Astronomii in cautarea lui Vulcan!

„Matematicianul francez Urbain Le Verrier, co-predictor împreună cu J.C. Adams al poziţiei lui Neptun înainte de a fi descoperită, într-o comunicare din 2 ianuarie 1860 a anunţat că problema devierilor observate ale mişcării lui Mercur pot fi clarificate dacă se presupune că există o planetă lângă Mercur sau poate o a doua centură de asteroizi în interiorul orbitei lui Mercur. Singura posibilitate de a observa această planetă sau virtualii asteroizi era ca aceasta să treacă prin faţa Soarelui sau în timpul eclipsei solare totale. Profesorul Wolf de la centrul de date solare din Zurich a stabilit existenţa unor pete ciudate pe Soare, iar un alt astronom a aflat mai multe. Mai multe pete păreau să se potrivească cu 2 orbite în interiorul orbitei lui Mercur, una cu o perioadă de 26 zile şi cealaltă cu o perioadă de 38 zile.
În 1859, Le Verrier a primit o scrisoare de la astronomul Lescarbault, care susţinea că a văzut un punct negru rotund pe Soare în data de 26 martie 1859, părând a fi o planetă care trece prin apropierea sa. Punctul acela a fost zărit timp de o oră şi un sfert, timp în care s-a deplasat o distanţă egală cu un sfert din dimensiunea diametrului solar. Lescarbault a estimat înclinaţia orbitală la o valoare între 5,3 şi 7,6 grade, longitudinea nodului la 183 grade, excentricitatea imensa şi un timp de tranzit al discului solar de 4 ore şi 30 minute. Le Verrier a cercetat observaţiile sale şi a calculat orbita planetei la 19 zile şi 7 ore, o distanţă medie de Soare de 0.1427 a.u., înclinaţia de 12# 10′, nodul ascendent la 12# 59′. Diametrul a fost apreciat ca mult mai mic decât cel al lui Mercur, iar masa cam de 1/17 din masa lui Mercur. Aceasta este însă prea mică pentru a produce devierea lui Mercur, dar poate că acesta era doar unul dintre membrii centurii de asteroizi. Le Verrier a numit planeta Vulcan.
În 1860 a fost o eclipsă totală de Soare. Le Verrier a mobilizat o serie de astronomi francezi şi nu numai pentru a-l găsi pe Vulcan, nimeni nu a făcut-o însă. Petele ciudate descoperite de Wolf au trezit interesul lui Le Verrier şi imediat înainte de moartea acestuia, în 1877, câteva dovezi au fost publicate. Pe 4 aprilie 1875 un astronom german, H. Weber a zărit un punct rotund pe suprafaţa Soarelui. Orbita lui Le Verrier indica un posibil tranzit pe 3 aprilie în acel an, iar Wolf a notat că această orbită (de 38 zile) s-ar putea să efectueze un tranzit pe atunci. Punctul a fost fotografiat la Greenwich şi în Madrid.
Agitaţia s-a produs la eclipsa totală de soare din 29 iulie 1878, când doi astronomi au pretins că au văzut în apropierea Soarelui mici discuri iluminate care puteau fi mici planete aflate in interiorul orbitei lui Mercur. J.C. Watson (profesor de astronomie la Universitatea din Michigan) a crezut că a descoperit două planete. Lewis Swift (co-descoperitor al cometei Swift-Tuttle care a revenit în 1992) a văzut şi el o stea ce părea a fi Vulcan – dar care avea o altă poziţie decât vreuna din cele descrise de Watson. Versiunile lui Watson şi Swift nu se potriveau cu versiunea lui Le Verrier sau Lescarbault.
După acestea, nimeni nu l-a mai zărit pe Vulcan, în ciuda oricăror eforturi făcute pentru găsirea lui în timpul eclipselor totale de soare. În 1916, Albert Einstein a publicat Teoria Generalizată a Relativităţii, care explica devierile din mişcarea lui Mercur fără a fi nevoie invocarea unei planete în interiorul orbitei lui Mercur. În mai 1929 Erwin Freundlich a fotografiat eclipsa totală de soare din Sumatra. Ulterior a analizat atent imaginile stelelor. Alte imagini au fost luate după 6 luni dar nici un obiect mai luminos decât unul de magnitudine 9 nu a putut fi observat în apropierea Soarelui.
Dar ce au văzut aceşti oameni de fapt? Lescarbault nu avea nici un motiv sa spună vreun basm, iar Le Verrier l-a crezut. E posibil ca Lescarbault să fi văzut un mic asteroid trecând aproape de Pământ, chiar în interiorul orbitei Pământului. Astfel de asteroizi erau încă necunoscuţi la vremea aceea, aşa că singura posibilitate pentru Lescarbault a fost să creadă că este vorba despre o planetă din interiorul orbitei lui Mercur. Swift şi Watson au putut eventual să confunde nişte stele observate în grabă pe durata eclipselor, crezând că este vorba de Vulcan.
„Vulcan” a fost pentru scurt timp resuscitat între 1970-1971, când câţiva cercetători au crezut că au detectat câteva obiecte în apropierea Soarelui, în timpul unei eclipse totale de Soare. Ele puteau însă fi doar nişte comete
.de Paul Schlyter
Share on Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *