom combate cu substanţe care stimulează. Careul lui Venus cu Chiron, pe lângă trăsăturile spirituale evidente pe care le predispune, ne aduce şi un îndemn la odihnă activă, la alegerea preocupărilor, nu la consumarea celor care vin spre noi, la o dozare a efortului, a plăcerii, a gustului, a savorii.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti azi de respect, nu doar de cel ce ţine de regulile de bună practică, ci şi de respectul faţă de sine, cel pe care îl neglijam cel mai mult, cel pe care îl uităm cel mai repede, cel de la care cerem cel mai mult când corpul, mintea sau sufletul dau semne de boală.

Joi, 3 noiembrie
Începem ziua cu un sextil Luna-Capul Dragonului, adică prin aspiraţii sociale înalte, prin intenţii care ne mobilizează rezervele de vitalitate, dar şi pe cele financiare. 3 noiembrie este, pornind de la acest indiciu, o zi de consum, de ipostază inedită când scoate din recuzita acel costum colorat şi puţin purtat prin care dorim să ne punem în valoare o latură a personalităţii ce ţine de jovialitate, deschidere, sprint, exerciţiu, demonstraţie.
Ulterior acestui moment, Mercur va împlini un careu cu Chiron şi apoi, alături de Venus, vor trece, succesiv, prin trigoanele cu Uranus. Finalul zilei aduce Luna în postura de planetă mediatoare opoziţie Lilith-Saturn, căutându-se, prin dialog, să se demareze acele proiecte care, de la jumătatea desfăşurării încolo, nu mai au nevoie de susţinere ori asistenţă care, până la urmă, se împlinesc singure şi care mai mult oferă decât consumă.
Aşa după cum se poate observa, 3 noiembrie ne introduce într-o dinamică socio-comportamentală nouă, invitându-ne întâi la un exerciţiu de memorie, apoi la unul de abilitate oferindu-ne, prin asta, posibilitatea de a ne demonstra ce ştim să facem cel mai bine şi de ce.
Când Mercur şi Chiron sunt în careu lumea viselor se spulberă, gândurile sunt uşor negate de exemple practice, iar evenimentele au o notă apăsătoare tocmai pentru că le lipseşte determinarea. Având un Mercur în Săgetător nu se poate invoca lipsa consecvenţei, ci mai curând o abordare prea incisivă, unilaterală a situaţiei, care nu permite, aşa cum invocă Peştii, în calitate de gazdă a tranzitului chironian, exprimare în spaţii deschise, în profunzimi impresionante sau în varietate de culori şi forme. Se va încerca astfel, prin această dizarmonie, să se ascundă lipsa de vocaţie. În felul acesta, oamenii pot deveni prea mecanici, prea mult preocupaţi de procedeu, schema de lucru, de formula matematică, de seriozitatea pe care o prezintă ştiinţa exactă pentru a invoca motive abstracte, tangente vocaţiei şi care sunt legate de destin, de abstractizare, de echilibru psiho-mental sau de alte calităţi morale (modestie, abnegaţie, credinţă). Această formă de precizie ţinteşte spre finalitate cu viteza lui “veni, vedi, vici”, fără a admira peisajul, fără a se preocupa de relaţia cu mediu, cu anturajul, cu emoţiile care ne vin de acolo, cu elementul surpriză care ne împle viaţa şi ne purifică fiinţa de reziduuri.
