4 – 10 februarie 2013

Săptămâna 4-10 februarie 2013 vine cu un mesaj intens care, în același timp, constituie și o lecţie de maturitate, şi o invitaţie la a ne depăşi propria condiţie. Mulţi vor refuza beneficiile ei, preferând să se îmbrace în hainele agresivităţii ori ale celor marcate de virtuţile materiale ale societăţii de consum. Chiar şi pentru aceştia săptămâna aduce beneficii, chiar şi pentru ei universul oferă privilegiul de a înţelege că viaţa este mai mult decât pluteşte în jurul nostru acum, că timpul nu este decât o suită de evenimente, o ordine a secvenţelor de transformare ce au propria lor memorie şi care ţin să ne atragă în permanenţă spre noi forme de experimentare.
Săptămâna va avea în centrul sau trigonul lui Venus cu Jupiter şi va căuta să pună pe fiecare eveniment o mare greutate pentru a strivi suferinţa ori pentru a-l face pe individ să înţeleagă că el, prin puterea sa, trebuie să vadă cât de departe poate merge cu comportamentul său. Este săptămâna în care libertăţile pot scăpa de sub control. Astfel, putem să ne confruntăm cu o invadare a mediului personal, cu o căutare a soluţiilor fanteziste care nu pot fi aplicate acum, dar care ne vor ţine mintea captivă în demersuri lipsite de simţ practic.
În acelaşi timp este şi săptămâna înţelegerii. Ingresul lui Mercur din Peşti ne va spune că ideea are nevoie de etaloane verificate în timp pentru ca soluţiile sale să nu parcurgă inutil etape care au fost deja experimentate de alţii. În felul acesta, ajungem să ne expunem pericolului de a repeta aceeaşi eroare ori a o reproduce pe a altora, de a crea un scenariu ori de a ne opri din orice formă de evoluţie, dezamăgiţi de faptul că această viaţă este plină de obstacole. Încărcătura zodiei Peşti, ce le apare părea altora ca maturitate, atunci când vine cu mesajul dezamăgirii pe acest segment scoate în evidenţă o înclinaţie spre a trăi prin simţuri şi de a ne declara nemulţumiţi dacă această zonă nu este avantajată.
În felul acesta înţelegem că multe din constrângerile săptămânii ne îndeamnă să ne maturizăm, să abordăm viziunea de ansamblu şi să nu ne mai blocăm la nivelul unor persoane care până acum ne-au dovedit tot ceea ce puteau face. Să dăm tonul schimbării, aducând un strop de înţelegere evenimentelor care ne apasă şi să le vedem din alt unghi. Trecerea de la Vărsător la Peşti şi, implicit, combinaţia celor două zodii înseamnă şi combinaţia dintre inteligenţă şi cunoaştere, dintre experimentare şi inspiraţie, iar această săptămână nu ne pune să ne batem pe una dintre aceste două direcţii, ci să le integrăm pe acestea într-un mod armonios, simplu, delicat pentru a fi mobili, dinamici, flexibili şi înnobilaţi. Practic fiecare zi vine cu un mesaj nou şi toate ţin să ne încurajeze cultivarea gândirii practice, nu materialiste, cea care integrează fiinţa în ansamblul ei, nu doar corpul, mintea, emoţiile cu capriciile ori nevoile lor.
Din această cauză este o săptămână încărcată, apăsătoare în care ne vom simţi mai curând motivaţi să ne revoltăm împotriva aceea ce nu pare să fie în ordinea ştiută. Dacă vom face un minim de efort să înţelegem că noutatea este de fapt o extensie, un nou pas, nu ne-am mai simţi atât de agasaţi de varietatea de informaţii şi am gândi relaţiile sociale prin simplitate, prin firesc.
Avertismentul acestei săptămâni este acela legat de sinceritatea faţă de sine. Orice greutate care ne vine din partea universului are, întotdeauna, şi o contragreutate. Tocmai de aceea este indicat să ne căutăm în interior acel element care ne ajută să încadrăm episoadele corect, să le vedem lucid şi să facem faţă efortului de a lucra cu informaţia pe fondul afectiv încordat care ne vine din accentuarea zodiei Peşti.

Pe ultimul segment al zodiei Scorpion, Luna se întâlneşte cu Capul Dragonului şi ne duce în pragul debutului unui nou ciclu draconitic. Calităţile morale, nevoia de dreptate, lupta cu incertitudinile, nevoia de a ridica nivelul de înţelegere, de a depăşi stadiul cunoaşterii materialiste şi de a înţelege esenţa lucrurilor ne face să privim societatea, de-a lungul următoarelor patru săptămâni, drept principala sursă de conflict. Mulţi s-au obişnuit să arate cu degetul în direcţia în care sunt adunaţi cât mai mulţi oameni pentru că evaluările superficiale sau proiecţiile pe care le fac să-şi găsească un teren fertil, să poată găsi măcar un echivalent particular la toate aceste generalităţi. Această manieră de a judeca lumea, această maimuţăreală, este adesea confundată cu ideile lansate pe baza discernământului care, într-un anumit context, cer o generalizare.
Azi, când Soarele şi Lilith sunt în trigon, ne îndreptăm gândurile spre buna conduită. Soarele din Vărsător ne va inspira, ne va ridica nivelul de înţelegere, ne va expune în faţa unor probleme pe care să le vedem disproporţionat, adică mai mari decât sunt şi, soluţionându-le, să beneficiem de o creştere a stimei de sine, a încrederii în sine. În acelaşi timp, ziua ne va ajuta să ne sporim bagajul de cunoştinţe, însă oferindu-ne soluţii practice la probleme emoţionale, adică va suprima dorinţa în faţa voinţei de grup, a interesului colectiv, a scopului, a menirii, a angajamentului pe care ni l-am luat (conjuncţia Marte-Neptun).
Şi într-un caz, şi în celălalt, ideea de dreptate, fie că vine din derularea unor demersuri sociale, fie că ne-o facem singuri, aduce o greutate aparte nevoii de vitalitate, de muncă, de recompensă a muncii prestate. În felul acesta apar suprapuneri ale interesului de grup cu cel personal, a confuziei care apare între nevoia de a fi bine primit acasă şi de a nu fi numit Fiul Risipitor, de a pune o greutate prea mare pe ce pot şi ce nu pot face familia, colegul de serviciu, structurile administrative, un protector, un ghid. Ceea ce solicităm acestor persoane sau structuri putem rezolva şi singuri, doar că azi ni se va părea mai simplu să întindem mâna, să vindem un zâmbet, să punem la bătaie o linguşeală şi prin acestea să obţinem tot, convertindu-ne energia şi timpul.
În aparenţă simple, acestea sunt indicii ale faptului că există justiţie divină, că unii sunt încercaţi pe bun simţ, iar alţii pe muncă şi devotament. Pământul este elementul care ne ajuta azi să ne facem planuri de viitor, să apelăm la rude, la cunoscuţi, la acţionari, să investim în obiecte, să alegem partenerii de dialog pe baza fricii de a nu fi contrazis, respins, solicitat pe sentimente ori mental. Un pasionat de astrologie, privind tema debutului acestui ciclu draconitic, ar putea trăi un moment de derută. Nu există în zodii de pământ decât Pluton şi Junon, ba dimpotrivă aerul şi apa sunt elementele care predomină în această zi. Acest pasionat de astrologie care urmăreşte cu tema zilei în față explicaţiile incluse în aceste analize va trebui să urmărească cu atenţie casele echivalente zodiilor de pământ şi, în felul acesta, va vedea trigonul Venus-Jupiter legând casele II-VI adică vor reuşi să localizeze unde este ascunsă cheia succesului. Acest trigon între Venus și Jupiter se va împlini abia joi, 7 februarie, dar va fi activ întreaga săptămână şi va reuşi să pună pe dezideratele morale şi spirituale ale următoarelor patru săptămâni o savoare aparte.
Dacă din casa a II-a ne vin nevoile comune, primare, acumulările şi tot ceea ce de-a lungul vieţii considerăm că ne hrăneşte, în casa a VI-a ardem o parte dintre acestea pentru a ne purifica şi a descoperi care ne sunt obstacolele, limitările interioare, ce nu putem dărui şi de ce, cum să muncim mai mult şi de ce. O muzică aparte ne face să înţelegem că rezultatele stabile nu vin decât prin sacrificii, prin efort, prin dedicare, iar cele două case excelează, fiecare pe segmentul ei, la acest capitol.
De asemenea, este oportun să indicăm aici şi banul, ca produs final al valorii muncii, ca etalon în a favoriza mişcarea celorlalte valori pe baza unui accept general. Banul, atât de dorit şi, în acelaşi timp, atât de blamat, atât de acuzat că reprezintă simbolul ruşinii şi elementul care marchează decăderea şi ruperea de lumina spiritului, pentru că îi încurajează pe oameni să-şi exploreze uitarea sufletului într-un mod plăcut şi degradant, devine un obstacol și deopotrivă un mijloc de investigare a propriilor slăbiciuni. Nu, banul nu este de vină pentru treaba aceasta, ci ceea ce reprezintă el, valoarea care produce mişcarea celorlalte energii. Ezoteriștii spun că egregorurile naţiunilor stabilesc greutatea monedei, însă se înşeală. Voinţa de grup, nu neapărat cea a egregorurilor stabileşte calitatea acestei valori. Cum poate însă banul să ridice şi să coboare atât de uşor? Simplu. Există trei categorii de bani: venusieni, demonici şi satanici. Banii obţinuţi prin munca proprie, fără a vinde din nimbul moral şi fără a atenta la intensitatea muncii celorlalţi sunt venusieni, ceilalţi, în funcţie de gradul de speculare, de cât de mult adâncesc în eroare individul sunt, întâi, demonici, apoi, dacă sunt câştigaţi prin suferinţa celorlalţi, satanici.
Această împărţire nu au făcut-o pasionaţii de ezoterism ci fiinţele vii prin energiile pe care le consideră valori de schimb. Câştigi bani demonici, asta vei da la schimb. Câştigi bani demoniaci, asta vei oferi şi la fel se întâmplă şi cu cei venusieni. Există însă şi proceduri de schimbare a vibraţiei banilor, dar, până la urmă, efortul de modificare a acestora este echivalent cu efortul de a munci corect şi în Lumină.
Începând de azi, Venus, încurajează spre a găsi soluţii pentru bani venusieni. Unii s-ar putea să facă muncă Pro Bono până când simt că-şi dau duhul, alţii nu trebuie să facă nimic pentru că le vin din jur beneficii de care nici nu au ştiut. Venus, dintr-o casă de pământ, intervine în această săptămână pe segmentul banilor producând un val puternic, vizibil şi pentru unii extrem de periculos de a spori numărul banilor lipsiţi de valoare ori de a pierde agoniseala de o viaţă.
Pe segmentul acţiunilor comune, spiritul dreptăţii ne va face azi să ridicăm tonul, să folosim cuvântul direct sau cel tradus prin gest sau în altă limbă pentru a manipula interesul propriu, pentru a obţine un avantaj. Gândul acestei zile este însă un etalon pentru definirea moralităţii în următoarele patru săptămâni. Spre seară, o parte dintre tensiunile scurte care ne invadează peste zi sunt explicate şi diminuate. Efectele lor vor rămâne însă toată săptămâna.
Prin urmare, debutul săptămânii ni se înfăţişează ca fiind de altă factură decât ştim noi că sunt începuturile de săptămână. Azi se va discuta mult despre bani, despre valoarea acestora şi aici sunt incluse descinderile împotriva celor care fură, dar nu de la cine trebuie, fură mai puţin decât hoţii veritabili şi sunt daţi ca exemplu, uită de importanţa banilor şi se aruncă în cheltuieli prea mari.
Totuşi, valoarea principală a zilei vine din faptul că mulţi vor privi valorile circulante cu alţi ochi. Schimbarea de conştiinţă care vine spre noi în acest an, încercare principală a acestui an care ne spune că avem în propria fiinţă un opozant puternici face referire şi la acest sector, la cât de bine ştim să ne evaluăm propriile rezultate ale muncii, cât de mult respectă efortul celor din jur, cât de serioşi sunt în ceea ce ne propunem, pentru că există şi în această lume, ca şi în celelalte, mai multe tipuri de recompense. Deciziile personale va trebui să vină azi pentru a acorda libertate acestei mobilităţi, nu de a impune preţul şi adâncimea recompensei. Azi vom vedea ce fel de depozite valorice avem. Că mulţi oameni ne plătesc prin energie pozitivă, admiraţie, gânduri bune, prin a ne solicita sprijinul, ajutorul, consultanţa sau cu bani, ține de adâncimea propriului destin și de ceea ce cerem universului. În această lume, banul, cel care primeşte cea mai multă atenţie dintre toate celelalte valori create, se dovedeşte a fi un instrument extrem de rigid şi de neputincios. El nu reprezintă o calitate, ci un rezultat şi când se îndreaptă spre conceptul de “privilegiu” calitatea sa, prin atitudinile celorlalţi, devine una negativă. Relaţiile dintre benefici pe tema debutului ciclului draconitic ne învaţă că mai există o formă de plată, chiar dacă cele trei (venusieni, demonici şi satanici) ne calibrează nevoile cu o mare perseverenţă, cea pe care ne-o oferă Iisus ca model de libertate de mişcare în această lume: “Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu” (Luca 3:25). Răstălmăcită, această recomandare le conferă practicanţilor imaturi dreptul de a îmbrăţişa orice formă de comerţ fără a avea probleme de conştiinţă şi Bisericii, spre exemplu, să permită forma în sânul ei a unor organizaţii gen Opus Dei care activează într-un registru al libertăţii care strică, nu al aceleia care zideşte.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a urmări cu gândul formele de recompense care vin spre noi şi de a le accepta pentru a înţelege dacă este ceea ce dorim, ceea ce ne trebuie sau ceea ce putem duce.

