14 – 20 noiembrie 2011

Luni, 14 noiembrie
Trecerea Lunii în Rac ne întoarce spre clipe de linişte, spre gânduri paşnice, stări sufleteşti melancolice şi, deci, spre o atenţie mai mare acordată moralităţii, spiritului, cunoaşterii. Trecând prin sextilul cu Lilith şi apoi trigonul cu Neptun, Luna îi ajută pe oameni să se înţeleagă mai bine, să-şi vadă defectele şi apoi să şi le depăşească cu mai mult interes, cu mai mult elan, cu mai mult spor. Din Rac, Luna ne face evidentă una din trăsăturile reprezentative ale Racului – tenacitatea. Acesteia i se alătură înclinaţia spre muncă, spre efort, spre a construi, spre a aşeza, reaşeza, schimba, ridica un edificiu pentru a admira deliciile lui “eu pot” mai mult decât să simtă durerea lui “nu sunt în stare”. A combate o nemulţumire, o patimă, o durere, devine prin conjuncturile acestei zile un mijloc de a renunţa la frustrare, la tensiunea lui “nu am destul” pentru a înfrunta o complicaţie şi mai mare ce vine dintr-o disonanţă mai veche. Racul, atunci când este tranzitat de Lună, pentru că Luna îi este planetă guvernatoare, se simte în măsură să-şi deschidă sufletul şi să se elibereze de ceea ce nu i-a fost clar, de ceea ce la nemulţumit sau ceea ce nu a reuşit. Pe motiv că s-a săturat să facă totul cu greutate, s-a săturat de tensiune şi apăsare, griji şi disconfort omul se deschide şi se îndreaptă spre un gen de mimetism, ca un copil care scoate limba la trecători sau îi strâmbă pentru că ochiul său pur îi vede schimonosiţi, deformaţi, îmbrăcaţi în grijile lor şi disperaţi să-şi ascundă această latură negativă a vieţii. Apropiindu-se de puritatea sufletească, adică îndreptându-se spre această stare de confort care îi redă omului sănătatea şi armonia, spre acea pace a minţii, spre acele fire de lumină pe care gândirea comună nu le poate gestiona, fiinţa umană, aflată acum în aburul acestor predispoziţii cosmice, ajunge să se comporte ciudat. Întâi îşi va aminti de un sentiment reprimat ieri, de o acţiune pe care nu a finalizat-o din vina sa şi acum se simte revigorat şi dispus să creadă că nu este suficient decât de puţină mobilitate pentru a depăşi această barieră. Apelul la poziţia sa din Gemeni nu este un caz singular. Prin analogie, nativii născuţi în Rac se simt în general atraşi de tragicomedia Gemenilor pentru că lasă impresia unei depersonalizări eficiente, ceea ce pe un Rac apăsat de griji numai de el ştiute îl captivează instantaneu. Fie că se va alege varianta hilară, în care ne vom distra pe ceea ce s-a întâmplat ieri, pe penibilul unor conjuncturi consumate în ziua anterioară, fie că ne vom decide să înfruntăm un pericol, îndemnul acestor vibraţii vine să ne ofere informaţia că este important să ne rupem de ceea ce ne preocupă, indiferent ce tip de acţiune vom folosi, pentru a putea privi în urmă cu detaşare şi linişte.
Pe acest fond, simţul grupului, al apartenenţei sau al neapartenenţei, dar menţinut în aceeaşi sferă a atenţiei faţă de un sector (ce se manifestă ca pasiunea pentru dulciuri, care e la fel de periculoasă şi dacă ne gândim toată ziua la ele, chiar dacă nu le consumăm) evenimentele acestei zile vor fi dominate de conjuncţia lui Venus cu Capul Dragonului, adică de ipostaza inedită în care viaţa ne este atinsă de noroc, de prospeţimea unor noi conjuncturi, de o invitaţie spre a ne depăşi condiţia şi, prin aceasta extindere, de a ne apropia de o nouă formă de manifestare.
Când Venus şi Capul Dragonului sunt în conjuncţie pe Săgetător sentimentul de neapartenenţă ia o formă pozitivă, una constructivă pentru grup, societate, dar care se va dovedi la fel de epuizantă şi uneori nefastă pentru individ. Mulţi se aşteaptă ca, având de-a face cu un element pozitiv, aşa cum este Venus, Micul Benefic, să comporte un salt personal evolutiv şi să trăiască mai bine, să fie mai calmi, mai liniştiţi, mai sănătoşi sau bogaţi. Săgetătorul nu poate avea sentimentul autoconservării pentru că intervine în zodiac, mai mult decât orice alta zodie, cu elementul înălţimii, a ţintelor înalte, a aspiraţiilor de depăşire a condiţiei, de elevare până la limitele superioare ale observaţiei, sentimentului, gândirii sau cunoaşterii spirituale. Consumat în acest proces de depersonalizare pentru a se ridica pe un nou nivel şi trăind în sferele înalte, alimentate de aspiraţiile sale continue, nu mai ştie ce se întâmplă aici pe pământ, nu mai ştie să se preocupe de latura sa inferioară, de elementele de bază legate de traiul comun, echilibru sentimentelor, reguli morale, şi ajunge, datorită unui scop nobil, să încalţe toate valorile, să le preschimbe, să le reinventeze, să le revalorizeze, fără a se uita cu drag la ceea ce are în jur, ci doar cu înţelegerea celui care îşi lasă în urmă familia pentru a pleca, cu traista-n băţ, la studii, pentru a-şi găsi un rost în viaţă. Această exprimare are o componentă agresivă pe care contextul de acum o va găsi nepotrivită. Atât Luna din Rac, dar şi trigonul pe care îl va împlini cu Chiron din Peşti, până şi opoziţia Luna-Pluton, vin să conserve, să contracte valorile, să le apropie de un spaţiu redus ca dimensiune, spre un fond de economii, spre o relaţie şubredă, spre o complicaţie medicală. Toate acestea cer, într-adevăr, o altă abordare, dar nu o extindere spre un ideal atât de înalt, ci o simplă reaşezare, într-un cadru intim, o încălzire a atmosferei căminului, o apropiere de un tip de acţiune pe care viaţa agitată pe care o traversăm acum nu o va putea împlini.