Pe acest fond al scopului care nu se preocupă de mijloace, trigoanele pe care Venus şi Mercur le împlinesc cu Uranus ne aduce o înclinaţie foarte mare spre libertate, spre dezlănţuirea sentimentelor, spre a ne depăşi limite ale fiinţei, spre a da vieţii o dimensiune tangentă artei, spiritualităţii, gândirii abstracte, expresivităţii, ceea ce ne va îndemna spre experienţe sociale cu totul speciale. Ceea ce va impresiona, nu va fi atât de mult suită de întâmplări pe care contextul astral le va predispune, ci, mai ales, trăirile pe care le vom avea pe parcursul acestora. Întregul context ne va îndemna spre legături în afară regulilor, spre prietenii abordate în afară acceptului societăţii, spre a ne stabili ţinte împotriva grupului sau fără a avea nevoie de acceptul acestuia. Ceea ce se dezlănţuie pe aceste unghiuri nu se preocupă deloc de control, nu are ca obiectiv autoanaliza şi nici nu va înclină spre vreo formă de compresie care să modeleze gândirea şi să o aducă înapoi în albie, atunci când îşi iese din fire. Tocmai de aceea, atât trigonul Venus-Uranus, cât şi trigonul Mercur-Uranus intervin în schema acestei zile cu o formă de tatuaj periculos. Dacă ne referim aici la specialişti, la cei care în mod frecvent sunt atenţi asupra comportamentului şi doresc să înţeleagă ansamblul grupului sau al societăţii în care activează, atunci vorbim de procese care se desfăşoară sub un control acceptabil şi care nu pot produce pagube substanţiale din nesăbuinţă. Dacă entuziasmul este o noutate absolută, dacă suită de evenimente ne atinge un sector pe care abia l-am activat, pe care abia l-am atins şi nu dispunem de experienţa necesară pentru a înţelege procesele ample care se consuma acum, ne vom referi la ipostaze stânjenitoare, penibile în care individul se integrează într-o stare de ebrietate astrală şi nu se preocupă deloc de consecinţele faptelor sale. Isteţimea vicleană ce ne vine din Gemeni, semn opus Săgetătorului, pe care Mercur şi Venus îl parcurg acum, se va interpune azi şi ne va face să înţelegem că dacă tot nu contează nimic din ceea ce facem, ci doar faptul că facem, atunci să renunţăm la constrângeri de natură comportamentală şi să fim cu adevărat liberi. Este important să ne amintim aşadar că oricât de insignifiante ar putea fi considerate faptele acestei lumi, ele trebuie întâi săvârşite în cunoştinţă de cauză, cu respnsabilitate şi apoi înlăturate (consumate, arse) pentru a se descoperi dincolo de ele responsabilitatea de a fi pe care noi, datorită unui nivel al conştiinţei scăzut, o amestecăm cu reziduurile vieţii cotidiene. Cu alte cuvinte, nimic din ceea ce faci nu contează, pentru că învelişul este fals, dar contează că faci, pentru că prin asta dovedeşti că viaţa din spatele iluziei, cea care îşi pierde pentru un timp statutul în favoarea învelişului (“eu sunt corpul”), trăieşte.
Prin urmare, 3 noiembrie ne aduce o combinaţie Scorpion-Sagetător-Vărsător într-o formă explozivă şi pe deasupra vasul în care se ţine această formulă periculoasă se dovedeşte a fi prea mic şi neîncăpător. Dincolo de această alegorie, exprimarea individuale va trece azi pe un nivel superior, brusc, fără să i se acorde termen pentru gândire, fără să fie lăsată să se acomodeze cu nou statut, cu noile responsabilităţi, fără să apuce să citească eticheta produsului, fără să i se permită să protesteze, nu ca opoziţie, ci ca un banal drept la replică. Consecinţele acestei îngrădiri, puse în contextul imensei determinări ce ne vine prin trigonul lui Venus cu Uranus, pe de o parte, şi a imensei libertăţi de expresie, ce ne vine din trigonul lui Mercur cu Uranus, pe de altă parte, punea la grea încercare sentimentele comune, înţelegerea obişnuită, viaţa trăită fără valori.
Azi o banală plimbare se poate transforma într-un eveniment major al vieţii şi, noi, cei care ne preocupăm de previziunile astral, nu avem certitudinea că elementul ce ne cuprinde este în mod exclusiv benefic. Careul Mercur-Chiron va veni azi cu o sancţiune şi, la prima vedere, înclinăm spre a ne aştepta la ce-i mai bun şi mai plăcut, dar nu trebuie să uităm că în aspect este Uranus, elementul imprevizibil al previziunilor astrale, şi că dincolo de aspectele sigure pe care le-am creionat mai sus pot interveni variabile care să se integreze în acest termen de “sancţiune”. Este însă binecunoscută excentricitatea lui Uranus care poate da sensuri noi unor situaţii şi, evident, în cazul nostru, poate pedepsi un individ împovărându-i destinul cu o saţietate materială care să-l depărteze de la efortul susţinut de a se cizela din punct de vedere spiritual. Modalitatea clasică de sancţiune, aceea indicată de privaţiune, ar putea fi străină acestei zile, dar nu următoarelor, când cel două trigoane vor fi încă active, dar când ne vom lovi de alte unghiuri care ajustează albia acestora şi le cere oamenilor mai multă luciditate, mai multă responsabilitate.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne oferi privilegiul, aşa cum ne îndeamnă vibraţi astrală a acestei zile, de a fi liberi, dar să nu uităm de înţelepciunea populară care ne reaminteşte că “nu tot ce zboară se mănâncă”.

