Defaimarea lui Iisus…

Nu am nimic impotriva faptului ca, facandu-se trimitere la evenimentele istorice, biserica este acuzata de ipocrizie, dar consider ca se face o grava eroare atunci cand nu se respecta diferenta dintre Iisus si biserica.
Pornind de la controversata zi de nastere si pana la artefactele ce au supravietuit trecerii timpului, dar luand in seama si dovezi ale activitatii sale mistice din timpul vietii, totul este atins de indoiala. Ne indoim daca a existat sau nu un asa personaj, o asa entitate, ne indoim daca tot ceea ce se spune ca a facut este sau nu adevarat, ne indoim de tot ceea ce este legat de el. Daca atunci cand pui la indoiala teoria evolutionista, riscul folosirii antibioticelor sau unicitatea vietii in sistemul solar, esti considerat, in cel mai fericit caz, un semidoct daca nu cumva o persoana limitata din punct de vedere intelectual pentru care cultura, modernismul si cunoasterea stiintifica sunt elemente imposibil de cuprins, atunci cand te indoiesti de realitatea vieti lui Iisus esti modern, trendy, critic, inteligent, o persoana de incredere, care promite, un om apreciat. O moda construita prost subjuga omul si il transforma intr-o masina de reprodus, asa cum se intampla in prezent.
Cei care ies din acest mecanism sunt intai acuzati, apoi marginalizati si in final martirizati. Niciodata istoria nu a oferit altfel de dovezi, pentru ca oamenii nu s-au schimbat, iar limitarile lor afective si mentale sunt identice cu cele din trecut. Daca acum doua milenii in urma nici macar prezenta vie a lui Iisus nu a putut convinge ca exista o viata spirituala ascunsa ochilui fizic, de a fost nevoie de secole pana sa fie inteles mesajul, nici acum influenta puterii si cunoasterii sale nu poate penetra intunericul adanc in care se ascunde mentalitatea noastra.
Consider ca se face o grava eroare prin nesepararea bisericii de Iisus, chiar daca ea si l-a adoptat ca simbol si platosa. Atunci cand se cauta dovezi care sa ateste ca Iisus nu a existat, asa cum se spune, nu a facut ceea ce se spune sau nu a fost conform profetiilor, se cauta, de fapt, sa se distruga convingerea oamenilor intr-un ideal, speranta lor intr-o viata mai buna, fara suferinta sau lipsuri, se cauta sa se deformeze nevoia omului de sacru si aspiratia lui spre un ideal superior. Iisus a fost un evreu obscur, asa cum sustine Mircea Eliade in “Istoria ideilor si credintelor religioase” care a acordat misiunii sale, mesajului pe care il avea de transmis si Existentei Unice, mult mai multa importanta decat personajului istoric Iisus, pe seama caruia s-a reconfigurat harta lumii. Asta a dus la contradictii majore intre implicarea sa in viata sociala si devenirea sa spre perfectiune, conforma cu invataturile sale. Dintotdeauna s-a considerat ca omul Iisus este separat de Divinul Iisus, tocmai pentru a diferentia insertia sa sociala de desavarsirea sa spirituala. Atunci cand este acuzat, direct sau indirect, in mod inexplicabil, nu se mai face aceasta diferenta. Este greu de inteles de ce atunci cand este criticat mesajul sau, modalitatea prin care l-a transmis, si cand stiinta are un cuvant greu de spus, aceasta nu intervine si cu argumente pro, pentru a cauta cu obiectivitate solutia.
Indraznesc sa spun ca preocuparile din ultima perioada vis-a-vis de “elucidare a misterului care il inconjoara pe Iisus” imi par tendentioase, pentru ca nu dezleaga niciun mister, ci arunca o umbra de indoiala cu care distruge increderea unui segment a populatiei intr-o valoare spirituala verificata in timp.
Prin urmare, aceasta este pur si simplu o defaimare…