Până la ora 16:55, când va trece în Peşti, Mercur este pe ultimul grad al zodiei Vărsător şi ne îndeamnă spre supraapreciere, spre a considera că adevărul personal este mai important decât cel colectiv, ba mai mult îi motivează pe oameni să lupte pentru acest ideal orientându-i mai mult spre latura sa falsă, spre blocarea emoţiilor într-un spectru negativ.
Pe fundal, Luna va atinge momente intense de oscilaţie, punând în cumpănă nevoia de armonie, de a interacţiona corect cu anturajul, iar de partea cealaltă teama că s-ar putea să nu fie suficient ceea ce facem. Această combinaţie între ideal, că ţinta, şi aspiraţia ca motivaţie spre a atinge finalitatea acţiunilor aduce zilei de 5 februarie înfăţişarea de justiţiar slab pregătit, care uzează de prerogativele funcţiei pentru a striga “Eu sunt cel mai tare”, “Eu ştiu mai bine decât voi” reuşind să ne abandoneze într-o stare de confuzie totală. A ne aşeza în această poziţie înseamnă a dezvolta faţă de anturaj o agresivitate care să genereze o contracţie puternică a minţii, a corpului şi să ne păcălească prin sănătate remediată cu explozia de vitalitate, cu adjudecarea unei funcţii, cu promisiuni deşarte emise din defensivă, din teama de înfruntare directă, gen “Îţi dau, numai lăsaţi-mă-n pace”, cu liniştea susţinută de nemişcarea ambientului, nu de atingerea acestui stadiu de cunoaştere.
Vărsătorul, prin Mercur, doreşte să intervină acum printr-o acţiune în formă. Asta înseamnă că mulţi vor dori să convingă anturajul de ceea ce nu ştiu să facă, dar au nevoie să fie crezuţi, acceptaţi, apreciaţi, au nevoie de susţinere. Şi încet, fără să observe, ajung să vândă ceea ce nu le aparţine, ajung să obţine avantaje pe care, în timp, să nu le poată susţine. Cei care sunt superficiali, care trăiesc prin bucuriile de o clipă, văd în evenimentele acestei zile ipostaza perfectă pentru adjudecarea unor merite pe care şi le-au dorit foarte mult. Că ele ţin de sfera financiară, de cea relaţională, de stima de sine ori că a urmărit atingerea unei anumite stări de confort, de încredere şi stabilitate, toate acestea nu sunt decât beneficii disproporţionate pe care în viitor nu le vom putea obţine. Unii ajung să conducă pentru prima dată o maşină performantă, să vadă un calculator de ultimă generaţie, să li se promită un avantaj pe linie profesională ori să considere că e momentul că acesta să se producă, toate acestea nu sunt decât tentaţii ale unor reziduuri informaţionale pe care nu le-am curăţat suficient.
Ideea “Am tot ceea ce-mi este necesar” vine să regleze tot acest proces intens în care dorinţa de a avea şi posibilitatea, mai mult închipuită, de a obţine, fac din această zi una de tensiune şi consum.
În a doua parte a zilei, când Mercur a trecut deja în Peşti survine liniştea care vine din adâncimi. Unii se vor speria de acest val, de adâncimea gândurilor și nu vor putea să le integreze în demersurile sociale pentru că, în general, se consuma în aspecte superficiale şi caută prin ele să-şi satisfacă nevoile imediate. Mercur în Peşti ne aduce dintr-odată oboseala, nevoia de relaxare, de retragere, de îmbrăţişare a gândurilor proprii prin conţinutul lor, nu cum s-a-ntâmplat în prima parte a zilei, prin efectele pe care le produc, prin îngâmfare, aroganță, prin exacerbarea stimei de sine. Se caută ceea ce mulţumeşte cel mai mult, ceea ce încântă ori ce hrăneşte o latură a personalităţii care, de regulă, este neglijată.
Indicat ar fi să se controleze atent acest impuls şi să nu fie lăsat să-şi satisfacă această necesitate pentru că Lilith prin opoziţia cu Luna distorsionează necesitatea, convingându-ne că dacă ne doare, e urgent, dacă ne gâdilă, trebuie să râdem, iar dacă simţul se încălzeşte neapărat simţim căldură. Nu aceste simţuri ne induc în eroare şi implicit rezultatul acestor constatări poate fi unul care să ne facă să ne îndreptăm, sigur, în mod pozitiv, spre un teren mai puţin corect.
Unii, în special în a doua parte a zilei, îşi vor dezlănţui imaginaţia, închipuindu-şi tot felul de bazaconii, refuzând realitatea şi oferindu-şi doza de satisfacţie pe care nu şi-o pot lua din viaţa de zi cu zi. Este, ce-i drept, un mod de a evada din suferinţă, nemulţumire sau insatisfacţie, dar nu este esenţa, nu este cea ce ne trebuie.
Nu va fi însă un capăt de lume dacă se va greşi. Nu toţi oamenii caută esenţa lucrurilor, nu toţi preferă adevărul, mai ales când doare, nu toţi aleg să simtă progresul, cu tot efortul pe care îl implică acest demers, iar asta nu înseamnă că sunt vinovaţi, că păcătuiesc mai mult decât au făcut-o până acum. Este însă mai puţin importantă acuzaţia venită din partea celor care înţeleg acest lucru. Cel care înţelege, dacă va aduce, prin Mercur în Peşti, o ofrandă orgoliului de a şti, observa, accede acolo unde ignorantul nu ajunge, devine el însuşi o pradă a ignoranţei. Tocmai de aceea, indiciul că am înţeles şi, în acelaşi timp, am integrat este tăcerea. Aceasta este calitatea cea mai mare ce ne vine din exilul lui Mercur prin Peşti. Evident, în funcţie de puterea personală, de gradul de înţelegere, de disponibilitate, tăcerea poate fi o banală muţenie (a nu divulga un secret, a nu spune ceva, a nu rosti cu voce tare un cuvânt, un nume, a nu striga, a nu ridica tonul) sau poate deveni Mauna, practica tăcerii interioare, cea care opreşte dialogul interior şi distribuie valuri de linişte în toată fiinţa. Fiecare va alege ceea ce i se potriveşte cel mai bine, ce înţelege şi ce poate aplica şi, prin această acţiune, prin alegerea în sine toţi descoperim că suntem egali şi puternici.
Prin urmare, ziua de 5 februarie este un demn la înţelegerea propriului mod de a simți. Azi ne vom confrunta cu impulsuri care ne vor contraria şi, prin intermediul acestora, vom fi pe punctul să săvârşim fapte care lasă răni adânci pe corpul anturajului său, la modul concret, vor răni pe cineva din jur. 5 februarie este o zi de neatenţie, o zi în care căutând certitudini şi negăsindu-le ajungem să ni le inventăm, să ne construim o lume artificială în care să fim apreciaţi sau blamaţi, fiecare după ce anume îi provoacă mai multă satisfacţie.
Această zi de inversiune ne va ţine captivi într-un vis: iluzia puterii. Dacă în privinţa emoţiilor oamenii, în general, simt confuz viaţa, se evaluează greşit unii pe alţii, în privinţa idealurilor existenţiale, paradisurile pierdute ne vor consuma prin uşurinţa cu care invocăm motivul saturaţiei, neputinţei. Mulţi vor considera că ziua de 5 februarie este foarte potrivită pentru a clarifica o informaţie, pentru a refuza un avantaj ori pentru a pretinde unul. Azi greşim pentru că ne lăsăm influenţaţi de impulsuri pe care acum nu le înţelegem şi nici nu le ştim rostul. Începând de mâine o parte din ele îşi vor găsi albia şi se vor tempera. Azi ele sunt încărcate de pericol.
Tocmai de aceea recomandarea este să facem din ziua de 5 februarie o zi a tăcerii, a liniştii, o zi în care să privim cu modestie tot ceea ce suntem îndemnaţi să facem.

Azi, spre seară, Luna va trece în Capricorn şi va împlini un sextil cu Mercur abia intrat în Peşti, reuşind o simbioză între două planete care gustă din calitatea de exil. Ziua devine însă celebră prin sextilul pe care Venus şi Uranus îl împlinesc. Aşadar, 6 februarie devine o zi a înţelegerii, a judecăţilor, a comunicărilor prin calitatea logicii şi a raţiunii pe care unii le utilizează cu suspiciunea că le ştirbesc din sensibilitatea spirituală. Alături de acestea Luna, pentru a da sens acestei zile, împlineşte un sextil cu Neptun, cu puţin timp înainte de a se încheia ziua.
În felul acesta, traversăm o zi de libertate, nu neapărat prin informaţia pe care o atingem ori o vehiculăm azi, ci mai ales prin flexibilitatea de care vom da dovadă. Că gândim ori simţim, că ne ţinem de acţiunile fizice, de efort ori că ne lăsăm antrenaţi de ceea ce ieri nu am putut finaliza, adâncimea încrederii în sine atinsă ieri se va menţine şi azi, dar într-un mod mai puţin periculos şi mai puţin tragic. Vom folosi însă această încredere pentru a ne arăta atinşi de latura romantică a vieţii, de sensibilitate, de procesele sociale care au o puternică amprenta afectivă şi care să ne lase impresia că am reuşit să găsim cheia succesului.
La fel ca şi ieri, ne păcălim sperând la ceea ce nu are durabilitate, însă este important să experimentăm. Libertatea de expresie este elementul care ne îndeamnă să ne apropiem de oamenii care nu primeau din partea noastră prea mult credit şi în care nu aveam deloc încredere. Acum aburii unei noi înţelegeri ne suprima suspiciunea ori ne intensifică încrederea până la limită în care barierele date de sex, nivel de cultură, vârstă, religie, prejudecăţi să cadă. În primul rând, acum, această modificare de registru ne face să ne simţim mai bine cu propriul corp, ca şi cum suntem revigoraţi, revitalizaţi, apoi devenim mult mai activi pe planul emoţiilor, iubind uşor, simplu sau iertând diversele episoade care s-au consumat anterior. Aşa cum ştim din calitatea pe care o îndeplineşte în această perioadă Venus, norocul ne îndreaptă spre a ne înţelege rolul şi funcţia practică a demersurilor sociale. Unii vor traduce bunele înţelegeri ca pe o oportunitate în a câştiga mai mulţi bani ori în a-şi spori nivelul de cunoştinţe, alţii vor fi invitaţi la muncă, privind sarcini suplimentare ori traversând perioade de confuzie socioprofesională. Viaţa nu se poate însă limita doar la nivelul evenimentelor care se consuma într-o singură zi. Visul, cel care ne ţine cel mai aproape de zona abstractă a vieţii prinde azi aripi şi, întâi de toate, va hrăni speranţa.
Azi uităm că speranţa este hrana celui neîmplinit şi înţeleptul îşi va pune după ureche liniştea activă, nu aspiraţia spre o modificare a condiţiei pe care o traversează, chiar dacă asta urmăreşte. Speranţa este elementul ce trebuie tradus prin extindere. Azi libertatea de gândire şi simţire care ne spune că traversăm o opoziţie ne îndeamnă să ne dorim mai mult, să sperăm mai mult indica ipostaza în care oamenii cer mai mult pământ, mai multă agoniseala, mai multă avere, iar aici, prin mai mult, este important să înţelegem “mai adânc”, “mai profund”. Va fi însă greu să nu privim această oportunitate cu egoism, adică în loc să gândim că valul ne duce spre o realizare, să apreciem din perspectiva lui “Eu merit”, “Eu primesc”, “Eu mă ridic”, “Eu sunt apreciat”.
Înţelegerea practică a muncii, de regulă, nu ne ajută să o şi prestăm în favoarea evoluţiei spirituale. Mulţi dau vina pe societate, însă uită că gândurile şi le aleg singuri, la fel cum îşi aleg meniul. Da, pot deveni victimele mentalităţii de grup atunci când aleg să judece satisfacţia şi progresul după etaloanele celorlalţi. Aşa ajung să se îndoape cu alimente toxice, să se îmbolnăvească de stres, să li se urce tensiunea, să fie dependenţi de emisiunile de ştiri, să-şi piardă timpul preţios pe site-uri de socializare hrănindu-se cu speranţa că dacă cineva răspunde în faţa unui nume, cel ce poartă acest nume va ieşi din anonimat. Anonimatul se pierde în fața lucrurilor esenţiale, iar sextilul dintre voluptoasa Venus şi universalul Uranus, adică flexibilitatea ce se probează azi între nevoile personale şi posibilităţile segmentului social în care am ales să trăim, va fi o probă de foc a acestei luni.
Prin urmare, avem azi de a învăţa lecţia înţelegerii profunde. Ea nu va putea fi citit din cărţi şi nici înghiţită ca tablete, ci absorbită prin piele, prin emoţie, prin idee şi va cere ca monedă de schimb efort susţinut, timp, încredere şi determinare. Dacă prin Venus anumite trăiri se pot complica, mai ales în Vărsător, unde libertatea pune o greutate prea mare şi nu lasă emoţiile să se decanteze, ci le plimbă între noţiuni şi episoade până când nu se mai înţelege nimic din ele, Uranus poate şoca prin simplitate, prin depăşirea etapelor, prin atingerea neobişnuitului ca proces de derulare ori ca abandonare a etaloanelor frumosului, corectului ori superiorului. Ceea ce constituie pentru noi un pas în față, pentru ceilalţi poate constitui o stagnare, însă nu ne va interesa. Vom lăuda şi aprecia tot ceea ce ni se pare de mare anvergură, straniu, în afara limitelor care se aflau în faţa ochilor şi asta ni se pare un mare progres.
Dintr-o analiză generală nu se poate şti dacă progresul este iluzoriu, însă se poate stabili acest lucru dacă el este susţinut de speranţă. Speranţa este apanajul etapelor nefinalizate şi dacă simţim că ne cuprinde puţin câte puţin, nu trebuie să ne acuzăm de inferioritate, ci să ne gândim că speranţa în sine ne spune că nu am atins finalitatea.
În rest, informaţiile şi sentimentele sunt instrumente care îmbracă acest conţinut şi care vor pune o mare greutate pe demersuri cu cât ele implică mai mulţi oameni. Extensia, azi, conţine şi acest risc al efortului aflat în neconcordanţă cu îndemnul social. Va trebui ca azi să judecăm dacă este important să ne îndreptăm spre o ridicare a nivelului, avansare, reinvestire, nu să procedăm aşa că aşa este valul, îndemnul ori că cineva ne recomandă aşa. Anturajul nu are responsabilitate individuală, ci doar prin structura de ansamblu pe care o formează. Pentru structurile inferioare are reguli, printre care autoreglarea ne va spune nouă, cei care avem azi rol de celule, că organismul în ansamblu nu ne protejează în fața erorilor individuale.
Aplecarea asupra acestor judecăţi ne va face să-i privim pe ceilalţi cu libertate şi seninătate şi să nu-i mai acuzăm că sunt cauze ale neputinţelor noastre. Înţelegerea acestui aspect cere însă un antrenament psihic şi afectiv serios și dacă nu vom reuşi să-l dezvoltăm acum nu va fi un capăt de ţară. El ne va atinge, că valul energiei astrale vine la fel pentru toți la fel, însă depinde de fiecare cum şi cât va răspunde.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a nu folosi libertatea de expresie împotriva individului, ci a obiceiului sau, nu împotriva omului, ci a minciunii sale, a comportamentului său pentru a dezveli ochiul de pânza de păianjen pe care şi-o secretă singur speriat că lumina îi poate afecta integritatea.

