28 ianuarie – 3 februarie 2013

Săptămâna 28 ianuarie – 3 februarie 2013 conţine câteva evenimente astrale majore pentru această perioadă şi, prin această trăsătură, esenţiale pentru bunul mers al evenimentelor în 2013. Dacă trigonul lui Mercur cu Lilith de luni pare să se desfăşoare într-un cadru cunoscut, revenirea lui Jupiter din mersul retrograd ne pune în faţa unor episoade pe care nu le-am mai trăit în forma aceasta niciodată. Nu avem informaţia organică a combinaţiei Jupiter direct în Gemeni – Saturn în Scorpion. Ultima dată când s-au întâlnit în această formă a fost în 1895, ceea ce ne aduce un semnal de alarmă referitor la noutatea cu care intervine în mesajul deja existent, la uşurinţa cu care poate devia de la înţelegerile şi contractele stabilite în 2012 aducând cel mai mare indiciu, de la începutul anului şi până acum, din care se înţelege cât de uşor putem deveni schimbători, instabili ori de cât de tare am dorit să ascundem ceea ce nu am putut rezolva. Acum, în această săptămână, chiar de miercuri, sunt aduse la lumină, prin constrângeri de ordin personal ori prin condiţionări de ordin social, prin decizii, hotărâri ori curiozităţi, vechile comportamente însă puse într-un context în care să nu mai poată fi ascunse în spatele unor înţelesuri improprii.
Mesajul complex al acestei reveniri la mersul direct este ajutat de două careuri (Soare-Saturn şi Mercur – Axa Dragonului), dar şi de două ingresuri (Venus în Vărsător și Marte în Pești), ce se împlinesc sâmbătă în interval de mai puţin de o oră unul de celălalt. Tot acest tablou aduce a creştere și decădere, a evidenţierii unei creşteri false ori nepotrivite prezentului şi decăderea sau diminuarea puterii de influenţa şi orientarea ei spre o zonă a simplităţii.
Săptămâna poate fi una de anticipare, previziune, de inspiraţie poate chiar de accesul prin viziune la un set de informaţii extrem de preţioase pentru bunul mers al evenimentelor în 2013. Vom înţelege în această săptămână cât de important este curajul, deschiderea faţă de informaţii noi, cât de necesar este să primim cu demnitate exact ceea ce am cerut, chiar dacă pe alocuri formularea a fost deficitară şi din această cauză am primit altceva decât am intenţionat. Judecata, dacă nu este expresia unui destin maturizat, susţinut de experienţe mature, sărăceşte fiinţa, o epuizează de sensuri frumoase şi devine expresia negativă a superficialităţii, deci asemenea instrumentului pe care îl critică. Deşi în aparenţă simplă, această direcţie devine în această săptămână o adevărată piatră de încercare punându-ne în faţa unor episoade noi, adică de a critica ori de a evalua o situaţie sau conjunctura în sine dintr-o perspectivă nouă, cu instrumente noi ori de a face faţa unor valuri de evaluări pe care să le considerăm improprii. Cei care nu sunt în măsură să emită păreri şi să fie standardizate deţin în această ipostază puterea micilor tirani care în spiritualitatea toltecă aveau rolul de profesori eminenţi, de experţi, oferindu-i adeptului teste veritabile de trecere de la un nivel la altul. Micul tiran nu va şti nimic din ceea ce se întâmplă cu adeptul. De altfel, nici nu este necesar să ştie pentru a nu-i acorda circumstanţe atenuante şi a-i oferi un impuls impecabil spre ridicare a nivelului de conştiinţă ori a-şi schimba modul de acţiune.
Pentru că multe din evenimentele acestei săptămâni fac parte dintr-un episod cu final neaşteptat, avertismentul este acela de a fi vigilenţi în a percepe noutatea şi a-i atribui valoarea şi importanța pe care le merită. Adesea uităm, dar progresul pe care l-am comportat până acum s-a bazat pe această abordare. Dacă vom considera că maturizarea înseamnă a abandona această procedură ne vom înşela, iar dacă, de partea cealaltă, vom considera că viaţa ni se împrospătează cu aceste noutăţi, iarăşi ne înşelăm. Calea pe care mergem acum este cea de mijloc. Unii vor ameţi dacă nu au la stânga sau la dreapta un perete de care să se ţină şi propria lor teamă le va fi Micul Tiran, iar alţii vor întâlni aceste personaje în carne şi oase. Indiferent cum vom privi această săptămână, la finalul ei vom constata că am traversat printr-un vârtej şi cel puţin impresia despre viaţă va fi uşor modificată.

Momentul în care Luna şi Axa Dragonului sunt în careu şi nu oricum, ci în fereastra opoziţiei Luna-Marte, dorinţele personale devin obstacole puternice pentru orice demers social în care suntem implicaţi. 28 ianuarie devine, prin această combinaţie, expresia unei nevoi acute de libertate ca şi cum, dintr-odată, tot ceea ce ne dorim constituie indicatorul puterii personale, al amplitudinii voluptăţii sufleteşti, a acelor construcţii personale pe care individul îl foloseşte pentru a fi în consonanţă cu un anume deziderat, pe care unii îl numesc scop sau menire.
Ceea ce este negativ vine însă din confuzia pe care o vom dezvolta faţă de tot ceea ce ar trebui să ne lămurească. Azi judecăm greşit, înţelegem răsturnat ca şi cum nu mai dorim să ţinem cont de ceea ce este esenţial, de ceea ce este valoros pentru cei din jur. Acest episod ne îndeamnă să vorbim mult sau extrem de puţin, să atingem cu o mare convingere punctul terminus al unui comportament şi să nu schiţăm nici măcar un gest, fie el cât de mic, pentru a ne controla acest capriciu. Azi sfidăm regulile de aur invocând lipsa lor de consistenţă, caracterul viciat al mesajului sau neconcordanța epocilor când acestea au fost emise faţă de ceea ce se întâmplă acum. Deşi impulsul este unul puternic, sensibilitatea devine un element fragil, casant şi orice opoziţie ne va răni puternic îndreptându-ne spre convingerea că, de vreme ce ni se opune rezistenţă, cineva nu ne vrea, nu suntem buni pentru funcţia respectivă, nu avem rezervele necesare, nu ştim suficient de mult sau de bine ori nu suntem ceea ce am crezut sau ni s-a spus că suntem.
Prea multă confuzie planează asupra noastră şi orice element care transpare din paginile unei cărţi ori picură împreună cu amintirile dureroase ce ne vin prin careul Luna-Axa Dragonului pune pe decizie o mare greutate. Simţim mult, însă nu atingem nicio finalitate prin elementele folosite azi, nu reuşim să separăm grâul de neghină, ci vedem totul ca o adunătură de boabe de diferite mărimi şi nu înţelegem de ce ne apar aceste fragmente în minte şi nu pâinea gata făcută. Înţelegem azi că această fragmentare nu este o întâmplare a naturii, ci indiciul calităţii funcţiilor psihice, aşa cum le-am folosit până acum. Dacă eleganța, ca atribut esenţial în convenienţele sociale, adună în structura sa inteligență, răbdare, bun gust, aprecieri complete aplicate mediului prin înţelegerea proceselor și fenomenelor cu care un individ sau un grupă intră în contact, azi, prin fragmentare, ea ne va spune că doar inteligența este valoroasă în conveniențe sau doar bunul gust, doar sensibilitatea ori doar tăcerea activă sunt importante, adică acea răbdare pe care înţelepţii o aşează printre virtuţile principale. Eleganța implica o combinaţie a acestora, nu o dinamizare a uneia dintre aceste părţi până dincolo de limita comună.