Vineri, 4 noiembrie
Pe ultimul sector al zodiei Vărsător, Luna se întâlneşte cu Marte într-o opoziţie şi cu Neptun într-o conjuncţie, reactivând opoziţia Marte-Neptun ce se afla la baza multor confuzii şi tulburări comportamentale ale zilei şi din cauza cărora deciziile atât de speciale ale perioadei sunt atât de uşor impurificate de idei eronate sau idealuri lipsite de suport real. Implicarea Lunii în acest demers special vine să întărească ideea că faptele cu caracter social sunt supravegheate, nu neapărat pentru a corecta un demers prin natura lui, ci doar pentru că se desfăşoară public. Ideea de supraveghere, de urmărire, de a analiza ceea ce se întâmplă în zona comună, pe spaţiul public, va face din dimineaţa acestei zile un element de referinţă în tot acest interval de 7 zile pe care îl analizăm aici. Că intervenim în discuţii cu păreri viciate de neîmpliniri mai vechi, că dorim să ne spunem o părere care nu este suficient de bine gândită, care este neavizată sau care adună în ea prea mult venin sau prea multă teamă, consecinţele a ceea ce vine pe calea exprimării vorbite, prin tonul vocii, prin sunet, prin viteză de reacţie, argumentată de persoana în cauză ca un drept la replică sau ca o consecinţă a implicării sale într-un dialog, atrage după sine consecinţe nefaste referitoare la statutul profesional sau chiar la cel al libertăţii civice.
Trecând în Peşti, Luna nu se va detaşa de amprenta afectivă dramatică sau cauzatoare de probleme ce s-a manifestat în prima parte a zilei şi îşi atribuie rolul de înţelept. Parcurgând o asemenea experienţă, oamenii se simt încărcaţi de un suflu nou, dispuşi să dea sfaturi, se arată atotcunoscători în problemele sociale şi ştiu cât de dificilă, complicată de insipidă poate fi existenţa fără un ideal moral superior. Călcând pe aceste urme de fum, individul se condamnă singur alegând un traseu care va extrage din opoziţia Jupiter-Junon, o vedetă a acestei zile, exact componenta pe care trebuie să o evite. A reproduce după un model eronat, a inventa scheme de acţiune doar pentru a salva o imagine terfelită, a menţine o relaţie de prietenie chiar dacă ea nu funcţionează în termenii aşteptaţi, a sugruma gândirea cu idei viciate de prejudecăţi sau incultură face din aceşti copişti ai vieţii un maldăr de guri revoltate care îşi invocă în continuu statutul de victime. Dacă nu au bani, dacă nu au alimentul dorit, dacă nu se pot delecta pe o canapea roz sau dacă lumina razelor de Lună nu le pun în evidenţă, prin tonuri grave sau sclipitoare, luciul galoşilor făcuţi din gumă, întotdeauna altcineva este de vină, întotdeauna altcineva trebuie să poarte stigmatul mizer al propriei lor condiţii existenţiale.
Lipsa de originalitate, îmbrăţişată acum că o consecinţă a gândirii eronate dezvoltată ieri şi în primele ore ale dimineţii de azi, devine apanajul unui individ cu o structură densă, lipsită de rafinamentul vorbiri, incapabil să-şi controleze tonul vocii, să-şi coordoneze mersul, să privească frumos pe cel din faţă, să-i înţeleagă mesajul sau să poată emite păreri pertinente, pe aceeaşi lungime de unde cu interlocutorul. Pe opoziţia Jupiter-Junon aceste fiinţe devin personaje principale, exemple de bună practică la capitolul “Aşa NU!”.
Într-o altă accepţiune, opoziţia Jupiter-Junon afectează marile structuri ale statului printr-o responsabilizare a celor mai slabe verigi, printr-o schimbare a regulilor şi promovarea vulgarităţii sau comportamentelor aberante. Având un Jupiter retrograd, rezistenţa marii mase de oameni va fi slabă sau deloc, iar liderii, grupurilor de interese sau chiar cei care au depus toate eforturile pentru a-şi menţine funcţia sau statutul, dar în mod artificial, nu prin merite personale, au acum ocazia să-şi susţină printr-un apel la legislaţie, printr-o construcţie eronată, dar susţinută juridic, ideile sau chiar planurile de viitor.
