The Fall (2006)

„O fetita in varsta de 5 ani pe nume Alexandria, provenita dintr-o familie saraca din Romania, sufera un accident in timp ce mergea impreuna cu mama sa la muncile campului, accident in urma caruia isi fractureaza bratul si este internata pentru recuperare intr-un spital. Acolo il intalneste pe tanarul Roy Walker, un cascador care sufera cumplit din pricina faptului ca femeia pe care o iubeste prefera sa aiba o relatie amoroasa cu un actor de film si care ramane cu membrele inferioare paralizate in urma unei tentative nereusite de sinucidere. Intre cei doi suferinzi se leaga o stransa prietenie, barbatul plin de imaginatie povestindu-i in fiecare zi fetitei cate o istorie cu talc, pe de-o parte cu scopul de a o ajuta pe Alexandria sa uite de durerea fizica si sa suporte mai bine perioada de spitalizare fortata, iar pe de alta parte cu scopul de a o determina pe aceasta sa ii procure de la farmacia spitalului o sticluta cu pastile de morfina cu care sa incerce din nou sa se sinucida.” (http://www.cinemarx.ro/filme/The-Fall-The-Fall-113762.html)

   Nu multe sunt filmele care iti taie rasuflarea, care te fac sa uiti ca esti in fata ecranului si ca nu participi efectiv in actiune, fara sa te agreseze prin hiperactiune sau violenta. The Fall este unul dintre ele. Cu scene de zile mari in care imaginile de o cromatica incredibila, cu unghiuri absolut impresionante, cu un scenariu fascinant care ne aduc aminte de povestile copilariei, dar, mai ales, cu un actor special in rolul principal, Catinca Untaru, nascuta la Bucuresti pe 21 martie 1997, care se transpune in personaj cu o naturalete complesitoare.
   The Fall este o fantezie artistica de o mare finete in care cu fiecare scena se construieste o armonie speciala intre personaje si naratiune. Imixtiunea realitatii privita prin ochi de copil are un efect tulburator.
   Se pot spune foarte multe despre imagine (filmari realizate in 18 tari timp de 4 ani), sunet (Krishna Levi), scenariu (Valeri Petrov, Tarsem Singh, Nico Soultanakis), numai la superlativ, despre jocul actorilor, despre metaforele atat de sugestive si de clar reprezentate (Robert Duffy ca in The Cell), despre povestea minunata, imposibil de plasat intr-un cadru istoric, dar dependenta de un stil de viata (moda retro) esential pentru a spori misterul povestirii. Dincolo de toate acestea, impresia cea mai puternica o creeaza, insa, Catinca Untaru.
   Este un film de colectie care ne invata ca in mintea unui copil totul este posibil si ca inocenta poate invinge suferinta care ne face sa ne ucidem unii pe altii. Sunt cateva filme reprezentative care au exprimat foarte bine aceasta idee, dar in niciunul nu gasesti un copil cu un joc atat de natural si firesc. Prezenta ei pe ecran, modalitatea in care se transpune in personaj, iti amintesc de copilarie intr-un mod atat de personal incat iti vine sa crezi, la un moment dat, ca Alexandria esti chiar tu, copilul de altadata, de care iti aminesti rar si trist.

 „Tarsem waited 12 years to shoot The Fall because he was waiting for the right child actor to listen to Roy’s odd, threadbare adventure yarn, and to make us believe that he or she had the imagination to transform it into something majestic, mountain-scaled, screen-filling. For all the praise young Ivana Baquero got for playing Pan’s Labyrinth’s Ofelia, her fans ain’t seen nothing yet: The Fall’s Catinca Untaru, a chubby, gurgling little thing from Romania who’d never acted before, gives one of the most magically peculiar and affectingly childlike child performances I’ve ever seen.”
Tim Robey, http://blogs.telegraph.co.uk