Azi se împlineşte şi trigonul dintre benefici, dar nu oricum, ci în separaţia conjuncţiei Mercur-Neptun. Luna, în plin tranzit prin Capricorn, împlineşte azi un sextil cu Marte şi un careu cu Uranus înainte de trigonul Venus-Jupiter, iar după acesta, va împlini două sextile, cu Chiron şi respectiv Saturn, și o conjuncţie cu Pluton. În felul acesta, observăm că ziua ne aduce trei mari repere importante care se vor susţine pe conjuncţia Mercur-Neptun, trigonul Venus-Jupiter, dar şi pe conjuncţia Luna-Pluton.
Toate acestea devin, pe de o parte direcţii spre care să ne îndreptăm atenţia în următoarele săptămâni, dar şi finalităţi, adică mici opriri care să ne convingă că suntem pe drumul cel bun. Deşi zilele din urmă sunt marcate de direcţii oarecum abstracte, iar îndemnurile acestor fiind mai mult extravagante decât practice, aşa cum se doreşte, azi împlinirea trigonului dintre Venus şi Jupiter devine un exemplu al iubirii de lucruri, obiecte, de fumul pe care acestea le degajă, de sănătatea care ne vine dintr-un pahar cu apă proaspătă, din luciditatea pe care o obţinem după o şedinţă de meditaţie, ori după revigorarea psihomotorie pe care o atingem după câteva minute de mişcare. Totul se va ghida după îndemnul de a ne simţi bine, de a ne consolida confortul, de a fi puternici şi sănătoşi, de a fi în formă.
Dacă acest trigon ne spune că sămânţa oricărei acţiuni este dată de acest deziderat (a fi în formă) conjuncţiile Mercur-Neptun şi respectiv Luna-Pluton ne vor bulversa cu necesităţi imediate, urgente, cu elemente care să ne distragă atenţia şi care să ne spună că viaţa, pentru a fi împlinită, are nevoie de o mare diversitate de informaţii şi direcţii. Acesta este momentul când în minte va avea loc o separare, iar calitatea separării îi va diferenţia pe oamenii buni de cei răi, pe cei sinceri de mincinoşi.
Alegându-ne modul cum să ne simţim bine, alegem de fapt şi calitatea emoţiilor pe care le cultivăm, modul cum să ne punem în practică visarea, aspiraţia sau cum să ne modelăm structurile subtile pentru a percepe mediul în mod intens şi elevat. Niciunul dintre cele trei aspecte nu ne ajută prin maturitate, ci toate trei ne îndeamnă spre acţiune. Aşadar, fără o experienţă la activ, cea care ne va spune cum sunt oamenii şi care le este specificul, deşi intenţia ne este bnină, ajungem că stricăm ori că stânjenim persoane din anturaj cu ceea ce considerăm noi că le va face bine. Maturitatea va fi de fapt calitatea care ne va face să simţim când să ne oprim, unde să mergem, spre ce persoane să ne îndreptăm şi cât de tare să insistăm cu soluţiile pe care le avem. Această maturitate va lua azi înfăţişarea rafinamentului interior, cel care îl face pe un individ să-şi privească fix interlocutorul, să nu se mişte deloc, să tacă, să se adâncească în ceea ce-i este lui personal şi intim şi să-şi îmbrăţişeze cu o lumină aparte interlocutorul oferindu-i puţin din iubirea care îl caracterizează pe el. Cei simpli, neiniţiaţi, simt în prezenţa acelor persoane o energie aparte, un element personal şi chiar dacă unii se tem, pot să-şi stăpânească frica şi procesele conexe pentru a-i rămâne o impresie pozitivă gen: “Are, aşa, o privire”, “Pluteşte ceva în jurul său”, “Mă simt altfel în prezenţa sa”, “Când e alături de mine nu mai am întrebări”.
Acest rafinament interior este numit de cel care-l deţine drept “bucuria de a fi”, dar în spatele său sunt procese complexe care azi ni se înfăţişează prin cele trei repere.
Acest rafinament constituie şi elementul practic al zilei. El dictează emoţiei în ce direcţie să se ducă, ideii cât de îndrăzneaţă să fie şi judecăţii cât de tare să despice firul şi în câte alte fire. Desfăşurarea să va fi marcată de necesitatea de a simţi, de visare, de emoţie, de ţinta dată de comoditate, relaxare, reîntoarcerea acasă, şi va avea ca încercare greutatea pe care societatea o pune în aceste vremuri pe puterea individului de a rezista.
În felul acesta, descoperim că dacă spiritul practic, rafinamentul, cel care ne spune ce ne este necesar, ce ne hrăneşte, ce ne înalță, ce ne face mai puternici constituie elementul central al zilei şi, implicit, al perioadei, sateliţii săi sunt:
1. nevoia de visare, speranţa într-o modificare spectaculoasă a condiţiei;
2. încercarea vremurilor prezente.
Această încercare a vremurilor prezente va fi, de altfel şi elementul care va avea şi cea mai mare remanență. Oricât de puternici ne vom dovedi, oricât de atenţi vom fi la maniera elegantă în care ne canalizăm gândurile şi aspiraţiile, ne va încânta mult și realitatea că traversăm vremuri tulbure, că suntem vrăjiţi de lipsuri mai tare decât de perspectiva de a trăi fără ceea ce considerăm că ne lipseşte, că suntem fermecaţi de bucuriile otrăvitoare doar pentru că nu ducem ochiul în efort, pentru a vedea cât de bogaţi suntem că muncim, că gândim, că înţelegem, că respirăm şi putem îndrăzni cu mintea spre adâncimile universului.
Având parte de o dinamică atât de specială a zilei, va fi greu să ne detaşăm de drama de a nu avea totul deşi, după cum constatăm din combinaţiile planetare, acest neajuns ascunde în spatele său o imensă bogăţie ce nu trebuie decât urmărită. Îndemnul unui Maestru autentic “Vino, urmează-mă!” nu este dus, prin vibraţiile acestei zile care implică ideea de etalon, deci şi pe cel al Maestrului, în linia evenimentelor mimetice. Invitaţia sa nu reprezintă altceva decât un model, iar, tradus, îndemnul său ar suna: “Îmbrăţişează Calea aşa cum am făcut eu”. Calea şi traseele evolutive sunt create împreună cu Universul, ele nu trebuie decât descoperite şi a trece dincolo de suferinţă, dincolo de lipsuri, dincolo de drama de a nu avea ceea ce credem la un moment dat că ne-ar împlini, înseamnă a îmbrăţişa Calea aşa cum maestrul pe care nu-l cunoaştem încă ne şopteşte.
Prin urmare, 7 februarie este o zi de conduită. Deşi mulţi se aşteaptă ca pe 7 februarie să câştige la loto, să găsească o pungă mare cu bani pe Calea Victoriei, să o descopere pe mătuşa Tamara, trigonul Venus-Jupiter le va vorbi azi despre rafinament şi despre eleganță, despre bucuria de a trăi şi despre încântarea pe care o simte cel care se opreşte pentru o secundă şi-şi pune într-o mână visele şi în cealaltă încercările vieţii. Azi descoperim că puterea este o forţă care nu poate fi controlată în modul în care am fost obişnuiţi că reprezintă controlul. Ea este o entitate nedefinită care dă curs unei manifestări pe care oamenii o descoperă numai lucrând cu conştiinţa.
Prin intermediul acestor forţe cu adevărat ascunse privirii directe, omul descoperă că viaţa sa comună atunci când este încărcată de încântare îl duce spre încercări şi mai mari, nu pentru că norocul acestei lumi este periculos, ci pentru că experienţă acestei lumi, obţinută prin depăşirea încercărilor, este cea mai mare bogăţie pe care o poate cineva obţine. Astfel, între vise, speranţă şi greutăţi, între aspiraţie şi limitare, omul descoperă că există un element care prin utilizare îl duce spre o mare comoară. Rafinamentul, care în tradiţia esoterică este pus alături de binele şi adevărul divin, constituie elementul care înnobilează ziua şi care ne face să râdem de importanța de sine, de orgoliul atât de preţios de a ne crede într-un anumit fel. Toate acestea sunt umbre hilare care ne populează somnul conştiinţei.
7 februarie este ziua trezirii prin înţelegere şi graţie. Iubirea poate fi elementul care să ne ridice spre înaltul cerului, dar dacă nu este reală să dispară în faţa adevărului şi din cauza propriilor minciuni să cădem de acolo în gol şi să traversăm o mare încercare a vieţii.
Tocmai de aceea recomandarea acestei zile este aceea de a gândi, simţi şi spune adevărul. Prin adevăr se trezeşte înţelegerea, iar prin înţelegere compasiunea şi deţinându-le pe toate acestea fiinţa devine un vas pregătit pentru a primi Amritha, Hrana Zeilor, adică de a fi atinşi de Graţia Fiinţei Universale.
Nu putem şti ce reprezintă aceasta şi cum ne va învălui. Ştim doar că, dacă învăţătura ezoterică ne spune că Dumnezeu face 10 paşi către noi doar dacă facem noi 1, acesta este pasul pe care trebuie să-l facem acum.