Atraşi de complicaţii de natură socială, mulţi vor considera că o mână o spală pe cealaltă, că oricât de multe vor greşi vor fi iertaţi, îşi vor recunoaşte vină, vor apela calităţi pe care le deţin şi vor vinde orice secundă de atenţie pentru a-şi salva lipsa de control. Această goană de a ne abandon problemele pe care nu le putem rezolva, ne va duce spre o pierdere importantă, aceea a unei şanse unice, de a câştiga, prin autocontrol, un loc privilegiat în relaţia cu sine.
Prin urmare, prima zi a săptămânii ne introduce într-un sector dificil de controlat pentru tipurile de combinaţii cosmice pe care le traversăm azi. A simţi că zona socială este cea în măsură să ne tempereze temerile, să ne elimine stresurile, a consuma puţina energie pe care o mai avem pentru a demonstra o calitate, pentru a vinde impresii sau pentru a ţinti din nou foarte sus ţine de gama de acţiuni nepotrivite aplicate acestei zile.
Chiar dacă traversăm Scorpionul, iar Luna încă nu a ajuns în Leu, mulţi se vor simţi azi “ca un leu în cuşcă”, apăsaţi de nimicurile vieţii cotidiene, de complicaţiile inutile ale unor relaţii pasagere şi tragedia se amplifică atunci când reuşesc să-şi vadă multiplele variante pe care le au de urmat şi mai ales ce pierd mergând pe drumul pe care merg acum. În felul acesta, conjuncţia Micului Benefic (Venus) cu Capul Dragonului devine o lecţie de viaţă, nu un prilej de a ne îmbogăţi. A fi mulţumit cu ceea ce ai şi a căuta, prin orice formă benefică de comportament, să-ţi îmbunătăţeşti traiul de zi cu zi, înseamnă a învăţa să trăieşti, nu să construieşti ţinte care să-şi confere statutul de fiinţă vie. Viaţa este deosebit de complexă şi, chiar dacă uneori este important să ne arunce funia spre o stâncă situată foarte sus pe traseul pe care mergem, pentru a ne ridica deasupra unor complicaţii ce nu merită atenţie sau consum energetic, a renunţa la sentimentul de “intimitate”, “personal” pentru a da viaţa unei pasiuni care poate produce ovaţii, care poate şoca datorită performanţei, este un semn al dezrădăcinării, a pierderii de sine, al elevării către o zonă în care Eul se îmbracă în hainele mamei, ale tatălui, ale fraţilor sau bunicilor şi defilează pe rând în faţa oglinzii pentru a-şi demonstra, prin suita de imagini, că nu este singur.
Un sentiment de gol, o durere preponderent sufletească ne aduc azi o încercare majoră – aceea de a ne părăsi fiinţă, pentru că nu ne putem domoli, nu avem răbdarea necesară pentru a păşi în noua lumină, pentru a fi calmi şi împăcaţi cu ceea ce avem şi aţinti spre vârfuri ale echilibrului şi armoniei, nu spre însuşirea unor noi valori care prin prospeţimea lor să ascundă faptul că vechile trăiri sunt ofilite sau chiar în stare avansată de putrefacţie.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a descoperi azi cum este să te simţi bine cu tine însuţi, nu cu ceea ce reprezinţi, cu exteriorul sau cu ceea ce simţi că deţine sufletul tău, ci pur şi simplu cu tine.

Marţi, 15 noiembrie
Trigonul pe care Luna îl împlineşte cu Junon şi conjuncţia lui Mercur cu Capul Dragonului sunt singurele aspecte pe care ziua de azi le conţine şi care ne aduc un comportament răsturnat. Dacă din relaţia cu Junon, Luna ne îndeamnă să ne îndreptăm spre spaţiul public prin activităţi de grup, prin consumarea energiei în spaţii întinse, prin implicarea în demersuri ce nu pot fi finalizate de unul singur, când Mercur şi Capul Dragonului trec prin conjuncţie direcţia spre care ne vom îndrepta va fi aceea de a ne oferi satisfacţii personale, de a ne retrage din activităţile care ne îndreaptă atenţia spre exterior.
Cele două direcţii nu sunt însă în conflict de interese, pentru că ele nu fac referire la aceeaşi persoană, ci mai curant ajută în selectarea oamenilor pe categorii de interese, pe preocupări, pe pasiuni sau aspiraţii şi le oferă acum diverse prilejuri de a se lansa în ceea ce le place să facă. Acest îndemn devine astfel o modalitate de a împlini un deziderat la care ne-am gândit mult în ultima vreme: împlinirea destinului. Este puţin probabil ca într-o singură zi întregul edificiu al vieţii să-şi găsească finalitatea în aşa fel încât ceea ce se continua să fie ca o descindere în zona opusă, ca o revărsare a talentului de a fi dincolo de limitele cunoscute.
Aşa după cum se poate observa, paradoxul care ne spune că Luna şi Junon ne duc spre spaţiul public, iar Mercur şi Capul Dragonului spre cel personal, deşi ar fi trebuit să fie invers, îi va îndemna pe mulţi să facă destăinuiri în public, să confunde casa cu studiul emisiunilor tv, să-şi părăsească liniştea şi căldura căminului pentru fericiri iluzorii, aventuri de o noaptea sau promisiuni deşarte. Este adevărat că simţul dreptăţii, patima pentru a lăsa în urmă un mesaj, o realizare, de a se vorbi de bine, de a primi laude, onoruri prin invocarea unor calităţi, nu gratuit, ţine de o înclinaţie la care Săgetătorul nu poate renunţa. Pentru că aceste predispoziţii vin în plin tranzit prin Scorpion, dar mai ales după o perioadă de mari complicaţii relaţionale, schemele sociale, rampele de lansare nu iau azi înfăţişarea lor clasică, prin care un individ să se propulseze spre înaltul societăţii sau, mă rog, spre ceea ce-şi doreşte cel mai mult, ci spre ceea ce-l poate împlini, spre ceea ce îl mulţumeşte sau spre ceea ce îi aduce stabilitate. Declanşând acest proces de elevare prin consolidarea propriilor baze, valorile se inversează şi, chiar dacă iniţial acest îndemn are un motiv cât se poate de corect şi benefic, mulţi vor reacţiona greşit, confundând, aşa cum spuneam mai sus, viaţa privată cu cea publică şi invers.
Elementul cel mai bun pe care îl aduce Mercur, prin conjuncţia sa cu Capul Dragonului, este acela care ne scoate dintr-o criză existenţială, dintr-o criză de idei, dintr-un gol afectiv în care nu ştim precis cum am ajuns şi datorită căruia considerăm că nu ne putem regăsi acel echilibru cu care ne împrietenisem în trecut.
Prin urmare, 15 noiembrie este o zi în care putem experimenta o întâlnire cu inversiunea. Pentru mulţi această inversiune nu se referă la comportament, ci doar la o schimbare a direcţiilor, a priorităţilor, o ajustare a schemelor de lucru pentru a îmbina ceea ce nu se poate îmbina. Cele două direcţii planetare nu vor conlucra, ci doar vor împărţi oamenii în două categorii, doar ne vor evidenţia celor două sectoare ale vieţii, cu ceea ce au ele cel mai bun şi mai tentant. Crizele existenţiale, neputinţa de a păşi pe o cale nouă, neîncrederea pe care o proiectăm asupra celui mai bun prieten, asupra unui apropiat sau asupra unui animal de companie, ne scoate în evidenţă puternicul conflict pe care îl traversăm azi şi necesitatea de a ne pune ordine în gânduri, de a stabili ce studii să facem, cum să vorbim cu cei apropiaţi, ce să scriem, cum să completăm un CV, care sunt mijloacele de care trebuie să uzăm pentru a accede acolo unde am sperat dintotdeauna. Faptul că azi ne gândim într-un mod practic, că ne apropiem mai mult de farmecul unei realizării pe care altădată o urmăream doar în vise ne schimbă ceva în structura sufletului şi dacă iniţial ne va suna ca o decizie, cu cât ne apropiem de finalul lunii vom realiza că ea de fapt azi, când s-a născut, a fost atinsă de graţia destinului.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne apropia mai mult de necunoscut, de ceea ce ne-a fost ascuns, de oameni, de anumite persoane din anturaj sau chiar de propria persoană. Azi, ceea ce ne refuzăm se dovedeşte a fi esenţial şi asta nu că nu putem să ne atingem ţintele, ci pentru că nu ne acordăm credibilitate. În felul acesta, toţi vom învăţa, unii de la alţii, cum să ne acordăm credibilitate, după măsura pe care noi o impunem.

Miercuri, 16 noiembrie
Trigonul luminariilor, urmat de careurile Lunii cu Saturn şi respectiv Luna neagră, ne aduce azi un moment de inspiraţie. Pentru că o mare parte din zi Luna se află încă în domiciliu, valorile spirituale, sensul emoţiei, importanţa senzitivă a gesturilor sau întâmplărilor va fi etalonul, moneda de schimb de care vom uza.
Luna va ajunge să se implice în acest demers, nu prin liber consimţământ, ci mai mult obligată de nebuloasa relaţională în care intră. Situându-se la jumătatea distanţei dintre Saturn şi Lilith, Luna încearcă azi să sublimeze vina prin explicaţii, prin justificări, prin informaţii suplimentare despre un subiect sau despre o persoană şi, pentru că azi îi place să sară într-un picior şi să se plimbe pe stradă, visând că aleargă plină de viaţa printr-un câmp plin de flori, înclinaţia spre a judeca temperamentul oamenilor, spre a le surprinde comportamentul pentru a-l încadra, a-l înţelege mai bine sau pentru a gestiona anumite informaţii sau atitudini ce vin dinspre ei. În felul acesta, dintr-un considerent pur practic, azi deviem orice discuţie spre a o judeca din punct de vedere sentimental, spre a cântări eficienţa unui om după comportament sau pentru a evalua o persoană după purtarea sa. Dacă acest tip de abordare se menţine într-o dimensiune personală, adică dacă nu generalizam şi nu facem din părerile personale legi, reguli de bună practică sau criterii de evaluare ale personalului, atunci 16 noiembrie va fi o zi a succesul şi a eficienţei.
Ideea de expansiune, fără a şti precis care ne este direcţia, va face din careul Luna-Saturn, împlinit chiar de dimineaţă, un etalon la care vom face apel de-a lungul întregii zile. Pentru a ne menţine însă pe linia evenimentelor aşa cum o pornisem în zilele anterioare vom face apel la tradiţii, la necesitatea de a câştiga puţin, dar sigur, la sfaturile şi învăţămintele ce ne vin din partea persoanelor în vârstă, tocmai pentru că vom fi temători în faţa a ceea ce ne-ar putea lovi cu duritate sau lua pe nepregătite.
Relaţiile de familie sunt acum puse la încercare pentru că se descoperă un neadevăr, se alunecă spre atitudini nepotrivite, spre jigniri, spre o anume instabilitate care va face să se risipească atmosfera liniştită şi orice schimb am putea avea în preajma dimineţii tinde să se amplifice pe ideea eliberării de tensiune, a renunţării, a selectării. Dacă în cazul cuplurilor mature, care s-au rodat în timp şi care îşi cunosc unii altora atât defectele, cât şi calităţile, care le sunt limitele pozitive şi negative, pentru cei mai tineri care abia acum îşi explorează zona intimă comună, vibraţia cosmică a acestei zile îi încearcă mult îndemnându-i să aibă secrete, să se simtă confortabil prin neîncredere, suspiciune, analiză critică, adică să oprească acel flux afectiv amplu, care este de fapt motivul principal pentru care oamenii formează cupluri. Refuzând să bea apă din izvor pe motiv că e prea rece, corpul se deshidratează. La fel se va întâmpla şi cu tendinţa de a trăi în autonomie, însă nu prin grupul spre care viaţa ne-a încurajat.