Azi Luna este în Leu şi toată această confuzie ni se va potrivi ca o mănuşă pentru că ne va îndemna să menţinem acele aspecte ale comportamentului care ne opresc din evoluţie, din rafinarea structurii, care ne spun, în mod greșit, că întregul se construieşte prin exacerbarea unei singure calităţi, nu prin personalizarea diversităţii.
Relaţia dintre Mercur exaltat şi Lilith pusă pe a face glume pe seama lucrurilor serioase îi duce pe oameni în postura de a fi inspiraţi în mod greşit, de a fi prea siguri pe lucrurile mici, doar pentru că, fiind puţin mai mari decât ele, le privesc de sus, alimentându-și în felul acesta sentimentul supraaprecierii, orgoliul, vanitatea. Vorba, mesajul, ideea, confuzia, minciuna alimentează toate aceste elemente azi şi ne duc spre a selecta din trecut episoadele în care compromisul ne-a favorizat mult mai mult decât ne-ar fi putut ajuta adevărul. Astfel, pe ascuns, 28 ianuarie ne aduce o luptă cu adevărul, cu sinceritatea, cu lumina şi ne indică sclipiri iluzorii, steluţe mici, adică iluzii optice pe care le vom aprecia mai mult decât orice alt element de decor.
În sfera evenimentelor concrete conjunctura astrală a acestei zile ne aduce convingerea că putem mai mult, că ştim mai mult, că deţinem mai multă putere chiar dacă nu suntem în stare să o probăm. Cei care lucrează cu energia, care au experienţa cercetării spirituale ştiu că acestea sunt mesaje ale luminii false cea care se crede profetică, dar care, în realitate ea afişează un chip pictat după etaloane limitate ale frumosului, pentru a ascunde realitatea, firescul, adevărul doar pentru că nu-l înţelege. Mintea falsă poate anunţa azi evenimente catastrofice ori preschimbări benefice remarcabile fără să aibă pic de responsabilitate dacă, prin asta, poate atrage atenţia sau îşi poate atribui roluri pe care le consideră importante.
Prin urmare, debutul săptămânii se face într-o stare de încordare. Evenimentele simple, cele care ne invadează şi care par inofensive după ce ne schimbă programul stabilit, după ce ne spun că viaţa este o luptă continuă, chiar şi atunci când este invitată la Pace, ne pun în faţa unor ipostaze care seamănă mult cu altele din trecut. Având imaginea lor vom fi tentaţi să acţionăm la fel, să credem despre oameni la fel ca în trecut, să-i judecăm ori să-i sancţionăm aşa cum s-a întâmplat anterior.
Iluzia ne invadează azi cu mimetismul, cu inversiunea, cu caracterul repetitiv al evenimentelor pentru a ne oferi o posibilă explicație în favoarea neputinţei de a ne ridica. În realitate, totul este o mască, o imensă mască, una foarte lipicioasă pe care am achiziţionat-o într-o perioadă când frica ne-a fost intensă, când ne-am simţit agresat de anturaj, când nu am putut să obţinem ceea ce am dorit, când am fost învinşi. Acum, ca într-un joc virtual, multe par să se repete şi reacţia de apărare ar fi aceea de a apela la această mască. Evident, prezentul nu seamănă cu trecutul şi este bine să facem efortul care trebuie pentru a vedea asta.
Recomandarea acestei zile este aceea de a ne aminti de trăsătura definitorie a anului 2013 aceea care ne spune că fiecare îşi este propriul său obstacol. „Goleşte-te de tine însuţi şi Eu te voi umple!” ne îndeamnă Iisus nu pentru a trăi o agresivă depersonalizare, ci pentru a ne desprinde de identităţile false şi Identitatea Unică, adică Fiinţa, să-şi ocupe locul în sfera percepţiilor, a instrumentelor de lucru, a identităţii imediate. Până atinge acest stadiu, oamenii vor considera mult mai simplă o minciună, o disimulare, o apăsare, decât adevărul, expansiunea, bucuria ori dragostea necondiţionată.

Luna va trece azi în Fecioară şi ne va aduce în faţa unor lecţii de viaţă, în fața însemnătăţii pe care o au experiențele, îndemnându-ne ori obligându-ne să le observăm conţinutul şi utilitatea. A fi în opoziţie cu Neptun, implică neapărat o opoziţie cu Chiron, care se află în preajma lui Neptun, dar, în perioada aceasta, şi un careu cu Jupiter care se apropie de finalul retrogradării sale. Pe lângă acestea, spre seară, se împlinesc și două aspecte benefice: un trigon Lună-Pluton şi un sextil Lună-Saturn.
Judecata faptelor trecutului ne îndeamnă de fiecare dată să considerăm că dispunem de putere şi, mai ales, că asta ne îmbogăţeşte experienţa. Cei care lucrează cu noţiunile abstracte, cei care ies din categoria consumatorilor şi doresc să devină furnizori de informaţii, formatori de idei, ştiu că evadarea din prezent și atragerea conştiinţei spre evenimentele trecute cere, înainte de toate, recuperarea energiei din acele episoade. Adică să revii asupra evenimentului iar şi iar, până când înţelegi că este doar un episod şi până când îl poţi privi ca şi cum s-ar afla după un perete gros de sticlă. Procedând aşa corpul, mintea, structura emoţională vor părea revigorate pentru că dacă noi suntem o Împărăţie, ceea ce revine din trecut, ceea ce recuperăm, nu este altceva decât Fiul Risipitor care se întoarce acasă.
29 ianuarie ne aduce în fața unei puternice exprimări, a unei atingeri graţioase pe care universul o face sufletului. Aici, în acest episod, nu mai contează cantitatea, nu mai contează câţi oameni sunt implicaţi, nu mai contează câte guri ai hrănit din bucata ta de pâine, ci că ai reuşit să faci asta şi că poţi, atunci când va veni timpul potrivit, să treci la un alt nivel.
Zodia Fecioară are talentul de a se chinui pe sine din dorinţa de a face lumea un loc mai bun, de a asigura confortul familiei ori de a se racorda la standarde pe care şi le schimbă permanent. Jocul acesta obositor reduce eficiența sau dacă nu, atunci ea se va împlini printr-o abordare necuviincioasă a fecioarei: călcând în picioare o valoare, o demnitate, o moralitate, ucigând frumuseţea şi puritatea şi aruncându-le în stradă pentru că așa cere viaţa – muncă, eficiență, profit. Această latură complicată a zodiei Fecioară ne invadează azi prin Lună şi, alăturându-le unghiurile stresante pe care Luna le împlineşte, ne transformă în formatori de idei false. Războiul cu sine cel care vine, pe de o parte, din careul Uranus-Pluton, activ până în 2016, dar şi din direcţiile generale ale acestui an încercat, pune pe îndemnurile acestei zile o greutate foarte mare. Ca şi cum nu mai avem de ales, că nu mai suntem în măsură să judecăm ori să alegem, tot ceea ce se manifestă pe zona publică ne îndeamnă înainte de toate la compromis. Şi bucuria, şi amabilitatea, şi curajul, şi generozitatea şi nevoia de a ajuta ori cea de a nu ajuta, toate vin dintr-un chin lăuntric, dintr-o contracţie negativă, cea pe care o simte omul în fața unei nedreptăţi, atunci când este umilit, dar când nu se lasă înlăturat de pe traseul său și urmărește să compenseze prin ceva bun. Aici sunt incluse şi obiceiurile alimentare, cele legate de lichidele pe care le preferăm, dar şi cele de igienă fizică, mentală şi afectivă, cele care ne îndeamnă să lucrăm cu energia, cu noţiunile, să fim purtătorii unor mesaje şi, implicit, verigi într-un lanţ al distrugerii cel care îi ţine pe oameni captivi în nemulţumire.