Ideile zilei de ieri vin azi spre noi cu o mare forţă, ce va fi pusă pe seama conjuncţiei dintre Mercur şi Marte. Calitatea de distribuitor de lumină pe care o are Luna între conjuncţiile cu Pluton şi respectiv Uranus, ce se va repeta lunar până în 2016 când careul Uranus-Pluton va dispărea, are de înfruntat un obstacol. Trecând prin conjuncţia cu Junon din Capricorn, Luna îi va îndemna pe oameni să se întrebe despre aspectul practic al vieţii lor, despre cât de serioşi sunt unii faţă de alţii, cât de sinceri, cât de tare se pot implica în demersurile care să le faciliteze atingerea stării de confort.
Ziua de 8 februarie este dominată de nevoia de a aplica soluţiile pe care le-am gândit de luni încoace. Relaţiile pe care le-am dezvoltat, prin caracterul lor practic, prin implicarea pe care o poate avea celălalt, prin cât este dispus să consume pare să ne capteze atenţia. Pot fi reanimate relaţii mai vechi, reîntâlniți oameni cu care nu ne-am văzut de mult timp ori revizuite raporturile în care sunt implicate persoane cu funcţiei, statut social. Prin acest gen de descindere mulţi vor crede că pun bazele unei noi afaceri, că reuşesc să adune atât de multe şi să se implice într-un nou demers social pe care în timp să-l poată valorifica aşa cum se cuvine.
Chiar dacă, în principiu, prin sextilul Lunii cu Axa Dragonului, soluţiile nu pot fi constructive sau nu cu aplicabilitate imediată, conjuncţia lui Mercur cu Marte înseamnă dizolvare, asimilare, fuziune, însă doar pentru beneficiul grupului, chiar dacă dorinţa individului care participă este alta.
Se poate vorbi azi despre curaj, despre o deschidere faţă de interesul celorlalţi, despre o empatie, o inspiraţie specială cea care îi va pune pe unii indivizi să facă anumite gesturi pe care nu le fac în mod curent şi, prin intermediul acestora, mulţi să beneficieze de un suport special. Sigur, nu toţi vor fi în postura de a acţiona, ceilalţi vor fi beneficiarii unei inspiraţii aparte, vor primi răspunsuri ori li se vor face propuneri simţindu-se, în felul acesta, răsfăţaţi de soartă că au de unde alege. În realitate, posibilitatea de a alege nu este chiar aşa de mare şi nici beneficiul, însă satisfacţia va fi la cotele cele mai ridicate. Azi vom fi încântaţi că nu mai suntem ignoraţi, că mulţi acordă importanţă problemelor cu care ne confruntăm şi, cu toate că soluţiile nu sunt cu aplicabilitate imediată, măcar ele există, măcar ni se recomandă ceva. Aici nu este vorba despre puţin, ci de modestie, de o diminuare a puterii de a acţiona, de a pătrunde în locaşurile cele mai intime ale vieţii pentru a realiza legături neobişnuite cu oamenii din jur pentru a construi, pentru a zidi, pentru a împlini.
Pentru că întâlnirea celor două planete aduce atenţie şi luciditate, mulţi vor fi surprinşi de modul cum îşi pot sonda emoţiile, de cât de bine sunt evaluaţi, de cât de clar văd etapele viitoare ale demersului în care sunt implicaţi şi de cât de uşor pot lua anumite decizii. Nu vor putea să înţeleagă de ce obosesc atât de repede şi de ce vor considera că atunci când intervin sentimentele, mai ales în intimitate, oamenii se dovedesc a fi subiectivi, rupţi de realitate ori prea duri, excesiv de marcaţi de nedreptatea lumii.
Spre seară, Luna va trece în Vărsător, detensionând sectorul social şi aducând o mai uşoară înţelegere sensurilor evenimentelor, a mesajelor care ne vin prin mijloacele multimedia, prin intermediul telefonului, pe internet ori pe care le vedem la tv. Starea de confort, nuanţată, va pune însă un echilibru subţire, delicat pe raporturile dintre oameni. Vor fi, ce-i drept, mai puţin suspicioşi unii de alţii, însă nu pentru mult timp şi doar pentru că acum, seara, raporturile sociale ori cele profesionale sunt, în cele mai multe din cazuri, desfăşurate la cote minime. Mâine, în mijlocul zilei, când se împlineşte un careu între idee şi demers social (careul Mercur-Jupiter), oamenii se vor sătura de această linişte superficială şi vor porni din nou acţiunile revendicative, cele care au ca finalitate, cel puţin după cum intenţionează ei, un avantaj strict personal.
Prin urmare, ziua de vineri ne constrânge să ne vedem sentimentele în raport cu reacţiile celor din jur. Dacă suntem prea slăbiţi fizic aceştia vor refuza să ne ajute ori ne vor ajuta motivând o plată pe care ne-o vor cere pe viitor pentru că mecanismul subtil al slăbirii cere susţinere. Cauza şi efectul, în acest sector, lucrează cu adâncimi foarte mari şi doar cei care au experimentat de-a lungul vieţii momente în care am pus voinţa la lucru şi au spus minţii să tacă atunci când instiga sentimentele rele să lupte împotriva celor bune. În acele momente, cei care au fost consecvenţi au văzut cât de tonice sunt iertările, cele intime, nu cele împărtăşite, şi cât de periculoase sunt dialogurile interioare, cât de uşor îi îmbătrânesc pe oameni, cât de simplu îi deposedează de vitalitate.
Relaţiile dintre oameni sunt azi un indicator eficient al transformărilor sociale. Criza este văzută acum prin decizii personale, nu prin structuri administrative, iar neputinţa poarta acum nume: Ionescu, Popescu, Vasilică, Marinela, Cătălin sau Eduard. Sunt invocate modelele de viaţă ale acestor persoane şi oferite ca exemplu. Este clar însă că finalitatea nu poate fi considerată obiectivă, fie şi numai pentru simplul motiv că nu se poate generaliza după un caz particular.
La polul celălalt îi găsim pe cei inspiraţi, care ştiu să-şi canalizeze sensibilitatea şi să facă din viaţa lor un model care nu se impune prin cuvânt gen “fă ca mine”, ci prin puterea exemplului.
Finalul zilei va mai tempera această lecţie de viaţă şi ne va face pe toţi să credem că vom fi iertaţi dacă nu ne-am făcut temele la timp. Mâine însă lucrurile se întorc. Tocmai de aceea recomandarea pentru această zi este aceea de a căuta vieţii personale sensul adevărat, intim, simplu, personal şi a-l trăi pe acesta atât cât ne permit puterile. A cere mai mult pe un asemenea context nu presupune nicio autocenzură şi ea va duce uşor la a ne însuşi ceea ce de fapt nu ne aparţine.