În a doua parte a zilei, a trăi în autonomie devin un mijloc de afirmare, un instrument de elevare, de transformare a suferinţei în balzon ori decoraţie pe care ne-o punem în piept şi ne-o afişam cu mândrie. Trigonul pe care Luna şi Uranus îl împlinesc azi este oarecum nepotrivit tocmai pentru că încurajează această atitudine principală în defavoarea simţului practic, a respectului pentru armonia cuplului. Este adevărat că acest unghi intervine în ecuaţie prin tendinţa de a explora noi limite, ceea ce poate aduce, ca semn al supervizării pe care o primim din partea necunoscutului, o atingerea soluţiilor geniale, însă acesta poate fi un caz particular ce depinde mult de cât de pozitivă este poziţia lui Jupiter în temă natală. Pentru cei mai mulţi expansiunea din a doua parte a zilei ne duce spre o nouă serie de fapte nepotrivite, superficiale, ce vor primi spre finalul zilei replici dure din partea anturajului. Pentru pasionaţii de astrologie care înţeleg bine că relaţiile dintre planete trebuie privite în complex, în ansamblul contextului, nu în mod singular, prin unghi, nu va fi nicio surpriză să identifice care este elementul particular ce nu poate fi citit de “astrolog”, dar este uşor de perceput de “om”, care nu se încadrează în scheme raţionale sau metode de lucru, dar este perceput cu emoţie, cu trăire, cu intuiţie. A pune prea mult accent pe veleităţile profesionale, a invoca un nivel moral şi spiritual doar după abilităţile conjuncturale pe care cineva şi le va putea afişa prin profesie este un semn că “astrologul”, cu eticheta sa, trece în faţa omului şi trebuie să ne aşteptăm ca, din nou, traseul pe care se va îndrepta să fie doar amintirea a ceea e i-a şoptit uşor la ureche “omul”, nu o emanaţie proprie. Când informaţia se va termina, “cărarea galbenă” a lui Dorothe va dispărea că prin minune. Tocmai de aceea este important să nu confundăm azi calitatea pe care o îndeplinim acum, în această ipostază existenţială, fie că ne descoperim puterea de a face ceva sau că ne construim într-un anumit fel, prin vocaţia ce a uza eficient de conjuncturile sociale, cu condiţia esenţială de a fi, de a trăi, de a reprezenta un univers în miniatură, nesfârşirea însăşi în formă concentrată şi pusă într-o sticluţă mică.
Prin urmare, 16 noiembrie ne introduce într-o zonă periculoasă pentru neavizaţi, dificilă pentru începători, dar edificatoare pentru cei care au dorit să înţeleagă de ce li se întâmplă ceea ce li se întâmplă şi nu doar au trăit orbeşte şi cu intensitate ceea ce viaţă le-a pus dinainte. Dacă în prima parte a zilei ne cuprinde un fior atunci când vine vorba de relaţii, de schimb de experienţă, lucru în echipă, lăsându-ne antrenaţi în suspiciuni sau îndoieli prin care vom considera că ne protejăm de efort suplimentar, în a doua parte a zilei totul se va amplifica, totul va căpăta o dimensiune personală, totul va fi exprimat prin “eu fac”, “eu pot”, “eu ştiu”. Având de-a face cu o limită destul de şubredă ce s-ar putea ridica între elementele necesare şi cele neimportante, barierele evidenţiate azi de argument (“am încercat, dar uite că nu se poate”, “eu am toată disponibilitatea, dar el/ea nu vrea” ş.a.m.d.) sunt menţinute prin argumente forţate, susţinute pe întregul edificiu personal (“adică, vrei să spui că eu nu ştiu?”, “dacă nu crezi ce-ţi spun, înseamnă că eu nu valorez nimic!” ş.a.m.d.), situaţie în care vor greşi doar cei slabi, doar cei superficiali sau fără experienţă care nu pot interveni rapid şi cu discernământul de a separa ansamblul fiinţei, caracterizată de trăsături generale, de o simplă conjunctură, cum este cea de azi, ce nu poate avea greutatea pe care o are experienţa unei vieţi, chiar dacă asta i se invocă.
În această dilemă mulţi vor considera că viaţa iar le joacă feste, că mintea nu mai poate fi controlată cum s-a sperat, iar viitorul pare complicat şi periculos. Acesta este momentul când am aflat că “omul” a rămas în urmă, iar “astrologul” s-a erijat în ghid pentru sine sau pentru cei din jur. Tocmai de aceea recomandarea pentru această zi este aceea de a ne strădui să fim înţelepţi, nu inteligenţi, puternici nu combativi, utili în ansamblu, nu eficienţi pe moment.

Joi, 17 noiembrie
Menţinându-ne în trăsăturile acestei săptămâni, din nou ne confruntăm cu unghiuri care, deşi ar fi trebuit să ne confere o reuşită socială importantă, vin cu beneficii personale în aşa fel construite încât zonă publică să nu mai constituie o atracţie. Careul Lunii cu Junon, pe fundalul trigonului Marte-Jupiter, împlinit azi la grad perfect cu Jupiter retrograd, dar şi trigonul pe care Luna îl va împlini, spre seară, cu Capul Dragonului ne conferă o atracţie către lucruri esenţiale, însă privite prin scheme sigure, prin metode verificate în timp, departe de riscuri sau pericole, cel puţin în afara celor pe care putem să le anticipăm.
Când Marte şi Jupiter sunt în trigon survine o optimizare a funcţiilor psihice, memoria se îmbunătăţeşte, forţa fizică de asemenea şi multe din temerile legate de demersuri personale sunt soluţionate prin organizare, metodă, schemă, calcul, plan de lucru. Fiind siguri pe metodă, azi vom îndrăzni mai mult, ne vom extinde preocupările spre noi zone sau spre acele sectoare unde nu am mers niciodată singuri. Conjunctura nu ne aduce astfel pasiuni pentru activităţi în echipă, ci ne duce spre evenimente care se împlinesc pe zona publică, dar într-o reprezentare individuală. Ceea ce pare să se extindă, să ia proporţii se argumentează prin “aşa simt”, “aşa gândesc”, “aşa vreau” fără să permită câtuşi de puţin ajustarea elementului personal în raport cu comunitatea, grupul de prieteni sau chiar familia. În felul acesta, se răstoarnă valorile şi doar aşa ajungem să considerăm că o plimbare de unul singur prin parc va fi mai valoroasă decât un schimb de experienţă, o zi de salariu sau participarea la o conferinţă ori un simpozion. Acest tip de inversiune este, până la un punct, nedureros, nepericulos, chiar inofensiv, pentru că presupune atingerea unei performanţe sau a unor beneficii în alt sector decât intenţionasem, dar, vorba românului, “ceea ce intră în casă este spor”, deci nu poate deranja.