Luna în Fecioară îi va îndemna azi pe oameni să se judece unii pe alţii, să se refuze unii pe alţii, să-şi agreseze unii altora rolul şi misiunea prin raportări greşite, incomplete ori negative. Lumea nu ne aparţine. Noi suntem musafiri în această familie şi cei care îşi integrează această trăire îşi vor deschide aripile şi vor zbura spre judecăţi profunde, nu spre un criticism penibil. Cei care nu gândesc așa, vor vedea orice intervenţie din jur ca fiind pe frecvenţa acestui criticism şi vor lua totul în sens personal.
Jonglând între a aprecia, judeca, analiza, critica mai simplu ori mai dur şi a dori dreptatea lui “Eu” va crea mari confuzii între mesaj şi acţiune, între intenţiile individului şi modul cum îi este percepută acţiunea de către anturaj. Acest mecanism va transforma lucrurile simple în adevărate pietre de încercare şi chiar dacă, spre seară, ajungem să dovedim mai multă mobilitate în gândire, să fim mai flexibili, mai manieraţi şi mai dispuşi să asimilăm ideile celorlalţi pentru a le înţelege experienţa, ne va rămâne o suspiciune legată de faptul că am procedat corect, că am ales bine, că am fost inspiraţi ori că undeva în această lume sau în cealaltă vom fi răsplătiţi pentru această muncă.
După cum vedem, nici spre seară, când tensiunea şi determinarea pun o mare greutate pe alegerile şi judecăţile emise, nu vom reuşi să ne desprindem de această angoasă, dar poate nici nu este importantă eliberarea de angoasă. Ea face parte dintr-o experienţă şi mesajul este unul cât se poate de clar: este ultima etapă din lungul şir de evenimente care ne explică în ce mod anturajul (poate chiar noi în raport cu anturajul) manifestă o nedreptate ori o menţine în desfăşurare.
Prin urmare, deşi faptele vor fi puternic marcate de un caracter practic, nevoia lui “Eu”, ascunsă atât de bine printre noţiuni şi deziderate aparent altruiste, ne va pune în faţa unei imense minciuni, aceea că suntem utili. Nu, azi nu reuşim să ne facem utili celor din jur pentru că ne vom îndrepta atenţia spre ce ne doare, mai mult decât spre ceea ce are nevoie societatea. Ne vom preocupa mai mult de gradul de satisfacţie personală decât de urgenţele celor din jur.
Avem şansa azi să înţelegem cât de penibili sunt căutătorii Adevărului, practicanții, maeștrii care nu s-au împăcat cu sărăcia, cu puţinul ori care nu ştiu să-şi drămuiască viaţa în aşa fel încât să înțeleagă că Universul le-a pus în jur tot ceea ce le trebuie. Fecioara, atunci când este dezechilibrată, aduce obsesia banului, iar aceasta ascunde o altă obsesie, cea a puterii de a avea control asupra oamenilor, de a-i folosi, de a le lua ceea ce le aparţine, de a pretinde, pe baza unor reguli pe care cel ce acţionează doar le simulează, ajutor, susţinere, abundență, confort.
Motivând că facem tot ce putem mai bine (deşi nu va fi aşa), că punem la dispoziţia celorlalți tot ceea ce ni se cere ori tot ceea ce avem de oferit (în realitate scoatem la lumina întâi nevoia personală şi apoi ceea ce avem de dat) zâmbetele vor fi mai largi şi tonul cu atât mai mieros cu cât se va jalona un nou teritoriu din care să se aleagă cu mai multe resurse, cu o îmbunătăţire a stării de confort.
Şi pentru că trăim într-o lume care cere să fie judecată pentru a ne ţine prizonieri ai neputinţei sale de a evolua, de a ne ţine captivi în preajma ei, iar ea în continuare să nu se mişte, să nu se deplaseze, 29 ianuarie ne va ajuta să înţelegem cum dorinţa de confort nu este nici pe departe ceea ce credem noi despre viaţă, despre moralitate, despre evoluţie.
Recomandarea acestei zile este aceea de a ne permite saltul spre o nouă înţelegere. Este esenţial să ne aşteptăm ca din jur ecoul să nu fie unul corect. De vreme ce te-ai desprins de stăpânul, de demonul care se hrăneşte cu suferinţa ta, cu nemulţumirea pe care o simţi când vezi că nu-şi merită rolul şi statutul, descoperi Calea. Atât de simplu este ca idee, dar atât de complicat ca acţiune.

Revenirea lui Jupiter din mersul retrograd constituie şi momentul când o serie de probleme de natură ideologică ori comportamentală tind să se întoarcă la mijlocul lor curent de manifestare, să se exprime, iniţial timid, apoi, spre seară, să ia amploare şi să pară că se susţin unele cu altele, că asistăm la o coeziune, la o coagulare a acestor direcţii pentru un scop nobil.
În realitate, ziua de miercuri ne aduce senzaţia că suntem în faţa unui nou început, că ne putem învinge demonii interiori, că ne putem înfrunta duşmanii şi că ori ce încercare pe care viaţa ne-o lansează va putea fi mult mai uşor traversată. Aşadar, ne revin în minte ideile de adjudecare a unei forme de control, devenind preocupaţi de modul cum să sporim averea, cum să câştigăm mai mult, mai simplu mai uşor, fără a ţine cont de faptul că aceasta manieră de a adjudeca un câştig, această aspiraţie la mai mult nu înseamnă altceva decât o formă de lăcomie, o abandonarea a progresului comportat în această lună. Încet, încet ne depărtăm de gândire, de simularea mentală şi ne apropiem de acele acţiuni care pot, în prima instanţă, să ne ofere sentimentul puterii printr-o intervenţie asupra anturajului ori prin înţelegerea anumitor aspecte ce ţin de evoluția acestuia, acţiuni desfăşurate în secret, de deconspirarea unor demersuri.
Este o zi care ne aduce însă în faţa unui episod interesant. Jupiter a intrat în mers retrograd pe 4 octombrie, cu doar o zi înainte ca Saturn să-şi schimbe semnul. Aşadar, din octombrie de când tot experimentăm modificări de direcţie, modificări aplicate mecanismelor de bază sau reconfigurării centrelor de putere, nu doar în societate, ci şi la nivelul dimensiunii individuale, nu am avut până acum ocazia să luăm contact cu această energie. Anterior, cele două planete s-au întâlnit ultima dată în această ipostază acum mai bine de un secol, în 1895. Deci, nu avem cum să deţinem informaţia organică acestui tranzit.