În a doua parte a zilei, când Luna trece prin careurile cu Mercur şi Venus, prin sextilele cu Jupiter şi Pluton şi prin trigonul cu Junon, schemele vechi, pe care le tot invocăm aici de ceva vreme, ne pun în postura de a refuza un angajament, de a schimba regulile colaborării, de a ne împotrivi pur şi simplu, fără a justifica acest gest, fără a oferi nici cea mai mică explicaţie. Această luptă cu sistemul, cu regulile în care până de curând am crezut, aceste idealuri pe care le-am susţinut o perioadă trec brusc în ograda altuia, îşi schimbă sursa, se construiesc prin alte etaloane şi vor trebui puse în aplicare prin intermediul altora. Se poate vorbi aici şi de o depersonalizare, de o golire a fiinţei de un conţinut, de o abandonare a unui obicei care, cu bune cu rele, împlinea un anumit aspect al personalităţii.
Sextilul Lunii cu Pluton, ce se împlineşte cu câteva ore înainte de miezul nopţii, devine un element important al zilei prin faptul că se constituie ca bază a configuraţiei numită vapor, ridicat împreună cu Jupiter şi Junon. Acest unghi nu aduce în mod direct evenimente, ci mai mult le sugerează, le secondează şi le dă un rost mental sau unul afectiv menit să soluţioneze complicaţiile pe care opoziţia Jupiter-Junon o evidenţiază. În felul acesta, înţelegem că prin efort interior, prin amplitudinea gândirii, prin emanaţiile personale se poate echilibra balanţa dezechilibrelor indicate de la începutul acestei prezentări. Orice element ar fi invocat aici, el este atins deopotrivă de compromis şi iluminare, de reconstrucţie şi surpare, aşa după cum sunt aşeazate pe tema personale Luna şi Pluton.
Prin urmare, 4 noiembrie se ridică deasupra celorlalte zile ale săptămânii cu elemente de comportament care nu se pot încadra în reglă, schema de gândire, arhetip sau obicei. Când, prin evenimente, toate acestea sunt fie şi numai sugerate, relaţiile dintre oameni îşi schimbă pilonii de susţinere şi se folosesc alte cuvinte, o altă abordare, alte instrumente. Tot acest proces este mare consumator de energie, epuizează orice formă de rezervă atinge şi nu poate fi controlat de vreun mecanism exterior. Înţelegem astfel că efortul interior, autoanaliza, autoeducaţie, spiritul autocritic sau orice alt element comportamental care duce la rafinamentul moral şi spiritual oferă individului acum cel mai mult sprijin. În toată această ecuaţie, trigonul Jupiter-Pluton, aflat încă într-un orb foarte strâns, transmite raze de preschimbare a structurilor sociale, după cât de uşor sau amplu se modelează individul. Privind din exterior, problema, indiferent de natura ei, sugerează dezorganizare, haos, revoltă, agresivitate, chiar ca manifestări extreme în plină stradă, însă privind din interior cel implicat ştie că schimbarea sa produce imediat modificări la nivelul structurii grupurilor şi nu invers.
Acest concept nu este deloc nou, ci el vine să susţine o idee mai veche care spune că societatea este expresia nivelului individual, tocmai de aceea oamenii se grupează după afinităţi, după mod de gândire şi după orientări, pe ideea „ceea ce nu se întrepătrunde, nu se poate amesteca”.
De la tulburare la elevare, de la savoare la dezamăgire, de la efort la relaxare, toată gama de trăiri ne împrăştie multe din speranţele pe care ne-am construit sau chiar din idealurile înălţătoare. Cerul, privit prin aceste situaţii, pare tot mai sus, iar izvorul din ce în ce mai greu de găsit. Nu este de mirare că ziua de 4 noiembrie ne va aduce la lumină dezamăgiri pe care nu le vom recunoaşte de frică şi bucurii care ne reduc vorbirea la doar câteva sunete. Tocmai de aceea recomandarea acestei zile este o invitaţie spre a descoperi care este elementul ce ne ajută să trecem rapid prin mai multe nivele de expresie, care este elementul de comportament ce ne oferă cea mai mare mobilitate. Nici fericirea şi nici tristeţea nu sunt idealuri pentru care luptăm, ci doar stări de agregare ale spiritului în timpul procesului de reclădire a universului.