Atunci când vine vorba unor demersuri sociale ce trebuie continuate, atunci când se pune problema judecăţilor între două sau mai multe părţi, când grupuri de oameni se preocupă de soarta lor, a poporului său a rasei umane în ansamblu, preschimbarea direcţiilor, inversiunea fluxului energetic aduce încurcături administrative, schimburi nepotrivite de replici, ajustarea procedurilor sau schimbarea priorităţilor. În faţa acestei situaţii, pentru că avem de-a face cu un aspect major benefic ce devine important prin implicarea planetelor Marte şi Jupiter, oamenii se dovedesc deosebit de inventivi, de creatori, de pătimaşi în a-şi rezolva totul într-un timp scurt pentru a-şi rezerva seara sau cea mai mare parte din zi pentru plăceri personale, pentru a participa la întâlniri importante, pentru a cerceta, a căuta, a identifica un concept sau de a găsi o cale de rezolvare a unor probleme cu adevărat complicate ale vieţii personale. Nu doresc să descurajez, dar fiind vorba de Jupiter retrograd, atracţia către trecut nu pare să aibă o consistenţă specială. Ar fi fost suficient că Luna este legată de Axă Dragonului, de ceea ce ne vine din trecut şi ceea ce ne stabilim ca ţinte, pentru a ne putea mobiliza pentru a produce anumite schimbări asupra vieţii, şi nu ar mai fi fost nevoie de un element în plus pentru a întări această înclinaţie. Totuşi, pentru că acest element există, nu putem să nu-l luăm în calcul, nu putem să-l ignorăm şi atunci vom şti că el nu va face decât să accelereze căderea spre visare sau pierderea simţului realităţii pentru a compensa o nefericită rătăcire de moment, sancţionată prea dur la momentul când s-a produs. Într-o manifestare extremă, ne putem trezi că ne întrecem prea mult cu vizita, că vom consuma prea multă cafea, prea mult ceai, prea mult vin, prea multă bere sau că trecem în extrema cealaltă, abandonând alimentele sau apă, că ne izolăm de lumina soarelui, că ne îndepărtăm de orice tip de relaţionare pentru că nu le putem selecta sau gestiona cum se cuvine.
În mod surprinzător, pentru că traversăm un careu Luna-Junon, amploarea evenimentelor va fi dată de relaţia pe care o vom dezvolta cu noi înşine. Mulţi nu se preocupă de această relaţie, nu se consultă cu sine, nu se ascultă şi nici nu acordă importanţă cuvenită semnalelor ce ne vin din interior. Râd de intuiţiile care le vin, de senzaţiile pe care le au în faţa unor stimuli, de cei pe care le seamănă, îşi resping înfăţişarea, inteligenţa, disponibilitatea, nu se preocupă de regulile minime de igienă fizică, afectivă sau mentală. Aceştia când se vor vedea cu atât de mută putere în mâini nu vor şti ce să facă şi se vor adânci şi mai mult în preocuparea lui “să mă simt bine” fără să se preocupe cumva dacă, între timp, cineva i-a învăţat cum să se simtă bine. Aflaţi la voia întâmplării, fără a respecta nici cele mai simple reguli de purificare fizică, afectivă sau mentală, se vor vedea izbiţi de pereţi la modul figurat, prin accentuarea stărilor inferioare, sau la propriul dacă, din lipsă de control sau supraapreciere, supără pe cine nu trebuie.
Prin urmare, 17 noiembrie se înscrie pe linia zilele delicate. Orice bine care vine spre noi azi este încărcat cu o dublă semnificaţie, ne ridică şi ne conferă un statut pozitiv de lungă durată sau ne coboară, ne pregăteşte pentru o altă serie de încercări, de greutăţi pe care anul 2012 se va strădui să ni le ofere cu toată generozitatea.
Dacă tot ce ţine de a simţi, a înţelege sau a experimenta, ne aduc un suflu aparte şi ne oferă indicii că ne diferenţiem de ceilalţi, că nu degeaba ne-am preocupat până acum de creştere, de dezvoltare sau de înţelegerea sensurilor esenţiale ale vieţii, visurile ce ţin de a ne face un rost în viaţă, de a fi constructivi, de a pune bazele unei relaţii pline de înţeles cu oamenii de lângă noi, ne duc spre un rod al pământului pe care nu l-am întâlnit până acum. Prin aceste înţelesuri, viaţa poate intra pe un nou făgaş prin ceea ce dezvoltăm urmărindu-i procesul. În felul acesta, ceea ce este iubit creşte, iar ceea ce este desconsiderat se ofileşte din ce în ce mai mult până când moare, chiar dacă în ambele cazuri lucrăm cu acelaşi material.
Oricât de mult vor fi inversate priorităţile azi, oricât de multe putem obţine din a face opusul faţă de ceea ce făceam până acum, sintagmele gen “banii nu aduc fericire, dar o întreţin”, “munca îl înnobilează pe om, dar nici lenea nu a omorât pe nimeni” aduc zilei o mare diversitate, o jovialitate specială şi un gen de împovărare foarte delicată pe care nu am putut-o anticipa, dar pe care o vom înfrunta cu ironie sau sarcasm. Tocmai de aceea recomandarea pentru această zi este aceea de a evita superficialitatea, indiferent cât de lipsită de pericol se arată iniţial, pentru că 17 noiembrie nu este deloc o zi simplă.

Vineri, 18 noiembrie
Ultima zi de Leu (Lună în Leu) ne aduce dorinţa de a trăi într-un tempo interesant. Azi, aspectele benefice sunt majoritare, iar cele negative sunt în minoritate, se consuma mai ales în a doua parte a zilei. Vorbim aici de trigoanele Luna-Mercur, Luna-Venus, Luna-Lilith prin care se construieşte o piramidă de foc, de sextilul Luna-Saturn, dar şi de careul Luna-Soare şi opoziţia Luna-Neptun. Elementul întâmplare, adică acel eveniment care iese din schemele gândirii, care nu poate fi anticipat şi căruia nu i se poate vedea o derulare ni se înfăţişează azi ca un element care sperie sau ca unul care ne întăreşte moralul.