Combinaţia Jupiter Saturn generează valențe interesante în ochii unui astrolog pasionat de adâncimea înţelesurilor. În sfera evenimentelor comune, ei aduc relaţia dintre progres şi tradiţionalism, dintre beneficiile stabilităţii şi nevoia de a merge mai departe, de a atinge un nou stadiu, de a progresa. În sfera devenirii, combinaţia celor două aduce un evident semn de generaţie, cel care sugerează că legea cauză-efect este respectată, că oricât de ascuns este înţelesul, universul are grijă ca totul să se facă prin dreptate şi în absenţa oricărei unde de subiectivism. De asemenea, relaţia celor doi conferă modificări în sfera puterii, aducând creşterea şi decăderea liderilor, promovarea lor şi gradul de permanentizare a ideilor pe care aceştia le promovează.
Relaţia Saturn în Scorpion (putere) cu Jupiter în Gemeni (dezordine informaţională) aduce, nu ceea ce se înţelege prin îmbinarea mecanică a celor două înţelesuri, ci pregătirea unei mari schimbări. Şi anterior, în 1895 omenirea s-a confruntat cu o criză economică, nu atât de mare ca în ’29-’33 şi cei interesaţi de evoluţia fenomenului economic ştiu că avertismentele acestei perioade sunt în egală măsură semnul că pe plan mondial apar frământări în sfera politică şi că aspiraţiile unor lideri din ce în ce mai ambiţioşi au pus o greutate prea mare pe un sistem social care nu-şi coagulase pe deplin structurile după valul revoluţiilor paşoptiste.
Acum, dinamica socială va comporta, după modelul istoriei, o modificare strategică de registru care ne oferă anumite indicii despre seriozitatea celor care se erijează în salvatori ori despre gradul de vinovăţie al celor care sunt acum blamaţi. Jupiter în Gemeni aduce, în această sferă a judecăţilor politice, sociale, poate chiar și în cele culturale, multă confuzie şi nu aceasta este partea negativă, ci faptul că modelarea puterii personale, procesele de transformare generate de Saturn în Scorpion ca un semn al necesităţii vor fi obligate să lucreze cu informaţii greşite, cu oameni de proastă factură, cu savanţi a căror moralitate este îndoielnică, să se implice în modificarea hărții mondiale cu politicieni de tinichea, să rupă înţelegeri mai vechi sub pretextul împlinirii unei noi etape pe care, din nefericire nu o vor mai atinge. Ceea ce se iniţiază acum va fi vizibil începând cu primele luni ale lui 2020, când Marte, Jupiter, Pluton şi Saturn aflați atunci pe zodia Capricorn vor aduce la lumină o parte din produsul final la care se începe lucrul în perioada asta. Pentru a fi implementată va fi nevoie de trei ani. Aşadar, intervalul 2020-2023 va constitui rezultatul unei munci de şapte ani, în condiţii cât se poate de delicate şi variate.
30 ianuarie 2013 reprezintă prima zi din acest ciclu de 7 ani când Jupiter, static, va impulsiona spre strategii şi planuri de viitor, prin dezvoltarea unor direcții necesare propriului avânt sau distrugerea speranţelor celor din jur pe motiv că nu se conformează dinamicii sociale. Dacă avem disponibilitatea de a privi mai departe decât ne arată degetul putem primi mai multe răspunsuri, putem înţelege cât de simplu este fenomenul social şi cât de banale sunt procesele care ni se par nouă complicate. Totul are la baza viziunea de ansamblu şi orice limitare a acestui context la o bază redusă, egoistă, orice constrângere a imaginii de ansamblu la nivelul unei singure idei pare să frâneze, să oprească sau să întârzie. Cei care sunt limitaţi la a-şi dori puterea în această lume se orientează după resurse materiale sau umane, după cât de uşor şi simplu să pună grupuri în conflict pentru a câştiga de pe urma acestora. Cei care urmăresc o altă finalitate, vor avea nevoie să înţeleagă foarte bine maniera în care apreciază lumea şi viaţa pentru a nu deveni prizonierul ei în încercarea de a o face mai dreaptă, mai bună ori mai puternică.
Hm, cam multe mesaje pentru o singură zi. Cam multe direcţii pentru cele câteva ore cât deţine acest interval. Nu vom putea integra totul într-o singură zi, dar de aici izvorăşte marele fluviu, de aici, din ideile acestei zile, din aspiraţiile, din uşurinţa cu care credem că am decis care ne este traseul.
Multe din evenimentele acestei zile au o mare perspectivă şi fiecare dintre cele patru episoade astrale, care ating azi faza maximă a aspectului, ar putea fi, la rândul său, câte un capitol care să se ramifice în următorii şapte ani. Așadar, lăsăm observaţiile referitoare la combinaţiile informaţie versus putere, adică Jupiter versus Saturn, şi pentru alte zile.
Ziua de 30 ianuarie, ca individualitate, ne duce spre soluţii care pot fi aplicate, ne normalizează relaţiile, însă doar la suprafaţă, cât să deblocheze anumite evenimente, anumite fonduri, să pună mai puţină greutate pe ipostaze imposibile, să-i facă pe oameni să se înţeleagă mai uşor, să nu mai fie atât de pătimaşi şi nici atât de categorici. Pentru unii asta înseamnă iertare, pentru alţii adaptare. Unii consideră că iertând, depăşesc un obstacol, alţii consideră că adaptându-se dovedesc flexibilitate și nu au nevoie să-şi schimbe nimic din ceea ce deţin deja: avere, statut, caracter, nivel de cunoştinţe etc. Este, de altfel, un joc al puterii, un joc generat şi coordonat de cei puternici şi asta aduce o anume fascinaţie şi tendinţa de a ascunde adevărul (specifică dezechilibrului dat de incompatibilitatea dintre Gemeni și Scorpion), de a-l pune pe seama altor evenimente ori de a modifica regulile jocului în timpul desfăşurării lui.
Prin urmare, ziua de 30 ianuarie deschide un episod important, nu doar al acestei perioade, nu doar al anului 2013, ci al următorilor şapte ani. Ceea ce vom face până în iunie reprezintă baza unui edificiu care va vedea lumina abia în primele luni ale lui 2020. Perspectiva următorilor şapte ani, prin combinaţia Jupiter în Gemeni – Saturn în Scorpion, este una delicată pentru că reduce gradul de înţelegere, intensifică efortul, pune prea mult preţ pe contracţie şi caută să ne convingă că schimbarea este bună chiar şi atunci când, conform proverbului, dă vrabia din mână pe cioara de pe gard. Efortul de înţelegere asupra evenimentelor vieţii este unul care nu se adresează doar acestei zile, ci următoarelor luni până în iunie când Jupiter va trece în Rac şi când vom avea puterea de a ne oglindi în propriile creaţii, vom putea să fim mai conştienţi de direcţia acţiunilor, de amploarea lor şi, prin intermediul acestora, am putea să fim mai responsabili. Acum, orice dorinţă de putere ne exaltă spiritul de competiţie şi ne duce într-o zonă delicată în care să fim tentaţi să acceptăm provocări care nu sunt serioase şi evenimentul, cum este lesne de observat, să nu ne aducă beneficiile aşteptate.
Dacă amploarea evenimentelor spre care suntem invitaţi azi nu este mare şi beneficiile ei sunt programate în a doua parte a zilei, prin acestea, 30 ianuarie devine o zi benefică şi plăcută, dinamică şi dispusă să ne ofere mai multe înţelegeri pe care să le aplicăm următoarelor zile ca o bază şi să fie foarte bine.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne analiza foarte bine sentimentele şi de a nu le scăpa de sub control. Azi controlul nu înseamnă îngrădire, iar autocenzura nu înseamnă limitare, ci, şi-ntr-un caz şi în celălalt, este vorba despre educaţie, spre a dovedi că educaţia are şi un aspect practic, nu doar teoretic.

