Mr. Nobody (2009)

Nemo Nobody are 34 de ani si duce o existenta normala alaturi de sotia lui Elise si de cei trei copii ai lor pana in ziua in care se trezeste in anul 2092, in piscina unei case luxoase pe care o locuieste impreuna cu o alta nevasta pe nume Jean si cu alti doi copii. Datorita progreselor stiintifice planeta Marte a devenit destinatia preferata de vacanta, iar la cei 117 ani ai sai Nemo Nobody a ramas singurul muritor intr-o lume in care nimeni altcineva nu mai moare. Aflat in spital pe patul de moarte, sub efectul hipnozei, mintea barbatului scoate la suprafata fragmente din trecut care il fac sa se intrebe care este granita ce separa realitatea de imaginatie. Rememorand trei existente diferite si trei relatii amoroase diferite cu Elise, Anna si Jean, Nemo Nobody se intreaba daca a trait viata pe care trebuia sa o traiasca si daca s-a casatorit cu femeia care ii era predestinata. Iar raspunsul consta in alegerea pe care a facut-o Nemo la varsta de 9 ani, atunci cand a trebuit sa decida daca ramane cu mama lui sau cu tatal lui dupa divortul acestora…” (sursa: http://www.cinemarx.ro/filme/Mr-Nobody-Mr-Nobody-250599.html)