Piramida de foc ne aduce un elan foarte mare, o disponibilitate în a construi din lucruri mici evenimente importante, de a participa în calitate de simplu observator la mari întâlniri, de a cunoaşte oameni noi, de a demara un proiect nou, adică de a dezvolta acea iniţiativă menită să pună în valoare personalitatea şi de a o extinde spre o zonă nouă, spre un spaţiu nou, spre o dimensiune socială în care, din nefericire, nu va reuşi să-şi controleze impulsurile fiindcă pentru a ajunge acolo se foloseşte de un element nespecific, de o forţă care acţionează pe principiul focului de paie (repede şi intens). Împlinirea predispusă de piramida de foc este dată de realizare, iar cel care după atingerea acestei ţinte se aşteaptă ca aceeaşi conjunctură să-i ajute să se menţină în funcţie, să-şi menţină noile relaţii pe care şi le formează să le pună cuvinte în gură pentru a fi ascultaţi de mulţime, se înşeală. Aici intervine Ultimul Pătrar, ca element care demarează o serie de evenimente care vor segrega multe din intenţiile acestei luni. De la Luna nou din 26 octombrie 2011 ne-am implicat în evenimente cu un caracter particular, în demersuri care să ne scoată din întunericul apăsător. Acum, când luminariile intră pe ultimul segment, când aduc la vedere intenţiile, când le face publice sau le împărtăşeşte ca idealuri sau îi convinge pe cei din jur să-şi prezinte proiectele la care au lucrat, pasul pe care îl vom face va fi foarte riscant.
Cerul acestei zile, raportat la Luna nouă din 26 octombrie ne oferă iluzia privilegiilor, tentaţia puterii prin magia discursului, forţa cuvintelor, replici spuse cu inspiraţie care duc la câştig în ceea ce priveşte cauza, idealul, proiectul ori demersul, dar aduce pierderi la capitolul factor uman, prieteni, asociaţi sau susţinători.
Spre seară, când Luna intră în conul opoziţiei cu Neptun vom avea tendinţa de a ne învinui de ceea ce nu am făcut şi să vedem deformat erorile personale. Nu este, însă, o inversiune, aşa cum am avut ocazia să vedem în zilele anterioare, nu este nici măcar o perturbare a fluxului informaţional, cel care, în ezoterism, leagă întotdeauna cauza de efect, ci este pur şi simplu o reacţie umană în a-şi anula vina pentru a se proteja, dar, în acelaşi timp, de a se arăta conştient de erorile făcute atribuind vina unui factor exterior, în cazul de faţa oamenilor din jur.
Nu mai mult decât în altă zi, însă mai evident şi mai spectaculos, 18 noiembrie ne aduce în faţă oameni certaţi cu legea, figuri pătimaşe care nu se mulţumesc niciodată cu ceea ce au şi care tânjesc cu mai mult patos spre ceea ce nu le aparţine, chiar dacă ceea ce deţin este valoros şi important. Pe acest fond, energia refuzului, manifestată sub multiplele ei forme, atât ca negare, cât şi ca îmbrăţişarea a unui ideal care contravine interesului general, se manifestă prin ataşamentul sau nonataşamentul faţă de obiecte. Pornind de la ideea “îmi trebuie sau nu acest obiect?” gândul tulbura sistemul de valori şi transpune în oglindă schema de lucru. Obiectul va înlocui astfel o fiinţa, iar interesul pentru a folosi acest instrument devine afecţiune artificială faţă de obiect, deci o anomalie afectivă. Cultivând de-a lungul zilei acest sentiment de siguranţă în faţa unui instrument amorf, care nu poate oferi o replică, nu poate răspunde şi nu poate pune pe nimeni în dificultatea de a cere lămuriri sau de a pretinde un mod de comportare, oamenii tind să-şi facă singuri rău apropiindu-se într-un mod greşit de singurătate. Solitudinea este un privilegiu al destinului pe care cei mai mulţi îl cer fără să fie conştienţi de el, fie şi numai de câte ori pe zi spunem sau gândim “Să mă lase în pace!”. Când ea este abordată cu această atitudine refractară faţă de viu, faţă de fiinţe, de oameni, viul răspunde cu aceeaşi negaţie lăsându-l pe individ cu sentimentul activ, însă fără interlocutor. Această situaţie nu este însă decât o transpunere la exterior a dialogului interior, care, din câte ştim din ezoterism, este un impediment în atingerea stării de echilibru.
Prin urmare, 18 noiembrie este o zi de tatonare a curajului. Pasul pe care îl vom face către lume, către acel univers spre care, până acum, am privit cu ochii umezi de impresie şi exaltare, se poate dovedi şi o adevărată cădere în gol, dacă ne preocupăm numai de ţintă, nu şi de traseu. Începând de acum şi până pe 25 noiembrie când luminariile trec din nou prin conjuncţie, demarându-se un nou ciclu, intrăm într-o zonă de segregări, de evidenţieri ale intenţiile pe care le-am dezvoltat din 26 octombrie până azi. Dacă, pe de o parte, interacţiunile umane ne încurajează să ne descoperim gândurile, să ne împărtăşim secrete, să ne descoperim, modul cum ne vom comporta după momentul deschiderii va fi o mare nebuloasă pentru fiecare.
Misterul, aşa cum ne vine el din zona planetei Neptun, nu este totuna cu necunoscutul. În timp ce necunoscutul ignoră în totalitate fiinţa care se îndreaptă spre el, misterul îşi face simţită prezenţa şi îi tentează pe cei care doresc mai mult. Azi, cei mai mulţi vor avea senzaţia acelui “mai mult”, însă a atinge un stadiu superior, a ne menţine pe o linie pozitivă de exprimare, a nu pierde un privilegiu prin recunoaşterea unei vine va fi o imensă încercare pe care contextul general nu o poate integra, ci doar cel particular al hărţii natale.
Visul ne inundă prin caracterul său diafan când este urmărit, când se proiectează în faţa analizatorilor ca imaginile la cinematograf. Când însă creatorul se implică în creaţie lucrurile se complică şi visul se risipeşte fiind înlocuit de muncă, de efort, de disperare, de tot ceea ce protagoniştii imaginilor de până atunci trăiau.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne stabili ţinte reale, de a ne aminti că simţul realităţii se ascunde dincolo de multitudinea de stări şi este diferit de cel pe care ni-l imaginăm. Cei maturi în gândire şi în sentimente nu se sperie dacă trec de la vis la realitate tocmai pentru că ştiu ce implică asta.