>

Multe din lucrurile neterminate ieri se întorc azi împotriva noastră. Multe ne conduc spre soluţionare repede, ca şi cum nu mai este timp ori nu mai dispunem de răbdarea necesară. Sunt căutate sensurile complicate ale vieţii pentru a extrage din acestea valorile cele mai adânci. Viaţa este un mănunchi de experienţe, cel puţin cea pe care o trăim aici şi nu trebuie privită ca pe un mijloc de penitență dacă, dintr-o carenţă informaţională, ajungem să nu-i înţelegem mecanismele, să nu-i putem integra adecvat instrumentele. Unii, educaţi să trăiască prin inspiraţie, care nu o confundă pe aceasta cu iresponsabilitatea, aleg acum să cânte, adică să se racordeze la simțuri subtile, să le caute, că identifice tonul după care întreaga orchestra să-şi etaleze virtuozitatea.
Aşadar, întreaga zi de 9 februarie este condusă de acest ton, de aceste sonorităţi aparent firave, care strigă urmărind fiecare umbră de ecou în speranţa că acesta va conţine şi informaţia despre drumul cel bun. Această căutare îi duce pe mulţi spre trecut, spre a confunda inteligența cu sentimentul şi în loc să spună “aşa simt”, atunci când este vorba despre simţire, ele spun “aşa gândesc” reuşind să lanseze multă confuzie în jur. De fapt, ei nu complica lucrurile mai mult decât sunt complicate prin prezenţa lor. Fără să-şi dea seama, simpla lor prezență în acest loc constituie semnul că neştiinţa pe care o experimentează s-a răspândit deja şi ar fi penibil să caute un loc pentru a se ascunde, ci indicat ar fi să urmărească procesul de rezonanţă pe care îl dezvoltă. Adică să fie atenţi asupra tipului de persoane care se apropie de ei, să le identifice intenţiile pentru a avea, prin intermediul lor, un ecou precis asupra calităţii vieţii.
Muzica este un element care ne aminteşte despre libertatea de a trăi. Ea este adesea pusă alături de joc, dezvoltând spre performanțe extrem de rafinate caracterul său ludic ori pe cel creativ. Alteori muzica este o scară a sufletului. Ea venind spre suflet prin rit, prin intensitate, prin cadenţă, prin treceri repetate de la un registru la altul pentru a mobiliza sunetul sufletului aflat în stare latentă, diminuat de impactul cu vibraţia densă a materiei. Mercur în Peşti indică atracţia spre muzică, dar una complicată, abstractă, una care să răscolească fiinţa până în adâncimile sale, pentru a scoate la suprafaţă neputinţa, blocajele, reziduurile, convingerile eronate, creaţiile minţii false ori efectele secundare ale unei structuri emoţionale care este susţinută de greşeli ori de confuzii. Această muzică este dură, cu tonuri agresive, care rupe armonia paşilor mici şi caută armonia paşilor mari pentru a smulge mintea din obişnuinţa lipicioasă a comodităţii. De asemenea, această nevoie de a privi ritmul prin paşii mari, prin treceri agresive de la o gamă la alta se produce dintr-o necesitate de ordin interior, aceea de a combate răul prin mijloace de factură homeopatică. Sunetul este asemenea remediului. Auzi instrumentul şi intri în ritmul său, fără să ştii măcar cum arată. Pe undeva, mintea, sufletul ori o altă structură a fiinţei recunoaşte sunetul şi îl înţelege ca fiind un îndemn la mişcare, la mobilitate, călătorie, la amplificarea vitezei de lucru. Astfel, prin mişcare, omul îşi va face curat în încăperile sufletului său şi îşi va reîmprospăta structura pregătind-o pentru musafiri, adică pentru fiinţe de lumină care doresc să-l viziteze ori pentru a noi etape ale vieţii, pentru a da acestora alte destinaţii decât le sunt atribuite acum.
Careul lui Mercur cu Jupiter înseamnă irascibilitate, adică neputinţa de a vibra într-un ritm armonios, înclinând balanţa în direcţia dorită spre a lua totul în sens personal, spre a judeca aspru ceea ce nu se încadrează în ritmul corect, în propria gamă, anulând ori negând calitatea ritmului cu care intră în contact. Pe acest fond gândul devine prea aspru şi, în funcţie de nivelul de cunoştinţe, de gradul de cultură, de vârstă, de experienţele acumulate de-a lungul vieţii, argumentul în favoarea anulării, judecării, criticării poate fi mai mult sau mai puţin explicat. Dar judecata, pe careul Mercur-Jupiter, tot judecată este şi totul va deveni acid, prea acid în aşa fel încât în a doua parte a zilei, când Luna va împlini şi ea un careu cu Saturn, exponentul maturităţii şi gândirii, judecata să intre într-un uşor regres, oamenii devenind prea pătimaşi, prea posesivi cu propriile idei, prea rigizi, prea caustici.
Semnul acestei zile ne indică faptul că traversam o reîntoarcere la vechile metode, că alegem să punem o haină curată în coşul cu rufe pregătite pentru spălat şi un funcţie de cât de murdare sunt acestea haina curată ce intră în contact cu ele va mai putea fi folosită sau nu. Aşadar, azi riscăm să confundăm, să amestecăm ideile să privim ţelul ca pe un buton de la cămaşa pe care dacă îl atingem şi îl răsucim s-a împlinit. Ţelul, ţinta, finalitate este, de fapt, un nou început, trecerea pe un nou nivel, pe o nouă gamă unde acelaşi tip de calitate, aceeaşi abilitate să se exprime la un alt nivel.
Muzica zilei de 9 februarie are un ton uşor dramatic pentru că sunetele delicate sunt intercalate de cele puternice şi orice invitație la abstract, la a depăşi cadrul comun, banal, orice metaforă a vieţii, orice alegorie este privită cu dispreţ şi încadrată în puşcăria unei idei periculos de rigide.
Azi refuzăm evoluţia pentru că ni se pare periculoasă, refuzăm transformarea pentru că nu ne aduce nicio satisfacţie şi orice calitate a vieţii este trecută prin simţurile grosiere ale acestei lumi. Nu-i de mirare că, dat fiind îndemnul anului 2013 spre a ne rafina structura, azi ajungem prin invocarea acestor certitudini de ordin material, să nu ne mai înţelegem cu nimeni ori să avem impresia că nu mai suntem înţeleşi. Universul nu face risipă. Ceea ce trebuie să depăşim azi este un reziduu care, pe viitor, când episoadele vieţi au un spectru mult mai larg şi o perspectivă temporală mult mai mare, se pot dovedi mult mai periculoase. Dacă refuzăm să abandonăm uşurinţa cu care luăm în nume personal orice, vom fi păstrătorii unei tradiţii care îşi depăşeşte atributul de vas de decantare a valorilor umane şi doreşte să se erijeze în structură formatoare de idei. Ceea ce are calitatea de menţinere, va trebui să se limiteze la ea şi în momente ca acesta să se poate goli pe sine pentru a elibera informaţia spre un alt nivel, de a arunca sămânţa spre alte zone pentru a extinde pădurea şi spre alte ţinuturi.
Prin urmare, descoperim că 9 februarie este o zi revendicativă. Azi nimic nu ne convine ori dacă ne convine nu ne ajunge cât ne oferă şi dorim mai mult. Lăcomia lui Jupiter din Gemeni ne face să trecem de la caracterul virulent, la cel duplicitar, alunecos, pentru a susţine confortul personal. Luna în Vărsător nu ne îndeamnă să fim practici, ci ne ajută să ne înţelegem poziţia, să o vedem de sus, din alt unghi, să fim martorii propriilor reacţii şi, dacă vom dori, să le şi integrăm corespunzător. Dacă pentru observaţie nu trebuie un efort prea mare, mulţi având puterea să o atingă, integrarea informaţiilor obţinute este o problemă de educaţie. Sentimentele negative, cele care coboară oamenilor nivelul de percepţie şi îi fac să simtă teama până în cele mai intime zone ale fiinţei constituie încercarea cea mai mare a zilei. Puţini sunt cei care reuşesc să le facă faţă. Aici nu mă refer la a zâmbi frumos ori la a vorbi prefăcut despre dragoste, ci la a trăi acest episod.
Având la bază un asemenea mecanism mulţi se pierd în a le explora pe latura subiectivă. Sunt preferaţi cei care nu pun întrebări, care nu ridică probleme, care nu contrazic, cei care aplaudă ori cei care consumă tot cea ce li se oferă. În argumentaţia că această rezonanţă este simplă, mulţi vor cădea pradă deficitului de putere şi teama de singurătate, de marginalizare, de abandon ori de sărăcie îi va face să se poziţioneze la zonele de trecere. Aici ne referim de la a se aşeza, fizic, în uşă, de a li se cere voie pentru a elibera trecerea şi ei să permită aşa ceva, până la a bloca înţelegerea unui interlocutor cu întrebări superficiale, lipsite de sens, în stil gazetăresc, absent şi steril, care duc spre bârfă şi spre invadarea intimităţii. Ambele variante sunt expresii ale neputinţei de a trăi pe energiile proprii şi nu scot în evidenţă decât confuzia şi, în acelaşi timp, neputinţa de a alege un loc, o atitudine, ci de a pluti în zonele atinse de mişcare, pentru a se hrăni fără a munci pentru ceea ce primește.
Abstractă pentru unii, această noţiune are nevoie de exerciţiu pentru a putea fi integrată. E greu să înveţi un om să nu mai stea în uşa pentru că asta nu-i vine din plăcere şi din necesitatea de a se hrăni cu o energie. Veţi vedea că nimeni nu se relaxează când ocupa un asemenea loc, ci este activ, dinamic, se mişca, este atent, mult mai atent dacă s-ar sprijini de un perete sau dacă ar ocupa un loc pe un scaun situat într-o zona retrasă. Mişcarea dintre două spaţii îi hrăneşte, dar este aceeaşi hrană care îi vine și de la emisiunile de ştiri ori din talk-show-urile în care se bârfeşte despre ce fac vedetele, cum le pică hainele la evenimente sau care de care s-a mai împiedecat pe stradă. Dacă în zona fizică putem uşor să evităm persoanele care se hrănesc cu energia ce se mişcă între două spaţii publice (pentru ca acasă nu le va plăcea niciodată să stea în uşă dintr-un motiv lesne de înţeles – au nevoie de energia altora, că de a lor s-au săturat), zona de delimitare dintre două structuri emoţionale este mai puţin accesibilă.
Aşadar, ziua de azi este cea care ne îndeamnă să iertăm, să ascultăm activ, să ne vedem limitele, să facem doar ceea ce putem şi să nu cerşim de la destin onoruri pentru care, în viitor, să ne compromitem întreaga structură pentru a le menţine. Compromisul, în această zi, nu este util, nu este preferat şi, ca recomandare, trebuie evitat. A nu face compromisuri pe un asemenea context înseamnă dovedi demnitate. Mulţi sunt demni în suferinţă, alţii în sărăcie, în simplitatea ideilor sau în duritatea cu care privesc viaţa. Aşa sunt şi nu se tem şi nici nu le este ruşine. Sunt demn şi nu fură, nu caută locurile în care oamenii îşi pierd obiectele personale pentru a şi le însuşi, nu se aşează în spațiile de trecere pentru a li se cere voie să elibereze locul şi ei să se arate binevoitori. Nu fac nimic din toate acestea, ci doar trăiesc şi urmăresc viaţa cu o minte atentă, lucidă. Prin exemplul lor viaţa este simplă şi cere doar un singur lucru: să fie trăită.