Careul dintre Soare şi Saturn, împlinit azi, înseamnă constrângere, limitare, întârziere. Dacă ne referim la sectorul personal, acestea înseamnă situaţii dificile, greoaie, demersuri care se opresc, episoade care nu mai vor să meargă mai departe, întâlnirea unei opoziții, a acelor persoane care se opun progresului, schimbării pentru că vin cu argumente solide în favoarea stagnării, a reducerii şi inventează strategii care să dea de lucru doar celor hiperkinetici.
Azi, Luna îşi schimbă semnul și trecând în Balanţă îi face pe oameni mai sensibili la sugestii, mai comunicativi, mai sociabili, dar mai dispuşi să renunţe la părerile personale, la experienţele pe care le-au acumulat de-a lungul acestei luni sau chiar de-a lungul anului 2012. Combinaţia dintre libertate şi constrângere, dintre plăcerea de a trăi în confort și necesitatea de a găsi soluţii la ceea ce pare a fi azi un obstacol ne va pune azi în postura de a reconfigura multe din înţelegerile anului 2012. Întâi ne vom aminti cum am explorat stările sufleteşti, cum am lucrat cu ideile sau cum am trecut de la o extremă la alta motivând nevoia de a construi şi de a pune bazele unui edificiu. În cazul multora, în 2012 nimic din ceea ce s-a stabilit iniţial nu s-a împlinit, în afară de teama de a pierde controlul. Extremele au această calitate de a diversifica şi, în mod paradoxal, să nu permită depunerea niciunui rezultat, ci doar a fricii de a pierde unul sau chiar toate rezultatele care se prefigurează.
Constrângerea de azi ne aminteşte de această stare, ne tentează, iniţial, ca o grijă, ca o frământare şi cu cât ne apropiem de seară, adică de opoziţia Lunii cu Uranus, nesiguranţa va pune stăpânire pe minte şi de la o banală frământare ori de la un simplu semn de întrebare ajungem în ipostaza de a face alegeri superficiale pentru că ne temem de eşecul prin care am mai trecut.
Va fi greu să ne adunăm gândurile şi să înţelegem că experienţele lui 31 ianuarie nu sunt la fel celor din 2012, la fel va fi greu să ne protejăm din fața ipostazelor în care acuzatori vechi ies din umbră şi aduc în centrul atenţiei ceea ce a fost neplăcut în 2012 ori la începutul lunii ianuarie 2013. Acesta poate însemna şi momentul de slăbiciune ce va fi exploatat în cursul săptămânii viitoare, însă, în spaţiul acestei zile, constrângerea pe care o vor pune pe relaţii va fi prea mare pentru a putea fi gestionată.
În felul acesta, ultima zi a lunii ianuarie ne convinge să admitem că avem o problemă. Că ea este dată de statutul social, de nivelul de cunoştinţe, de vârstă, de starea de sănătate, de libertăţile pe care le avem ori de absenţa lor, de calitatea oamenilor din jur, nu mai contează. Mulţi se cred puternici numai cât se îndreaptă cu privirea spre o imagine, numai ce-şi amintesc de 2012, alţii, la polul opus retrăiesc slăbiciunile anului anterior.
În acest prim careu Soare-Saturn, de când Saturn a intrat în Scorpion ne aduce o formă de vulnerabilitate pe care nu am mai traversat-o din anii ’80. Unii erau copii pe vremea aceea, alţii traversau tinerețea cu tentaţii şi bucuriile ei, alţii nici nu se născuseră încă. Oricum ar fi, pentru că Soarele este în vărsător, tehnica modernă, ideile revoluţionare, schimbările comportate în ultimele trei decenii sunt decisive în conturarea stării de slăbiciune care ne cuprinde azi. Aşadar, nu avem cum să știm, nici din acest unghi, cât este de complicat să batem în retragere, să dăm curs unei tristeţi, să ne păcălim că este semn de maturitate ori că suntem îndreptăţiţi să o avem. Nu ştim nimic din toate acestea, iar dacă ajungem să recunoaştem ceva din ceea ce ne cuprinde se întâmplă pentru că anul 2012 ne-a oferit, în furtuna extremelor, şi posibilitatea de a beneficia de intuiţii spectaculoase. Acum, Vărsătorul ne ajută să folosim şi aceste instrumente, dar, la fel ca şi în cazul celorlalte, nu ne vor fi de folos.
Ceea ce vine spre noii azi are un miez nou. Chiar dacă are aceeaşi pălărie, azi ne întâlnim cu o altă Marie şi deci rezultatul ne poate pune în faţa unor răsturnări de situaţii provocate de neputinţa de a ne îndrepta gândurile spre ceea ce este util şi corect.
Abia spre seară, când Luna şi Jupiter se vor întâlni într-un trigon vom înţelege că pesimismul, revolta, inhibiţia ori rigiditatea, indiferent de intensitatea la care le abordăm, sunt cele care ne produc în mod direct suferinţă. Cine poate renunţa prin coordonarea gândului la acestea, ating un echilibru care îi va da o stabilitate nesperată. Că această stabilitate conferă drepturi şi privilegii în societate, că asta ne face să vedem ce este esenţial, un protector, un susţinător, că un proces distructiv dispare, că ne revitalizam prin stabilitate şi odihnă, nu mai contează. Oamenii se consumă pentru lucruri mărunte şi în loc să înveţe şi să înţeleagă asta, ajung şi-şi modifica ochiul pentru a le vedea mari. În faţa acestei realităţi suferinţa este singurul lor prieten.
Prin urmare, 31 ianuarie ar trebui să fie o zi de curaj, de încredere şi să poarte stindardul unei schimbări ori a unei stabilizări. Va fi însă greu să obţinem aşa ceva pentru că oamenii nu ating stadiul constrângerii ca o diversitate a naturii, ci ca pe un semn de penitenţă, ca un semn că au greşit abordând realitatea într-un mod eronat, că au privit lucrurile, stările, evenimentele la o altă dimensiune şi şi-au construit castele din nisip. Acum, când vântul bate din altă parte, când oamenii au nevoie de putere pentru a-şi proteja investiţia, confuzia afectivă pare să fie cel mai mare duşman şi indiciul că multe întâlnesc, însă puţine învaţă.
Trăsătura acestei zile, în afara perspectivei evenimentelor, aduce plăceri casnice ori de îngrijire personală. Nu este exclus ca acest îndemn spre îngrijirea personală să se transforme dintr-un moft, dintr-o acţiune de amploare care să ducă la recuperare personală ori la vindecări spectaculoase. Efectele acţiunii care poate porni de acum se vor vedea în a doua jumătate a anului 2013 şi vor fi foarte bune.
În rest, ziua este purtătoarea unui semn special de înţelegere. Cei care sunt obişnuiţi să lucreze cu energia, care sunt puternici şi serioşi în intenţiile lor vor putea înţelege ce anume au de reparat, cât de mult trebuie să se implice şi cât de periculoase sunt acum compromisurile.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a privi obstacolul ca un profesor atent, ca pe un maestru care-ţi spune ce te opreşte din a te extinde, din a fi mai puternic, din a fi complet.