Sâmbătă, 19 noiembrie
Trecerea Lunii în Fecioara ne întoarce gândurile spre eficienţă, spre spirit practic, spre rolul pe care îl are inteligenţă în procesul de integrare socială, pe abilitatea de a deschide ochii în faţa realităţii şi de a completa cu informaţii sau cu un altfel de conţinut spaţiile care inspiră teamă prin adâncimea lor. Zodia Fecioară intervine prin intermediul Luni cu această componentă dramatică pe care individul, când o combină cu teama de a nu reuşi, de a pierde, teama de cădere în gol, sunt mobilizate resurse impresionante pentru a construi un înveliş protector care să nu dea naştere la comentarii sau agresiuni gratuite sau pentru a acumula cât mai mult capital. Oricât de mult acumulează, niciodată nu poate atinge mulţumirea şi tocmai de aceea dezvoltă un fel de lăcomie controlată, pe care şi-o alimentează prin motivaţii, necesităţi, tendinţa de a-şi ascunde defectele în spatele disponibilităţii şi înclinaţia spre a judeca aspru pe cei care sunt împotriva asociaţilor sau de a dezvolta o indulgenţă exagerată faţă de cei pe care şi-i apropie.
În mod cu totul straniu, există şi o a treia reacţie pe care zodia Fecioară o lansează şi care vine din respingerea celor care le apreciază defectele, justificată ca o luptă împotriva propriilor defecte, ca o dezicere de plăcerile periculoase, ca o respingere a ceea ce ar putea compromite întreaga structură. Pentru un astrolog, teama de nu descoperi un defect minor pe motiv că acesta poate răsturna întregul edificiu ţine de o schemă negativă de gândire, de o înclinaţie spre a transforma totul în vină, culpă, agresivitate sau ura, pentru ca apoi să-şi atribuie toate aceste scheme cu o forţă aproape ambigue care va reuşi să se impună prin noroc, şansă, conjunctural, nu în mod calculat aşa cum pretinde. Insistând în această schemă amplă de impunere a anturajului, prin modelarea lui după scheme de gândire care nu sunt clare sau nu sunt complete, care nu satisfac toate pretenţiile şi deci nu se pot adresa tuturor membrilor grupului îl duce pe individul care dezvoltă această schemă spre ciudăţenii comportamentale, care nu sunt nici pe departe geniale, aşa cum sunt ale vărsătorilor, nici eroice, aşa cum sunt cele ale berbecilor, semnele situate la 150 de grade (inconjuncţia – umanul), ci răpuse, devorate de propriile ambiţii susţinute orbeşte pe primele impresii.
Când aceste scântei de început sunt cizelate, raportate la rândul lor la un etalon existent, amploarea dorinţelor devine o scenă compactă, un fel de utopie ce poate trăi atât timp cât creatorul său trăieşte. La cea mai mică scânteie de abandon, de renunţare, la cea mai simplă dezicere întregul edificiu se năruie, neavând puterea să se menţină în sine. În felul acesta, dorinţa de perfecţiune şi teama continuă de a nu fi în stare să construiască ceva magnific va coexista într-un temperament specific acestei zodii până când va învăţa să accepte dezamăgire pentru a putea trece mai departe de condiţionările vieţii.
Acum, pentru că avem descris întregul context sau schema mentală pe care intervin unghiurile planetelor ridicate împreună cu Luna, putem mult mai uşor să înţelegem ce anume ne motivează frică şi ce ne menţine activă ambiţia. Conştientizându-le, ştim că Fecioara doar simulează vocaţia, ea nu o poate atinge, chiar dacă este capabilă de mari performanţe, ridicându-se prin sprijinul din umbră al unor apropiaţi, ca o liană pe un copac bătrân. În felul acesta opoziţia Luna-Chiron, trigonul Luna-Jupiter şi conjuncţia Luna-Marte, ce se împlinesc, o parte dimineaţa şi cealaltă spre seară, ne pregătesc fiinţa pentru ceea ce vom experimenta de-a lungul întregii zile – pe stare de plenitudine, de mulţumire, de împlinire pe care o vom afişa ca urmare a unei selecţii dure. Fie că vom schimba planul de lucru, schema de gândire, modul de abordare, că ne vom schimba garderoba sau că vom scoate din sipet haine vechi pe care le vom pregăti pentru a le prezenta lumii, faptul că am renunţat la ceea ce am fi făcut cu greu ori fără sentimentul împlinirii sau fără a primi prin faptă confirmarea că facem ceva important ne oferă senzaţia de vitalitate, putere, luciditate, disponibilitate.
Rostul acesta nu este însă acela de a ne afirma prin fapte, ci de a ne consolida poziţia prin confruntarea cu informaţii noi, cu secrete ale relaţiei, cu ceea ce ne-ar fi zdruncinat dacă nu am fi redus consumul, programul de lucru, cheltuielile sau agitaţia. Deşi seamănă a conservare, ceea ce ne îndeamnă azi ne va face în mod sigur mai puternici, chiar dacă nu ne vom putea detaşa chiar aşa de uşor de plăcere, consum, abundenţă şi nevoia de atenţie ce ne vin dinspre Leu.
Prin urmare, 19 noiembrie ne aduce azi o fărâmă de cunoaştere prin experienţă directă. Universul, pentru că are ca principal deziderat armonia, va ţine cont de pretenţiile acestei zodii de a înţelege, explica sau încadra, de a stabili unde începe şi unde se termina ceea ce îi trece pe dinainte, din ce material se construieşte şi cum poate fi reprodus modelul la o altă scară sau cu alte instrumente. Această gândire inginerească, analitică ascunde teama de a pierde esenţialul şi este justificată de curiozitate, nu întreţinută de ea. Un astrolog ştie că îndemnul care vine dinspre Fecioara poate fi uşor adormit prin atingerea punctului care eliberează frică. Ei ştiu că rinichii, numiţi de chinezi “izvorul vieţii”, atrag frica şi o ţin captivă până când apa, sentimentul, emoţia, legătură cu esenţa vieţii nu va constitui doar un sistem de eliminare a impurităţilor, ci un mijloc de a descoperi, de a cunoaşte, de a explora, de a păstra minunile personale pentru a le duce mai departe, împreună cu spiritul, pe alte segmente de timp, în alte epoci, în alte vieţi. Un terapeut va explora cu atenţia zona rinichilor, în special în această zi, pentru a înţelege sursa fricii, dar va şti că ambiţiile şi obsesia perfecţiunii, va conduce aceste frici, ca argumente şi justificări spre zona ficatului devorându-l prin mânii, resentimente sau lezând bilă cu neputinţă de a decide pe măsura pretenţiilor. Hrănind plexul solar, toxinele emoţionale depozitate în colon sunt eliminate, iar sănătatea corpului pe punctul de a se restabili, asta dacă şi pacientul se apropie de rinichii săi, de izvorul vieţii, cu convingerea că dacă viaţa este în mare parte emoţională atunci procesul de filtrare reprezintă o preschimbare a vieţii pe care o reprezintă, o moarte şi o renaştere ritualică prin fiecare pahar de apă pe care îl consumă.