Ultima zi a săptămânii aduce momentul de Lună nouă în careu cu Axa Dragonului ceea ce o face să fie foarte importantă pentru următoarele patru săptămâni în ceea ce privesc demersurile publice, pentru raporturile cu autorităţile publice şi pune o mare greutate pe demersuri secrete, pe impresii care se desfăşoară în zona ascunsă a societăţii, ori în planurile profunde ale fiinţei.
Pe careul dintre Luna nou și Axa Dragonului se suprapune azi şi careul dintre Marte şi Jupiter, mult mai agresiv decât a fost ieri careul lui Jupiter cu Mercur, dar şi conjuncţia lui Mercur cu Chiron, ceea ce aduce o mare varietate de oportunităţi, de stări, cât pentru o lună de zile, poate chiar mai mult.
Luna nouă pe casa prietenilor şi protectorilor ne aduce în faţa unei inspiraţii speciale, a unei expresivităţi speciale, aceea de a vedea că în jur avem resurse mult mai variate, mai bogate, mai flexibile în ceea ce privesc raporturile sociale şi modul cum sunt ele valorificate. Această poziţionare încurajează exprimarea prin mijloacele multimedia, manipularea energiei, toleranta, universalizarea, înţelegerea mecanismelor subtile ale societăţii şi evidenţierea acelora care favorizează avantajul personal. Este o poziţie care favorizează acumularea de valori şi ordonarea lor după un interes personal.
Totuşi, dinamica zilei de 10 februarie nu va sta doar în această conjuncţie între luminarii, ci va purta amprenta unei drame intense, aceea că oricât de buni am fi, oricât de mult ne-am strădui să convingem o audienţă, nu atingem esenţialul, nu suntem recompensaţi pe măsură, nu primim plata corectă pentru ceea ce facem, nu suntem susţinuți îndeajuns de mult pe cât considerăm că avem nevoie. A traversa careul dintre Marte şi Jupiter înseamnă a avea gânduri de răzbunare, de a riposta, de a o da o lecţie, de a opune rezistenţă, aspecte care diminuează orice element pozitiv, orice umbră de creştere spirituală ori de menţinere într-o zone a moralităţii.
În felul acesta, ziua de 10 februarie devine o zi a complexului de inferioritate, a ruşinii de a fi mici ori săraci şi de a privi asta ca pe o dovadă de umilinţă. Cei care vor scăpa de sub control această atitudine vor ajunge să creadă în cruciadele pe care le vor dezlănţui devenind, cu fiecare lună care trece, tot mai mult adânciţi în războiul pe care îl vor duce cu sine.
În timp ce dorinţa şi spiritul dreptăţii dezechilibrează gândirea menţinută într-un cadru al elementelor cunoscute cu atât de mult efort, conjuncţia lui Mercur cu Chiron devine tonică, poate chiar terapeutică şi aduce soluţii care vor putea fi cu greu practicate, însă fie şi numai că informaţii acestea vor avea un efect binefăcător asupra individului. Cea mai mare parte din zi Luna va fin Perioada fără Direcţie, lăsându-ne impresia că nu suntem constrânşi de niciun eveniment social să ne îndreptăm spre o anumită direcţie, şi că tot ce vine spre noi merită atenţia cuvenită ori că este tot ceea ce se poate obţine, însă nu putem să ne adjudecăm nimic din toate acestea. Această percepţie va fi încurajată de episoadele sociale pe care le traversăm azi, indiferent de calitatea lor, pentru că fiind în perioada în care nu există nicio retrogradare planetară în uz, percepţia realităţii nu ne îndemnă spre niciun rezultat, adică nu suntem constrânşi să ne conducem. Jupiter, prin calitatea sa de justiţiar intervine în configuraţii cu o trăsătură pe care mulţi o ignoră: etalonul. El are propriul său etalon şi şi-l va păstra chiar dacă participă la combinaţii complicate. Asta va aduce zilei un caracter părtinitor, acela de a ne îndemna să ne consumăm energia în evenimente care doar ne păcălesc prin urgentare, dar de mâine ele nu mai pot fi susţinute şi nici nu ne vor mai captiva. Azi însă suntem răscoliţi de nevoia de a ne face dreptate, de a fi priviţi ca justiţiari, ca deţinători ai adevărului, ca fiinţe verticale, demne, inteligente ori care dispun de un sistem corect de valori.
Nici nu vom sesiza că propria moralitate va deveni un obstacol. Ne vom lega atât de mult de regulă, metodă, modul cum percepem şi cum cultivăm puritatea încât ajungem să ne oprim din a o trăi pentru a vorbi despre ea. Adică un fel de “Să nu faci ce face popa, ci ce spune el”.
Problema intervine abia atunci când, prin intermediul Lunii noi, ajungem să considerăm că este necesară o perspectivă a acestora, că trebuie să ducem mai departe cruciada, însă, chiar de mâine nu vom mai putea fi atât de virulenţi. Frustrarea va fi primul element care ne va învălui şi dacă nu dispunem de suficientă maturitate, de suficient discernământ, nu vom reuşi să alegem tăcerea şi sporovăiala, vorbăria multă pentru nimic ne va consuma şi mai multă energie.
În felul acesta devenim exponenţi la capitolul “Aşa nu!” arătând cât de uşor se poate repeta o greşeală, cât de simplu se poate distruge un edificiu, oricât de solid este.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii ne aduce în faţa unor elemente de comportament pe care, altădată, le-am fi controlat fără probleme. Azi, revolta, deşi este animată de sentimente negative, va fi susținută de nevoia de dreptate, de necesitatea de a lăsa o urmă a trecerii însă, acum, alegând cele mai proaste metode. Fiind implicate planetele Mercur şi Marte în aspecte, vor putea fi invocate aici cuvântul, dorinţa, ideea sau acţiunea fizică, punând evenimentelor o greutate ce nu va putea fi dusă mai departe.
În felul acesta se poate vorbi azi despre judecată. Oamenii în general sunt îndemnaţi, fie între ei, fie de personaje din subtil, spre a se implica în acţiuni pe care ei, cu instrumentele pe care le au la îndemână nu le-ar putea alege. În felul acesta, își suprima voinţa în faţa acestor recomandări şi experimentează diminuarea orgoliului. Din nefericire, daca o fac faţă de fiinţe inferioare, diminuarea orgoliului va produce în timp o frustrarea şi mai mare şi, în loc să rezolve prin diminuare, îşi complică viaţa, înlănţuind-o şi mai mult. Astfel este necesar să cercetăm tot ceea ce facem, chiar dacă judecata, spiritul critic poate chiar suspiciune, poate lăsa impresia unei diminuări, însă aşa cum noi suntem încercaţi prin înfruntarea unei intervenţii (inspiraţia) despre care nu ştim dacă este bună sau nu, superioară sau înşelătoare, la fel discernământul pe care-l afişam, îi încearcă pe cei care doresc să-şi extindă sfera acţiunilor spre noi fără a se gândi dacă este sau nu oportun.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne diminua orgoliul că suntem cei ce suntem şi de a căuta să descoperim ceea ce doreşte viaţa să ne spună. Ea ne va vorbi azi despre sănătate, despre maturitate, despre durere şi ecoul vorbelor sale se va menţine încă patru săptămâni de acum încolo. A ne închide urechile şi a ne coborî pleoapele nu înseamnă că ne diminuăm efortul ori suferinţa, ci de a opri orice formă de a ni le înlătura.