Opoziţia Lunii cu Uranus, împlinită ieri înseamnă menţinerea în sfera de influenţă a careului Uranus-Pluton. Azi, Luna va împlini careul cu Pluton şi nu oricum, ci concomitent cu împlinirea careului lui Mercur la Axa Dragonului. Dacă, pe o parte, conflictul dintre neobişnuit şi impersonal este un element cunoscut, relativ uşor de încadrat, careul lui Mercur la Axa Dragonului nu vine cu o informaţie continuă, nu ne aminteşte de o problemă care are caracter permanent dar pe care preferăm să o uităm din când în când pentru a ne mai ocupa şi de altele.
Azi uităm de ţintele pe care ni le-am propus şi ne interesăm numai de obstacole, de ceea ce credem că ne frânează demersul, evoluţia, de ceea ce ne împiedică să ne simţim bine. Vorba poate fi azi dură, poate prea dură pentru ceea ce critică, prea tăioasă pentru a rezolva ceva cu secţiunea pe care o va impune.
Luna, în a doua zi de Balanţă, aduce sociabilitatea drept calitatea cea mai mare pe care trebuie să ne-o însuşim şi teama de singurătate, de banal, simplu, ridicol ori urât, impus, indecent, elementul care ne tulbură cel mai mult. Pentru cine ştie că acestea sunt cele două elemente pe carele va avea în talerele sale balanţa vieţii, este simplu de găsit echilibrul, simplu de identificat mijloacele prin care să fie combătute. Cei mai mulţi dintre oameni vor privi însă episoadele acestei zile cu tristeţea că totul este îndreptat împotriva lor şi vor căuta în trecut episoade care să le susţine această observaţie negativă. Ei nu ştiu că agresorii nu au azi vocaţie în a acţiona asupra celor din jur, ci sunt fiinţe disperate care lovesc în aerul din jur pentru că nu văd acolo ceea ce cei din jurul lor ştiu că există. În felul acesta ne încărcăm sufletul şi cu probleme imaginare, pe lângă cele care există deja şi care sunt reale. Dacă oamenii se opresc doar în acest stadiu al observării şi nu merg mai departe, nu doresc să uzeze şi de discernământ pentru a selecta informaţiile, pentru a separa lumina de întuneric şi a vedea corect formele născute din combinaţia celor două, vor atinge uşor drama, nervozitatea, irascibilitatea, toate susţinute pe frică, o frică suspectă pe care va considera că nu o pot controla şi îi este impusă din exterior.
În aceste momente, teama, ce apare sub formă de grijă, stres, indecizie, nu va putea fi anulată decât prin acceptarea sacrificiului. Azi sacrificăm un membru al alaiului nostru, o fiinţă închipuită ori ne desprindem de un demers care nu ducea nicăieri. Acesta moare şi sacrificiul său nu va fi în van pentru că din acest episod se naşte lumina înţelegerii. Înţelegem că suntem agresaţi de propriile gânduri, propriile închipuiri, de ceea ce nu putem accepta la ceilalţi ori de ceea ce nu înţelegem, adică de un întuneric apăsător şi trist. Cu cât convieţuim mai mult cu această stare cu atât punem pe suflet o greutate şi mai mare, cu atât mai mult ne depărtăm de simplitate.
Careul lui Mercur la Axa Dragonului constituie etalonul, reperul principal şi energia de bază pe care o vom folosi azi, iar trigonul luminariilor forţa cu care intervenim în orice eveniment. Cu alte cuvinte, multe vom observa că multe din tensiune le ardem prin efort fizic, prin muncă, prin serviciu, prin dedicaţie, prin susţinerea comunităţii, a celorlalţi, prin dezvoltarea unui comportament care sporeşte lumina, nu confuzia, însă asta nu înseamnă că şi motivaţia va fi la fel de corectă şi înaltă. Multe dintre evenimente se vor derula de la sine şi mulţi vor refuza să creadă că ei cer să se consume aşa. Asta se întâmplă pentru că în fundal Venus şi Marte, exponentele plăcerii şi dorinţei, traversează azi ultimele grade ale zodiilor Capricorn şi respectiv Vărsător. Prin această forţă vom crede că suntem puternici şi ştim bine care este locul în familie, în cercul de prieteni, de cât de multă energie dispunem şi până unde se poate merge cu folosirea puterii personale. Aceste impulsuri ne duc spre competiţie la cea mai mică opoziţie, fie şi numai verbală şi consumul va fi şi mai mare.
Privind în ansamblul ei ziua de 1 februarie ne convinge că viaţa este dificilă, că alegeri sunt delicate şi că oricât de mult ne-ar plăcea nu putem rămâne în stadiul acesta. Cu toate acestea, ceea ce ne tulbură constituie dorinţe şi plăceri transformate în frustrări şi le întâlnim azi tocmai pentru a le vedea şi soluţiona. Mulţi vor prefera să parcurgă această etapă în minte, prin folosirea puterii gândului, prin călătorii virtuale, printr-o răscolire a amintirilor. Dacă atingem stadiul în care să acceptăm destinul aşa cum s-a construit el şi să nu ne mai dorim să schimbăm haotic, ci doar atunci când suntem invitaţi să facem asta, înseamnă că obstacolul frustrărilor s-a diminuat suficient de mult încât să se poată trece peste el. Dacă nu, ziua poate deveni un exponent al agresiunilor care ne vin de peste tot, al privirilor tendenţioase, al suspiciunii care nu ne dă pace.
Prin urmare, începutul lunii februarie aduce tendinţa de a considera că marile probleme ale vieţii nu sunt decât furtuni într-un pahar cu apă, în timp ce micile nemulţumiri, privite acum disproporţionat nu sunt văzute ca mari încercări existenţiale. Această discrepanţă aduce energia personal în punctul de a lucra cu iluzia la intensitatea cu care ar fi trebuit să lucreze cu problemele reale, dar de a nu obţine niciun rezultat pentru că nu aceasta îi era destinaţia. Cine va putea să se detaşeze de acest joc, va vedea cât de intensă este iluzia şi cât de tare ne îndeamnă să acţionăm împotriva aceea ce ar însemna neîmplinirea destinului. Dacă împotrivirea înţeleptului se traduce prin “Eli, Eli lama sabachhtani” (Doamne Dumnezeule de ce m-ai părăsit), omul comun insistă pe ideea “Nu am nevoie de nimeni”, “Nu vreau să văd pe nimeni”, “Nu suport pe nimeni”, nu că ar exista diferenţa între intensităţi, ci doar diferenţe între modul cum şi-au construit realitatea. Azi suntem tentaţi să negăm ceea ce este ce mai bun şi valoros în propria viaţa însă printr-un joc periculos al minţii ajungem să nu mai vedem ceea ce este esenţial, să nu vedem realitatea şi ne izolam. Cea mai dureroasă izolare, indiferent de nivelul pe care-l avem este să fim separaţi de ceea ce iubim mai mult şi aceasta este una din marile încercări ale vieţii.
Cum este şi firesc, fiecare va traversa această experienţă după cum şi-a construit viaţa şi priorităţile, după ce anume consideră că este demn de iubire. Careul lui Mercur din Vărsător la Axa Dragonului, atât de mult lezată de nevoia de a avea şi a folosi puterea în această lume, îi va pune pe oameni în postura de a uita scopul cel mai rafinat al iubirii, acela de a înălța, şi o ucid cu suspiciune, orbire, durere, frustrare.
Ceea ce ucidem azi nu se va mai întoarce şi tocmai de aceea recomandarea este aceea de a cultiva azi iubirea, chiar dacă toate argumentele din lumea ne spune că am iubit ceea ce ne-a făcut să suferim mai mult. Nu, iubirea nu produce suferinţa, ci teama de nu o pierde, cea care ne face să o încuiem într-o colivie crezând că prin asta devenim proprietarii ei. Iubirea zboară liberă ca păsările cerului, după reguli, după curenţi pe care noi nu-i ştim încă, dar pe care îi vom afla dacă ne vom ridica în înaltul cerului împreună cu ea. În colivie, oricât de mare şi luxoasă ar fi, nu putem afla asta şi vom sfârşi dezvoltând un sentiment de dispreţ faţă de ceea ce, la un moment dat, în viaţă, a constituit cel mai la îndemână instrument pentru a ne convinge că trăim și experiența ne este integră: colivia. Fiţi liberi! Viaţa însăşi explorează.

>

Azi Venus şi Marte îşi schimbă semnul şi asta chiar de dimineaţă. Luna, de asemenea, îşi finalizează tranzitul ei prin Balanţă şi în mijlocul zilei va trece în Scorpion (cădere) împlinind cu Marte și Neptun câte un trigon și cu Venus un careu.
În Peşti Marte devine dramatic, iar dorinţele sale sunt ghidate în funcţie de acest stimul. Totul din jur nemulţumește, plictiseşte, doare sau împovărează şi până pe 12 martie, când va trece în Berbec (domiciliu) Marte ne încarcă de tristeţe, de supărare aducând vieţii o constrângere de această dată nu din exterior, ci din interior, din modul cum lucrăm cu sentimentele şi cum ne alegem evenimentele la care dorim să participăm. Totuşi, mulţi ştiu că Marte în Peşti duce la o administrare dureroasă a fondului afectiv, însă se uită că dualitatea zodiei Peşti poate pune vibraţia lui Marte în postura de a se sustrage complet emoţiilor şi a dezvolta o raţiune agresivă, îndreptată împotriva oricăror forme de emoţie.
De partea cealaltă, Venus în Vărsător devine prea interesată de libertatea de expresie, căutând să se manifeste prin sentimente neobişnuite, prin doborârea barierelor de vârstă, cultură, tradiţie şi impune cercetarea a ceea ce nu poate fi tangent la nefiresc, la ceea ce poate duce fiinţa la a trăi mult, dar neesenţial. De asemenea dualitatea Vărsătorului poate pune planeta Venus în postura de a se sustrage căldurii sentimentului, reuşind să rănească uşor şi reuşind să se adapteze după stimulul care vine din jur, să-şi prelucreze instrumentele după adâncimea şi calitatea anturajului.
Şi într-un caz, şi în celălalt, vom constata o modificare într-o direcţie nefirească producându-se o inversare a vibraţiilor. Sentimentul datoriei, seriozitatea faţă de muncă şi efort, faţă de ceea ce trebuie săvârşit cu orice preţ, trăsături susţinute de Venus din Capricorn, trec acum sub aripa protectoare a lui Marte din Peşti, devenind obsesie, corvoadă, muncă a lui Sisif, neputinţa de a ieşi dintr-un cerc vicios, neputinţa de a renunţa la un proiect fie dintr-o constrângere interioară, fie pentru că asta cere costuri şi mai mari. De partea cealaltă, nevoia de independență, construirea unui segment de intenţii și dorinţe care să ne îndrepte spre un anumit segment social, cultivarea plăcerii de a şti, exprima, desfăşura, împărtăşi, ce erau pe frecvenţa lui Marte din Vărsător, devin acum expresia lui Venus din Vărsător, care nu va putea nicidecum să susţină forţa de până acum, dar o va ascunde, preluând din jur ceea ce ar fi trebuit de fapt să dețină ori să ofere.
Oricare dintre aceste planete, privite în mod sigur nu dispun de puteri negative, însă împreună ele vor merge pe direcţia zilelor anterioare: eşec, confuzie de termeni, de idealuri.
Ceea ce este clar vine din faptul că, incitată de alte unghiuri, schimbarea va deveni acum un efect al unor evenimente ce s-au consumat de luni încoace. Din nefericire, nu este ceea ce ne-am dorit, dar asta nu înseamnă că nu putem să integrăm aceste energii pentru a le oferi un rost. A face asta înseamnă de fapt a accepta că schimbarea s-a produs, adică a recunoaşte realitatea aşa cum nu am reuşit să facem ieri. Dacă în raport cu ceilalţi asta implică şi a recunoaşte un adevăr, a da răspuns la o solicitare, a ridica un semn de întrebare şi prin asta a recunoaşte o preocupare, a dărui mai mult, a susţine şi chiar a promite, în raport cu propria persoană vom dezvolta un mod complicat de a selecta informaţia. Adică ceea ce gândim nu e bun, ce simţim nu se poate aplica, ce vedem nu este real, ce mâncăm nu ne prieşte, iar ce cumpărăm se dovedeşte a fi defect ori nu ne mai este necesar. Dacă oamenii simpli îşi opresc observaţia la acest stadiu al evenimentelor, cei care sunt obişnuiţi să lucreze cu noţiunile abstracte vor simţi că în spatele acestor episoade există ceva, iar acel “ceva” este dictat de obişnuinţă, tabiet, din obsesii ori din plăcerea de a face acelaşi lucru care ne umplea cândva timpul, ne oferea senzaţia că ne relaxăm activ, că ne odihnim, că ne vindecăm.
Nu trebuie să uităm că dacă Vărsătorul este semnul domeniilor de graniţă, dezvoltându-ne puternice ataşamente afective față de ceea ce ne oferă senzaţia de confort, putere sau cunoaştere, Peştii induc somnul, ca relaxare, ca o odihnă, sau somnul profetic care nu doar depăşeşte bariera necunoscutului, ci aduce de acolo semnul absolut al schimbării şi al confirmării că dincolo de ceea ce vedem cu ochii fizici mai există ceva şi ceea ce există este esenţial. Astfel, între plăcerea de neconvenţional (Venus în Vărsător) şi dorinţa de izolare în odihnă ori inspiraţie (Marte în Peşti) ziua ne pune în contact prea dur cu informaţii astrale care ar fi trebuit să vină spre noi pe rând, pentru a le asimila şi integra corect.
Prin urmare, azi suntem solicitaţi, poate chiar suprasolicitaţi. Vin spre noi energii care nu pot fi integrate dintr-odată decât de cel care are o mare măiestrie în a se adapta la schimbări astrale rapide. Neputinţa de a ne adapta aduce neplăceri de natură fizică, pornind de la o stare de disconfort muscular, până la tensiunea de natură neurologică, dar şi neplăceri de factură relaţională ca şi cum nimeni nu poate pricepe clar şi simplu ceea ce interlocutorul îi spune.
Cu alte cuvinte, 2 februarie este o zi răsturnată, complicată de ceea ce trebuie să folosim şi nu am integrat încă, apăsătoare pentru că ne sunt adresate întrebări la care nu avem încă răspunsuri.
Pe fundal, Luna, trecând de la Balanţă la Peşti ne schimbă părerea pe care ne-am atribuit-o până acum, aceea de fiinţe descurcăreţe, de element cheie într-un demers, de persoane faţă de care cei din jur nu-şi pot schimba opinia, în fiinţe care sunt încurajate de auditoriu să caute, să răspundă, să ofere şi prin asta să se descopere, să se dea de gol.