Sâmbătă, 5 noiembrie
Careul Lunii cu Axa Dragonului transforma tot caracterul complex al zilelor anterioare în evenimente cu caracter practic. Zodia Peşti, atunci când este privită ca semn de evoluţie, îţi extrage izvorul din zodia Săgetător şi duce mai departe vocaţia pe care şi-a cultivat-o respectând valorile, muncind pentru a aprecia frumosul, eficientul, practicul, pentru a impregna anturajul cu reguli universale şi prin asta să se lanseze etaloane de normalitate.
În această a doua zi de Peşti, oamenii îşi amintesc de ceea ce a fost greşit în comportamentul lor şi, de această dată, când li se va întâmpla ceva rău, nu se vor mai gândi la cât de vinovată este societatea, ci la ceea ce a fost greşit în comportamentul lor. Nu este însă vorba de niciun progres şi nici nu se poate invoca faptul că inspiraţia, un alt element care leagă cele două zodii, ar curge mai liber. Ceea ce ni se întâmplă azi vine dintr-un banal proces de conştientizare care va fi cu atât mai intens cu cât individul este aproape de moralitate, mai atent la bunul simţ şi mai sensibil ca mod de exprimare şi înţelegere. A ne împotrivi destinului, aşa cum îl vedem în această clipă, nu trebuie să ne facă să ne privim întreaga existenţă ca pe o structură negativă. Atracţia materială, magnetismul pe care îl exercită obiceiurile vechi se poate constitui ca o replică fidelă a destinului adevărat faţă de care acum suntem obligaţi să ne detaşăm. Este de altfel arhicunoscut faptul că un eveniment nefericit care ne face să ne pierdem un obiect important, să ne separăm de un grup care, până la acest moment, ne-a împlinit toate aspiraţiile şi ne-a oferit perspectiva de care aveam nevoie, poate constitui un salt spre o nouă dimensiune a vieţii, o deplasare spre o nouă zona socială pe care nu am fi putut-o aborda cărând în spate aspiraţiile vechi.
De cele mai multe ori separarea de vechile structuri, desprinderea de aburul amăgitor al trecutului ne poate duce în situaţii complicate. Durerea sufletească, durerile fizică, depresia, disperarea, necazurile de tot felul sunt invocate aici ca o consecinţă a faptului că viaţa este dificilă, grea şi că această componentă indică o energie densă de natură karmică pe care individul este obligat să o lase în urmă. Nu este întotdeauna vorba despre evenimentul în sine, despre înţelegere, cunoaştere sau cultură, despre varietate de cunoştinţe, despre acel „a şti” atât de des invocat azi, ci în astfel de situaţii este mai curând vorba despre ataşament. Fiind atât de mult agasaţi de o mare varietate de informaţii, în general sărăcăcioase, omul îşi neglijează sentimentele, nu se mai trezeşte dimineaţa cu gânduri pure, nu-şi zâmbeşte când îşi vede chipul prima dată în oglindă, nu-l încânta nimic din ceea ce ar putea să facă peste zi şi se lasă acaparat, în faţa unei ceşti de cafea cuprins de o amărăciune metafizică în care laitmotivul este dat de patima pentru senzaţii de plăcere pe care nu şi le poate împlini niciodată pe cât ar dori. Plăcerea de a avea bani, de a satisface un gust, poftele în general, de a hani orgoliul, de a fi în centrul atenţiei, eclipsează un emoţional slab şi pus să stea în genunchi, pe coji de nucă, pe motiv că nu se integrează. Repetând această schemă zilnic ne transformăm viaţa în destin nu prin acceptarea provocărilor impure ale societăţii, ci prin neglijarea binelui pe care îl deţinem. Dacă am munci la fel de intens pentru a ne oferi bucurii personale, intime, inocente, chiar naive (de a privi îndelung pe fereastră, de a mângâia un obiect, de a vorbi cu o floare, de a aşterne pe hârtie gândurile cele mai intime, de a dărui iubire unei persoane din anturaj fără a-i spune etc.) am reuşi să ne construim un drum paralel, un fel de ieşire auxiliară pe care să o abordăm în cazuri deosebite, acum cum este cel de azi. Din nefericire, aceste obiceiuri practicate în grup devin tradiţii, iar tradiţiile se schimbă greu şi în general prin evenimente nefericite, prin întâmplări tragice, prin desprinderi dureroase. Acest tip de destin construit în autonomie, în fals, în dizarmonie, în absenţa unei armonii a tonului, este sancţionat azi.