O altă zodie, în afară de Fecioară, nu ar avea nevoie de atât de multe explicaţii pentru un proces atât de simplu: iubeşte-ţi viaţa pe care o trăieşti.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne apropia de experienţele vieţii cu înţelegere şi de a ne simţi confortabil cu ceea ce avem. A pune stop pe scheme existente, cu intenţia de a ne odihni, nu doar fizic, ci şi emoţional sau chiar spiritual, va fi, pentru spaţiul acestei zile, o mare realizare a fiinţei.

Duminică, 20 noiembrie
Abia azi vom înţelege de ce dramele cu care ne-am tot confruntat de la începutul săptămânii nu au avut soluţie şi abia acum ne dumirim ce a tot fost cu tensiunea sufletească pe care am dus-o cu noi de la începutul săptămânii şi nu am reuşit să o gestionăm corect. Azi, spre seară, Soarele şi Neptun, ce se întâlnesc într-un careu, ne fac slabi în faţa greutăţilor vieţii, ne îndeamnă spre gânduri sumbre, de pierzanie, de descurajare, de confuzie, aducându-ne în postura de a ne dedubla pentru a depăşi aceste momente de mare tensiune.
Dacă ar fi să privim totul cu maximă seriozitate, prin spiritul critic pe care îl avem de la tranzitul Lunii prin Fecioară, nimic nu se va lega, nimic nu pare să stea în picioare, doar că oricât de clar ne-ar fi, oricât de multă luciditate am pune în intenţia de a ne desprinde de trecut, de suferinţe fizice, de nemulţumiri, de întâmplări confuze care ne vin acum în minte, nimic nu ne iese. În felul acesta, oamenii se vor simţi mai în siguranţă aruncându-se în valurile vieţii, în evenimente lipsite de sens, pierzându-şi vremea sau risipind timp preţios pe urmărit emisiunile de scandal ori jucând table. Pentru că azi avem de parcurs patru careuri, din care unul îl face Luna la Nodurile sale, iar pe celelalte Luna le împlineşte cu Mercur şi Venus, careul Soare-Neptun ne apare ca un vas fantomă care pluteşte în derivă pe apele liniştite ale Mării Caraibilor, ca în celebrul film “Piraţii din Caraibe”. Nu este deloc întâmplătoare asemănarea cu celebra serie, dar nici trimiterea la domeniul cinematografiei de fiecare dată când intervine Neptun în ecuaţie. Că este vorba despre fotografie statică sau în mişcare, imaginea îngheţată, adică Neptun, are un scop şi acesta nu ţine de un rezultată imediat, ci de unul care se ascunde în timp, se învăluie în mister şi ne face dependenţi de el. Din nou facem apel la mister şi la intenţia sa de a-l face pe privitor dependent de el, spre deosebire de necunoscut care ignoră dimensiunile mici şi pe cei care şi le atribuie.
Într-un cadru intim, dinamica astrală a acestei zile ne duce spre a ne demonstra că suntem în stare să depăşim limitele care ne inspiră teamă, pe motiv că nu avem motive să ne îngrijorăm nici de sănătate, nici de sărăcie şi că o scurtă ieşire din cadrul confortului, în natură, la munte, la mare, undeva la ţară, oricum departe de locul unde ne vieţuim traiul de zi cu zi, reprezintă soluţia cea mai bună. Nu, nu poate fi aceasta soluţia cea mai bună pentru că prin aceste careuri sunt lezate comunicările de orice tip (careul Luna-Mercur), ambiţiile de a ne depăşi limitele sau de a ne împlini într-un timp scurt demersuri ample, aspiraţii majore sau ţinte importante (careul Luna – Axa Dragonului), dar şi orice nou amplasament în care să ne găsim liniştea într-un cadru afectiv plăcut, deconectant (careu Luna-Venus). Deci oriunde ne-am duce, nu ne putem stabiliza, nu ne găsim liniştea pentru că, în realitate, nu facem decât să schimbăm locaţia geografică, însă marile tensiuni le ducem cu noi în vacanţă pentru că şi ele, asemenea creatorilor, au nevoie de relaxare. Atunci când vine vorba de bani orice invenţiei, orice plan care ne vine acum în mine şi pe care intenţionăm să-l punem în aplicare începând de mâine ne va consuma şi mai mult din resurse, fără să ne confere vreun câştig.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii ne îndeamnă să ne implicăm în situaţii sau probleme care nu ne privesc, să ne pierdem cu firea în întâmplări penibile să nu putem tolera micile ieşiri din ritm ale celor din jur şi apoi să generalizăm pentru a ne justifica ieşirile temperamentale. Tot ceea ce ne aduce această zi este menit să strice un echilibru, să finalizeze o tensiune pe care am dezvoltat-o de-a lungul întregii săptămâni şi pe care am pus-o pe seama lipsei banilor, a devitalizării sau a programului de lucru alert. În realitate, tensiunea afectivă a trăit într-o individualitate stranie, ca şi cu mintea şi sentimentul nu mai formează o familie, ci fiecare şi trădează consoarta implicându-se în câte o relaţie extraconjugală. Secretul acesta consuma orice boare de armonie şi orice ieşire din ritm duce la explozii, nemulţumiri, pierdere, risipă, abandona, părăsire.
Pentru că totul este azi sub semnul decepţiilor, recomandarea merge spre a ne oferi un îndemn spiritual. Lumea aceasta este o iluzie şi cel care va reuşi să fie dezamăgit de ea pentru că nu îi găseşte esenţa pe care spiritul său o caută atunci va reuşi să facă un salt spre profunzimile spirituale ale fiinţei, dacă nu confundă frustrările cu melancolia metafizică sau detaşarea spirituală. Cei care caută fericirea în această lume şi nu privesc întreaga viaţă ca pe o sarcină profesională de care trebuie să se achite exemplar, riscă să aştepte o remuneraţie care nu va veni niciodată, că… doar suntem în criză!