Am ales sa vad acest film fara sa fi stiut despre el decat ca incearca o abordare stiintifico-fantastica a unor episoade firesti din viata unui om. Am descoperit insa o ecranizare tulburatoare, ce aduna in jurul ideii de alegere posibilitatea de a crea si disipa versiuni existentiale intr-o abundenta de trairi si evenimente care te electrizeaza.
Nemo este un personaj enigmatic, un copil simplu care se detaseaza de cei din generatia lui pentru ca, dupa cum el insusi sustine, inainte de a veni in aceasta lume ingerul uitarii nu i-a luat memoria naturii sale angelice. Este constient de puritatea si forta sa si, in tumultoasa lume materiala, calitatile fiintei depline, a ingerului pe care il reprezinta, atunci cand erau aratate, sugerau deviatie, ciudatenie, comportament antisocial. Toate ii sunt tolerate deoarece, in realitate, aceste idei magice, aceste forte psihice sprijinite pe imaginatie, pentru adulti, provim dintr-o minte inocenta care isi doreste sa evite situatiile dramatice.
Jocul de-a alegerea, asa cum o prezinta filmul, intr-o combinatie spectaculoasa de profunzime, umor, tragic si dramatismul, sugereaza, chiar de la inceput, ca Nemo nu-si doreste altceva decat sa evite suferinta. In mintea sa, inca necoapta, copilul deruleaza inainte si inapoi evenimente si invata din propriile sale versiuni. Naratorul, Nemo cel din anul 2092, un personaj apocaliptic ce-si traieste ultimele momente ale vietii intr-o societate perfecta, cea in care oamenii nu mai mor, divulga toata drama pe care un copil, intr-un moment dificil al vietii sale, o traieste si ne prezinta variante ipotetice pe care le are in minte pentru a rezolva aceasta problema. El intruchipeaza o fiinta atinsa de senilitate, deci incapabila sa-si aminteasca precis evenimente ale vietii sale. Ajutat de un medic excentric, cu alura unui shaman din tundra siberiana, Nemo patrunde in subconstient acolo unde sunt depozitate toate evenimentele potentiale ale vietii sale, acolo unde entitatea isi traieste viata intr-o multitudinea de variante asupra carora poate interveni pentru constatare sau ajustare. Aici spectatorul asista la revenirea ostentativa la o scena trista in care despartirea celor doi parinti il pune pe copil sa aleaga pe ce drum sa mearga mai departe. Initial, cautand un sens al revenirii la aceasta scena, te incearca o explicatie de factura morala: alegerile parintilor impun copiilor, la aceeasi intensitate, modificarea conditiei si implicit construirea unui alt fir al destinului. Totusi finalul il bulverseaza si mai mult pe spectator pentru ca, desi gandul ca alegerile parintilor nu sunt numai ale lor, ci si ale copiilor, este lasat in urma, se incearca o aprofundare a ideii de destin ce se poate construi pe o alta baza, prin abordarea unui alt traseu. In realitatea, aceasta scena cu gara si alegerile lui Nemo este o alegorie asupra societatii, asupra multiplelor sale variante de a evolua, de a progresa in disperarea sa de a lupta cu moartea. Pe acest front, a lupta cu moartea si a-ti face visele nemuritoare, asa cum erau toti cei din viitor, nu inseamna ca si tu, in calitate de creator al acestora, vei fi nemuritor. Acest film ne spune ca nemurirea este un vis si ca ea, la randul ei, se va stinge, impreuna cu creatorul sau.
Chiar daca abordarea pe mai multe planuri este una indrazneata, scenele intercalate, diferentele clare dintre personaje, metaforele construite intr-un plan al iluziei, cu disproportiile specifice visului, nu pierd din vedere aceasta idee a constructiei mentale realizand un contrast clar si lucid intre ceea ce se imagineaza pornind de la un tipar real si ceea ce se creeaza pornind de la unul ireal.
Centrul de greutate al acestui film este dat de forta si luciditatea unui personaj ireal: Nemo cel din viitor, adica efectul sintetic a tot ceea ce, de-a lungul filmului, construieste un baietel de 9 ani aflat intr-un moment dificil al vietii sale (adica indiferent de variante el tot acolo ajunge), se constituie ca un adevarat regizor al evenimentelor, ca un magician cu drepturi depline asupra vietii si mortii, cu puteri supranaturale pe care si le exercita asupra timpului pentru a-si salva dragostea imaginara sau pentru a fi in siguranta. Acest Nemo la varsta de 117 ani, senil pentru contemporanii sai, da dovada de o luciditate atemporala, specifica viselor profunde, metafizice. El isi cunoaste data mortii si prin tot discursul sau isi ajuta creatorul sa inteleaga ca visul sau va muri si se arata constient de faptul ca el nu este un personaj real, ci o fictiune in mintea unui baietel de 9 ani, ce se va stinge impreuna cu lumea perfecta creata in jurul lui.
Ulterior acestui moment, totul se stinge si lumea perfecta moare impreuna cu el, iar Nemo cel real alege un drum pe care mintea sa nu-l continea ca informatie pana atunci. Ca simbol aceasta ne indica o depasire a limitelor mentale ale naturii umane si ne incurajeaza sa experimentam variante pe care, cu informatiile pe care le detinem acum, nu suntem capabili sa le anticipam si deci sa le integram intr-o constructie de evenimente ipotetice.
Fondul muzical este de-a dreptul sublim pentru ca sustine acest carusel al luptei cu suferinta si ambitia de a modifica in bine ceea ce este considerat rau. Am fost de dreptul fascinant de modul cum o celebra piesa din 1954 – Mr. Sandman (Chordettes) – a putut fi integrata intr-un decor construit de mintea unui copil. Genial!
Dincolo de varietatea de scene incarcate de tragic sau de umor, de amploarea ideilor sau de caracterul lor novator ori indraznet, “Mr. Nobody” este un film de exceptie. O alegorie atat de complexa, care sa porneasca din mintea unui copil si care sa-i puna pe ganduri pe cei maturi si destepti care construiesc societati sau hotarasc destine, nu prea am vazut. Unii ar spune ca este incarcat de prea mult sentimentalism ori misticism, altii de fantezii bolnavicioase sau ca se vrea un thriller exprimat de la nivelul mintii unui copil de 9 ani cu drame ce doar la aceasta varsta ar avea greutate si ar inspira teama si disperare. Urmarindu-l cu mare atentie am inteles ca nu se incadreaza in niciuna din categoriile pe care le stim deja, dar nici nu este o struto-camila, ci o creatie de exceptie care ii poate oferi fiecaruia, indiferent de preferintele sale, ocazia de a extrage din tot acest carusel ceea ce indrageste cel mai mult, fara sa piarda din vedere ideea centrala: viata este un joc al alegerilor sau… poate mai mult!

Un comentariu la „Mr. Nobody (2009)

  1. Daniela spune:

    extraordinar comentariu pentru un film extraordinar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.