Slumdog Millionaire (2008)

Jamal Malik este eroul principal al Slumdog Millionaire, un orfan care a trait toata viata la periferiile orasului indian Mumbai. Fiind la un pas de castigarea mareluipremiu de 20 milioane de rupii (aprox 500.000 USD), Jamal este arestat de politie sub suspiciunea de frauda. Intrebarea tuturor este cum poate ajunge un copil al strazii, sa cunoasca toate raspunsurile emisiunii. Jamal incepe sa le povesteasca politistilor intreaga sa viata, de cand era mic si pana in ziua in care a ajuns in concurs. Fiecare capitol din viata sa poate oferi raspunsul la o intrebare din concurs, Jamal parand ca se afla in emisiune mai degraba pentru regasirea unei dragoste pierdute decat pentru suma de bani pusa in joc.

Sursa: http://www.cinemarx.ro/filme/Vagabondul-milionar-Slumdog-Millionaire-459667.html

Din capul locului ma declar dezamagit de un asa film. In situatia in care am vazut multe filme premiate la Oscar care se detasau de celelalte din competitie, ceea ce m-a convins ca acest premiu exprima nivelul si profunzime a creatiei cinematografice, ma intreb ce cauta aceasta printre premianti?
In mod sigur exista alte interese sau pur si simplu asta este perceptia pe care o are un european asupra Indiei. Este adevarat ca in India persista inca aceasta diferenta majora intre clase si este greu pentru un european sa inteleaga de ce atat de multi oameni traiesc in saracie. Numai un indian ar putea sa inteleaga cati dintre indieni aleg sa traiasca in saracie si cat sunt obligati.
Tulburatoarea poveste a unui copil care implineste visul american este atipica pentru contextul in care este plasata si prin care regizorul intentioneaza sa expuna, cu instrumentele sale, o priveliste ce intareste cotradictia dintre gandirea europenizata a personajelor si contextul in care ea este aplicata. Traim intr-o societate mecantila si de mici invatam ca totul se vinde, deci totul se cumpara si, prin urmare, banul este prioritar. In acest context India cea mistica, India cea plina de valori spirituale dispare putin cate putin, dar nu se scufunda in gunoaie asa cum prezinta filmul, ci se transforma, pastrand proportiile pe care le-a avut dintotdeauna, si adaptandu-se prezentului.
Imaginea Indiei din acest ciudat film este una nepotrivita unei creatii cinematografice. Incercand sa-i intelegi mesajul realizezi ca de fapt suprarealismul nu este decat o expunere subiectiva a unei situatii la care nu are acces oricine. Daca vorbim de saracie, atunci nu-si au locul oamenii bogati decat pentru a se intari contrastul, daca vorbim despre invingerea conditiei mizere, de copii abandonati, cersetori, proxeneti, fara sa prezinte macar cateva momente de naratiune in care privitorul sa inteleaga emotia subiectului, povestea isi pierde din consistenta si surprinde prin inedit, nu prin valoare. Filmul iti arata o parte a realitatii fara sa te ajute sa intelegi de ce iti arata asta. In felul acesta privitorul se lasa purtat de scene dure, demne de un film horor, cu legatura simplista intre ele, in care personajelor li se da o sarcina prea mare: trebuie sa convinga privitorul prin conditie, statut si replici pentru a ascunde ceea ce regizorul nu poate face prin alegerea decorului sau a metaforelor cinematografice.
Sa vezi India plina de copii abandonati, care la varste fragede stiu sa se descurce ca niste adulti, este ca si cum ai vedea un film despre Romania cu scene numai din centrele de plasament sau cu copii hadicapati. Dupa Revolutia din ‘89 strainatatea afla prin Mass Media ca Romania este o tara plina de copii maltratati, abandonati prin spitale sau handicapati, de cersetori, de tigani, golani, derbedei. Unii credeau ca in Romania nu exista curect electric, apa curenta, cafea, ca magazinele sunt goale si ca daca iesi in evidenta risti sa fii atacat pe strada, maltratat sau batjocorit.
Cu multa durere in suflet constat ca, prin Slumdog Millionaire, toata lumea va gandi acelasi lucru despre India. Nu exista loc in lume asta in care sa nu fie cersetori, prostitutie, unde copii sa nu fie maltratati, dar acum intreaga lume va sti ca acestea se gasesc acum doar in India.
Scene gen intreaga suflare din suburbiile Mumbaiului se uita la “Vrei a fii milionar”, copilul care trebuie sa treaca prin buda ca sa obtine un autograf de la actorul sau favorit, hotiile de la Taj Mahal precum si lipsa de scrupule cu care creste acest copil care constrasteaza cu dezinteresul sau fata de bani, iubirea celor doi obstructionata de lipsa banilor care contrasteaza cu dezinteresul ei si implicit al lui in fata ultimei intrebari si multe altele presarate peste tot in film, lasa privitorului critic un gust amar si in loc sa aduca profunzime mesajului, creaza si stranie discontinuitate in desfasurarea ideilor, dar si repulsia in fata unui ghiveci in care vezi de toate, ca poate pana la urma gasesti ceva care sa-ti placa.
Ca simplu spectator nu pot sa apreciez acest film si daca la inceput am fost revoltat ca se incurajeaza violenta implicita si se considera ca asta este arta pe motiv ca exprima realitatea, acum sunt dezgustat ca noi, ca oameni, nu stim sa invatam nimic din suferita.
Scena de final intregeste ideea ca intregul film este un kitsch care se vrea o poveste emotionanta despre saracia din India, dar pana la urma devine un veritabil film horor cu copii – ce poate fi mai vulgar?!?

Stiu ca sunt multi care au apreciat acest film si, tocmai de aceea, parerea mea nu vrea sa fie o replica la cuvintele frumoase pe care acestia le-au scris pe aceasta tema, ci am tinut sa-mi exprim nemultumirea fata de modul in care o poveste frumoasa, emotionanta a fost prezentata intr-un mod atat de vulgar. Suferinta si mizeria nu ne-a ocolit niciodata si nu cred ca este corect, atunci cand vine vorba de arta, cinematografica sau nu, sa facem din latura vulgara a suferintei un blazon.
Dali obisnuia sa spuna “Diferenta intre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun”. In cazul de fata diferenta dintre un film care prezinta vulgaritatea, dar o sublimeaza prin mesaje si ideii incat spectatorul sa inteleaga, in concluzie, motivul suferintei, dar si de transpunere a acesteia pe un plan superior, si acest film este ca Slumdog Millionaire ramane doar un film vulgar… cu Oscar!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.