Azi lipsa de educaţie va fi grea, de neacceptat, de neînţeles, de neintegrat şi, ca într-un paradox, absenţa educaţiei nu înseamnă o energie, ci un gol pus în locul unde ar trebui să fie ceva şi, din această cauză, lipsa sa nu se poate investiga pe sine. Va fi evident că azi cei care suferă, care sunt trişti, nemulţumiţi, care critică au carenţe majore în educaţie și drama lor va fi dată de faptul că nu-și vor putea investiga propriile lipsuri pentru a se dezvolta, nu vor ști cine este de vină sau nu vor ști nici măcar ca există o problema, ci doar că vor, dar nu pot obține și nimeni nu-i poate ajuta în sensul acesta.
Perspectiva celor două structuri care sunt modificate azi (dorinţa şi sentimentul, adică Marte şi Venus) ne vor expune şi, slăbiciunile pe care nu am dorit până acum să ni le înţelegem ori să ni le acceptăm, vor trebui înţelese de cei din jur şi acceptate de aceştia pentru a ne putea obişnui cu gândul că nu este ceva ce trebuie ascuns, ci explorat.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a porni, chiar de dimineaţă, cu gândul că nimic din ceea ce ne tulbură nu este real. Privind irealitatea de acum ne constrângem mentalul să privească prezentul din alt unghi. Aşa se întâmplă de fiecare dată când survine o schimbare de registru energetic. Pornind de la ideea că nu este real ce percepem, nu anulăm nimic din calitatea unui proces, ci rotim cadrul în care el se desfăşoară pentru a-l vedea altfel. Doar atât trebuie să facem azi pentru a integra.

3 februarie este o zi care ne invită la adâncime în gândire. Va fi, de asemenea, o zi destul de grea, de încercată, de complicată şi poate chiar de dureroasă pentru cei care nu au avut timpul necesar pentru a se echilibra din punct de vedere afectiv ori pentru a-şi recalibra dorinţele şi necesităţile. Nefăcând asta, ultima zi a săptămânii îi îndeamnă să facă multe, prea multe şi să nu poată finaliza nimic. Asta înseamnă consum şi totul va fi argumentat de necesitatea de a calcula corect timpii de lucru, de a ne încadra în promisiunile făcute, de a dovedi seriozitate ori de a proba că experienţele lunii ianuarie au fost constructive. Din această cauză ne amintim ce am citit, cum am înţeles anumite conjuncturi, care ne-au fost recomandările, cum am găsit un anume produs, ce abordare am dezvoltat şi cum am gestionat etapele ce au urmat achiziţionării lui. Aceste procese se vor dovedi azi mai importante decât finalitatea în sine şi ele sunt susţinute de un individ care nu lucrează cu sine, ci se lasă în voia anumitor procese subtile. Azi înţelegem că diferenţa dintre omul comun şi cel care lucrează bine cu noţiunile, stă în alegerile personale. Aşa cum corpul munceşte pentru a atinge dimensiunea ideală şi asta înseamnă maturitate, la fel şi structurile afectivă şi mentală lucrează pentru a se dezvolta, însă ele sunt ţinute în structuri rigide şi nu se pot desfăşura în voie. Aceste cuşti sunt date de invidie, avariţie, minciună, egoism, lene etc. Când realizăm că stadiul nu este cel adecvat dăm vina pe colivie crezând că dacă am înlăturat-o, pasărea va zbura fericită. Nu, categoric nu. Eliberată, dar fără educaţie, pasărea va căuta o altă colivie pentru că nu are dezvoltat gustul traiului în libertate, nu iubeşte libertatea, nu a fost învățată să facă asta. Aşa descoperim că dacă nu suntem leneşi, devenim invidioşi pe cei care muncesc puţin şi câştigă mult, dacă nu suntem invidioşi sigur nu suntem nici motivaţi să facem efortul necesar pentru a ne şlefui şi aşa descoperim că acestea merg mână în mână. Deci, este nevoie de educaţie, de rafinament, de a iubi energia şi apoi de a o trimite în înaltul cerului pentru a se transforma în explozie de culori și a înţelege de ce artificiile de acest fel au nevoie de mari spaţii în a se desfăşura şi a nu considera că a fi liber înseamnă a le aprinde şi în casă.
Finalul săptămânii este, aşadar, un corolar al ideilor despre viaţă. Orice atingem azi devine bucurie sau tristeţe, neputinţă ori succes, curaj ori laşitate. Chiar dacă jocul extremelor ne-ar putea duce cu gândul la anul 2012, deja ne depărtăm de vibraţiile acestuia şi ceea ce ne vine de acolo nu poate fi un proces natural, ci un act de voinţă personală şi deci există un scop care porneşte din 2012 şi vrea să se împlinească acum. Ceea ce vine din 2012 va avea, însă, nevoie de propria înţelepciune. Deci dacă ne amintim episoade din acest an să nu ne risipim în soluţii sterile cu care să ne bruscăm prezentul, gen “Atunci nu am putut, dar acum pot” pentru că nici acum nu se poate, nici acum nu se va reuşi mânuirea cu măiestrie a noţiunilor ori a energiei.
Luna şi Saturn se întâlnesc azi într-o conjuncţie şi întreaga zi, până mâine la ora 3:46 când va fi în conjuncţie cu Capul Dragonului, Luna va fi purtătoare de lumină. Astfel, în fiecare lună, de fiecare dată când Luna va trece prin Scorpion, până în septembrie, când Saturn şi Capul Dragonului vor fi în conjuncţie, experienţa, maturitatea şi înţelepciunea de viaţă, că este desprinsă din poveşti personale de viaţă sau din relatări ale celorlalţi, vor trebui să aibă un rost, să se topească în idealuri proprii, să-l întărească, să-l consolideze, să dea rostul existenței, fiecare după cum îi este destinul. Omul comun numeşte asta “Am învăţat de la această persoană cum să devin om”, “M-am schimbat datorită lui/ei”, “Am primit ceea ce nu puteam primi singur” ș.a.m.d.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii ne încurajează să ne adâncim mintea în noţiuni care au mare greutate în destinul propriu. Unii, care privesc viaţa cu o înţelegere superficială, nu pot integra aceste înţelesuri decât cu ajutor. Nu mai contează dacă fac asta prin implicarea unei persoane din jur sau dacă, la un moment dat, ştiu, intuitiv, ce trebuie făcut. Importantă este finalitatea. Cine uită că finalitatea oricărui lucru, idee, gând, intenţie ce ne învăluie azi este consolidarea destinului va traversa o zi agitată, epuizantă, încărcată de gânduri şi până la urma epuizantă prin săvârşirea acestor procese atât de complicate.
Libertatea de a simţi şi gândi vor trebui să facă minuni azi. Universul nu face risipă, tocmai de aceea recomandarea pentru această zi este aceea de a cultiva gândul care ne spune că suntem puternici şi pregătiţi pentru tot ceea ce suntem invitaţi să facem.

1 thought on “28 ianuarie – 3 februarie 2013

  1. otilia-rica spune:

    „Cei care sunt limitaţi la a-şi dori puterea în această lume se orientează după resurse materiale sau umane, după cât de uşor şi simplu să pună grupuri în conflict pentru a câştiga de pe urma acestora. Cei care urmăresc o altă finalitate, vor avea nevoie să înţeleagă foarte bine maniera în care apreciază lumea şi viaţa pentru a nu deveni prizonierul ei în încercarea de a o face mai dreaptă, mai bună ori mai puternică.”

    Cat de simplu si adevarat! Multumesc!
    Otilia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.