6 thoughts on “4 – 10 februarie 2013

  1. Marinela spune:

    Buna ziua

    Revin, ca de obicei, cu intrebari.
    Ma puteti ajuta cu o scurta lamurire asupra semnificatiei Nodului nord in mers direct (baietelul meu are NN direct in capricorn)? (cu siguranta exista scris pe undeva, dar nu am gasit inca).
    Probabil ca ati citit despre copiii de cristal. Exista vreo „amprenta astrologica” pentru cunoasterea acestora?

    Si pentru ca v-am intrebat despre Carcinosinum, sa va spun ce am observat in scurta mea experienta, indirecta, analizand schemele de tratament ale prietenilor trimisi la medic – toti cei care au in astrograma saturn retrograd si/sau cuadratura soare-saturn au avut acest remediu ca prima alegere, iar modificarile au fost semnificative.

    Multumesc

  2. Marinela,

    NN direct apare numai atunci când pe tema este poziţionat NN adevărat, nu cel median. Aşa cum am mai spus, NN adevărat face referire la destinul cosmic, iar cel median la destinul terestru. Trăsăturile lui sunt însă mult prea abstracte şi tocmai de aceea poate face referire la anumite aspecte ale personalităţii lui care nu se manifestă în mod vizibil ori sunt prea complicat de urmarit. Pentru că face referire la o stagnare cosmică, asta poate înseamnă că alege în această viaţă să devieze de la cale, să încerce şi altceva şi nu putem şti dacă e bine sau rău, ci doar că a ales să iasă din ritm în raport cu evoluţia sa cosmică.
    Tema sufletului ar putea oferi mai multe indicii, însă este bine ca în zonele acestea complicate să nu răscolim. Sunt prea abstracte şi dacă nu sunt observate corect pot genera impresii greşite şi, evident, pot induce în eroare.

    Cred că observaţia ta referitoare la Carcinosinum este corectă. Acest unghi poate duce individul care adopta rigiditatea ca soluţie de a se proteja în postura de a-şi activa programul de autodistrugere. Astfel, nu careul Soare-Saturn este de vină (el se poate limita la a considera munca un dusman cu care trebuie sa se imprieteneasca), ci programul de autodistrugere pe care entitatea şi-l activează refuzand sa-si flexibilizeze munca, efortul. Administrat corect remediul acesta dacă este ajutat şi de altele ori de remedii Bach poate opri acest program şi fiinţa să-şi redescopere dorinţa şi bucuria de a trăi.

  3. Marinela spune:

    Indraznesc sa va adresez o rugaminte.
    Ma puteti ajuta cu un sfat in ceea ce-l priveste pe sotul meu (30.10.1975, 19.30, Brasov)? De multa vreme in plan profesional parcurge o cursa contra cronometru fara sa aiba o directie. Este abolvent de istorie, s-a specializat in arheologie, lucreaza la un muzeu. A reusit sa-si creeze o bresa (initial autodidact – acum mai are putin si termina facultatea de topografie), in sensul ca abordeaza studiul arheologic prin prisma topografica si tot felul de sisteme informatice, baze de date, analiza de ansamblu. Problema este ca este mereu solicitat de catre colegi sa-i ajute sa-si termine diferite proiecte, in unele situatii chiar cu titlu de „trebuie sa faci asta – asa ai spus”, si cand trage linia, sau remuneratia s-a redus la jumatate, sau inca nu i s-a spus in ce revista se publica articolul pentru care a lucrat la o harta 3 zile si 3 nopti sau daca este trecut coautor. El nu prea stie/reuseste sa refuze. Si daca se apuca isi canalizeaza in directia aceea toata energia si face totul impecabil. Si uite asa se aduna multa frustare, oboseala.
    Este de schimbat ceva? Care este directia corecta?
    Eu nu prea reusesc sa fiu obiectiva.

    Multumesc mult

  4. Marinela,

    și din punct de vedere astral, din ceea ce se vede pe temă sa, lucrurile nu sunt bune aşa cum le manifestă el. Poate fi un lider, are această vocaţie, poate fi un promotor, un deschizător de drumuri şi dacă se ocupă de acestea în modul în care spui nu face decât să-şi folosească într-un mod limitat prerogativele destinului său. Oricum, are o fire ciudată şi, izolarea în activităţi care cer meticulozitate, constituie modul în care fuge de adevăratele probleme, de cele în care ar trebuie să decidă fără mijloc, fără instrument, fără teamă şi rezervă, ci doar pe baza contextului ori a necesităţii. Cu Luna în Fecioară şi Marte în Rac nu va face niciodată de la sine asta, ba chiar se va dovedi mai impulsiv în a-şi apăra fricile, decât în a se lansa într-o direcţie îndrăzneaţă.
    Lecţia lui vine cu obţinerea beneficiilor individuale, cu a servi, a ajuta, a promova valorile individuale, însă nu pentru a fugi de sine. Este un scorpion atipic şi pentru a-l ajuta să nu se piardă în detalii inutile va trebui ca tu, la rândul tău, să dispui de multă răbdare şi atenţie, chiar mai multă decât are el.

  5. Marinela spune:

    Multumesc mult de tot!

    De multe ori am intervenit si am incercat sa-l fac sa actioneze asa cum spuneti dumneavoastra, dar rareori am reusit. Mi-a fost teama apoi ca devin o sotie cicalitoare si nemultumita si asfel il indepartez.
    Acum cred ca a inteles cu adevarat ce are de facut.
    A pierdut cam multe trenuri pana acum, dar cred ca a acumulat intelepciune.

    Ganduri bune va trimitem cu drag!

  6. Sunt convins că-şi va găsi drumul. Şi-a ales să fie o referinţă pentru ceilalţi. Acum, probabil, confundă referinţa cu a-şi atribui rolul cărămizii de la baza zidului, considerând că fără el întreaga construcţie îşi pierde echilibrul. Nu, el trebuie să fie farul aşezat pe locul cel mai înalt al zidului pentru că referinţa nu este pentru zid, ci pentru cei care trebuie să vadă construcția de departe şi să ştie că se apropie de ţărm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.