Prin urmare, 5 noiembrie ne aduce în faţa obiceiurilor pe care trebuie să le purificăm, pe care să le ajustăm, pe care să ni le reaşezam într-o nouă albie şi pe care ar fi potrivit să ni le cultivăm într-un alt cadru, mult mai echilibrat şi mult mai propice dezvoltării psihoemoţionale armonioase. Oamenii nu ştiu că tocmai acest ataşament faţă de obiceiuri care îi degradează, tocmai această lipsă de mobilitate reprezintă indiciul că sunt implicaţi în derularea unui proces aberant. Evoluţia înseamnă mişcare, viaţa în sine se menţine prin mişcare, prin mobilitate, iar blocarea acestui transfer ne duce într-o zonă a autoconsumului, a autodevorării. În felul acesta, a fi în linişte înseamnă pentru omul modern singurătate, iar a fi în solitudine înseamnă a fi abandonat. Exact aceste reziduuri sunt agresate azi, iar fiinţele care se îmbracă în aceste veşminte putrede şi urât mirositoare se fac de râs întâi faţă de ei înşişi şi dacă nu văd penibilul situaţiei, dacă nu le este suficient ceea ce li se întâmplă însuşi destinul adevărat îi atrage către un câmp de forţe sociale şi mai puternic în care li se vor ridiculiza faptele şi statutul, în care vor fi agresaţi, deposedaţi, totul în încercarea vieţii de a supravieţui prin dezbrăcarea acestora de acel parfum care impregnează şi impurifica întregul grup, indiferent de puritatea şi lumina celorlalţi.
Deşi în mare parte abstract, acest mesaj vine cu scopul de a ne avertiza în privinţa unor atingeri majore, tocmai de aceea recomandarea vine azi să ne ofere un indiciu, o lămurire, o informaţie, o încredere. Ceea ce simţim este real doar dacă este mobil, iar ceea ce este mobil trebuie să uniformizeze, adică să revitalizeze sau să tempereze pentru a ne apropia de destinul adevărat şi a nu mai trăi în autonomie.

Duminică, 6 noiembrie
În cea mai mare parte a zilei Luna va fi în Peşti, însă fără să împlinească la grad perfecte niciun aspect, menţinând astfel direcţia pe care a predispus-o în ultimele două zile aceea de a ne face mai intuitivi şi de a ne apropia, prin ceea ce simţim, de mari deschideri, de mari izvoare ale cunoaşterii, de ceea ce ne împlineşte prin realizare socială sau trăire sufletească. Pentru că este pe final de zodie, dar şi de zodiac, ideea de finalitate nu ne va fi deloc străină, însă nu aceea care ne spune că se închid drumurile, că ni se epuizează resursele, ci acelea care ne spun că un demers şi-a atins scopul şi anumite elemente, pe care le-am dezvoltat pe parcursul său, acum devin continuatoare ale acestuia într-o încercare de a extinde limita cunoaşterii, puterea personală, de a forţa norocul spre „mai mult”, „mai bine”, „mai sus”.
Această latură emoţionantă a Lunii ne îndemnă să ne respectăm dreptul la a simţi frumos, la fi noi înşine cu sentimentele noastre, la a căuta confortul în a trăi, chiar dacă e dureros ceea ce conştientizăm, chiar dacă aceasta implică dezamăgire. Puterea vine din minte, dar când mintea este slăbită de neînţelegerea evenimentelor pe care individul le parcurge, sentimentul se macină pe sine şi acceptarea este prima alegere pe care o poate face. Pe această poziţie, a accepta înseamnă a nu face nimic, a refuza acţiunea, a refuza implicarea, dar a urmări din umbră deplasarea evenimentelor, din inerţie, spre finalitatea dorită. Putem să amintim aici şi de frică, nu în aspectul ei de panică, ci doar acela de grijă faţă de ceea ce se poate controla, faţă de ceea ce acum ni se strecoară printre degete, faţă de ceea ce abia acum aflăm că s-a întâmplat şi care va avea, împreună cu propriile demersuri, o finalitate imediată. Neştiind dacă ceea ce ne-a scăpat atenţiei va deveni periculos sau nu oamenii se vor preocupa acum de iertare, de acceptare, de umilinţă, însă nu din convingeri pozitive, ci din teamă. Ştiind din învăţătura ezoterică faptul că frica are întotdeauna cu sine pedeapsa, această trăire îmbrăcată în hainele elevării lăuntrice va amplifica povara sufletească şi ne va îndemna să ne apropiem de ceea ce ne va face să suferim cel mai mult sau să ne legăm prietenii ori asocieri pe grijă, mai exact teamă, motivând că singuri nu putem face nimic.
Trecerea Lunii în Berbec, spre seara acestei zile, ne duce într-o zonă a curajului şi autodeterminării. Uşor revigorată de nouă vibraţie cu care intră în contact, Luna îi face pe oameni să se scuture de anumite înclinaţii, nu definitiv, ci doar pentru a-şi oferi confortul de moment, implicându-se în activităţi care nu au atras deloc atenţia peste zi. Rămânând însă în aceeaşi partitura a emoţiilor care ne apasă pe umeri, dar reuşind să ne descoperim măcar locul din dreptul ochilor, reuşim să vedem că multe din cele negative care ne-au speriat de-a lungul zilei, care au luat înfăţişarea grijilor materiale sau morale, care au invocat motivul lipsei de respect, a pierderii statutului, a anularii personalităţii, sunt de fapt reziduuri afective cu care lucrăm acum.
Ridicând această draperie, descoperim dincolo o altă lumea, o altă formă de viaţă, care a aşteptat în linişte să ne trezim voinţa şi să lăsăm în urma vocile care ne tot şoptesc sfaturi mediocre, recomandări penibile şi care ne tot invoca motivul umilinţei sau al suferinţei. Suferinţa este menţinută de stimul şi pentru a o face cât mai reală acest stimul se va lipi prima dată de efort. În felul acesta, vom avea impresia că suferim de fiecare dată când suntem puşi în situaţia de a munci intens pentru ceva, de a ne consuma energia mai mult decât o făceam în mod inconştient în viaţa de zi cu zi. Trezindu-ne din această hipnoză şi apropiindu-ne cu plăcere de efort, dar în acelaşi timp bucurându-ne de ceea ce facem, de acţiunea în sine, nu întristându-ne de înţelegerea falsă ce vine împreună cu efortul, ne detaşăm de tot ceea ce vine spre noi ca povară, complicaţii, durere fizică, teamă de viitor, într-un cuvânt ne detaşăm de „grijă”.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii este o zi de respect faţă de propria persoană. A invoca lipsa de timp, lipsa de bani, lipsurile în general, implică o apropiere declarată de grijă ca element de neîncredere. A fi tot timpul atent şi a urmări un proces, adică a avea grijă de el, nu este totuna cu a privi cu teamă spre viitor pe baza unor închipuiri sau pe baza unor scenarii sugerate de societate. Viaţa este ceea ce trăim şi noi alegem cum trăim, pe ce traseu de munte urcăm sau cât de periculos ne consum efortul înainte de a ajunge la ţintă. Frică fără viclenie nu poate exista, tocmai de aceea menţinându-ne în această sferă a autoagresiunii prin împovărare ne ascundem adevăratele intenşii să ne limităm capacitatea de expresie îmbrăcând-o în hainele neîncrederii, lipsei de experienţă, traumelor, în timp ce ea nu este altceva decât o formă de negaţie a propriei fiinţe, adică o teamă preschimbată în virtute.
Trecând în Berbec cu acest bagaj informaţional, Luna va îndemna la imprudenţă, la lipsa de măsură, la a acţiona în direcţia care înlătură senzaţia de apăsare pe care am resimţit-o întreaga zi şi fie că dorim să ne umplem viaţa cu mişcare, dinamism sau acţiune, fie că ne dorim un moment de linişte profundă, factorul exterior va avea un rol covârşitor. În mod greşit, vom aştepta să ne vină din exterior soluţia şi de aceea nu vom avea încredere în altă sursă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a fi sinceri cu sine. Viaţa nu este ceea ce ne închipuim, ci doar ceea ce trăim, şi nu este nici decor al prezentului aşa cum cei iresponsabili invocă, ci o formă de permanentizare a universului într-o dimensiune restrânsă, ca şi cum ai privi o încăpere într-un glob de cristal. Frica este duşmanul cel mai puternic cu care ne aliem împotriva propriei existenţe.