2 – 8 aprilie 2018

2 – 8 aprilie 2018 este săptămâna repercusiunilor care cer prea multă atenție și a binelui pe care ni-l construim cu propriile mâini. Am ajuns din nou într-un sector care ne va responsabiliza. Vom vedea de-a lungul acestei săptămâni că atitudine este mult mai importantă decât fapta care o determină. Dacă vom fi cuprinși de gândul că pierdem un privilegiu, că starea de sănătate este afectată, că modificările de statut ar putea fi definitive, să ne aplecăm atenția asupra acestor atitudini și să nu le înmulțim, să nu le validăm toată această presiune. Pentru că această săptămână este dominată de unghiuri negative, în special cele care se realizează între zodiile Berbec și Capricorn, această instabilitate poate șoca prin viteza cu care trece de la o informație la alta, prin bogăția de informații, dar și prin caracterul fatalist. Dintre toate aceste unghiuri negative, relația proastă a Soarelui cu Luna neagră reprezintă forța care ne va destabiliza cel mai mult. Dacă pornim în această călătorie cu gândul că întâmplările în această săptămână nu sunt înțelese așa cum trebuie, că există riscul ca reinterpretarea pe care o dăm la un episod ce se consumă acum sau la un episod trecut să nu fie cea conformă cu realitatea, toate celelalte ni se vor părea ușor de abordat. De aceea, repercusiunea, adică tensiunea mai veche ce îl determină pe individ să se transforme într-o persoană conflictuală, este cea care cere acum prea multa atenție pentru a fi validată, nu o fapta anume. Dacă, fără a ne sustrage episodului, gândim că persoana conflictuală de fapt se ceartă cu ea însăși, nu cu cel pe care îl are în față, deja am oprit impactul negativ al unei eventuale observații eronate. Marea diversitate a evenimentelor ne va spune că nu este suficient doar atât, că adevărul în care credem trebuie prezentat, demonstrat și, pe alocuri, chiar impus. În această situație nu vorbim despre un bine pe care îl construim cu propriile mâini, ci vorbim despre o redimensionare a unui conflict, vorbim despre o formă disimulată de abuz, ce-i drept mai puțin periculoasă. Tot ceea ce se impune în această săptămână ține de repercusiunea care a fost creată de un episod trist ce vrea haine noi, vrea să stea la masă cu regii, vrea validat. În mod sigur, multe dintre cele pe care le rememorăm acum s-au întâmplat ca atare. Nu întâmplarea în sine trebuie pusă sub semnul întrebării, ci interpretarea pe care o dăm acum.
Cea mai mare parte a săptămânii ne vom situa în această sferă a tensiunilor, în acest nucleu construit din nemulțumire, durere și tristețe, dar dacă pornim la drum cu această viziune a răului pe care nu dorim să-l validăm, ci îl lăsăm să se consume așa cum i-a fost scris, reducem foarte mult din tensiune și rămânem doar cu grijile cotidiene. Altfel, scoatem o problemă personală pe zona publică și vrem să o rezolvăm prin metodele aplicate în intimitate. Pentru că această săptămână este dominată de careul Soarelui cu Luna neagră nu ne va rămâne în memorie ceea ce nu se împlinește sau se distruge pe zona publică, ci marea dezamăgire în relația cu sine, în relație cu o persoană din intimitate. Dacă nu facem un efort minim să anticipăm ridicolul unei astfel de situații, când vom realiza ce facem va fi deja prea târziu. Cei care lucrează cu energia sau care sunt implicați într-un proces de cercetare spirituală, cei care sunt familiarizați cu tehnicile reale de dezvoltare personală nu vor avea nicio problemă în a lucra cu astfel de instrumente. Am văzut și în alte analize, nu este prima dată când abordăm o astfel de problemă, validarea răului, într-un context în care el nu este clar, înseamnă a-l transfera într-un sector, a elibera animalul periculos din cușcă, a da drumul șarpelui prin casă. În această săptămână doar atât trebuie să facem, chiar dacă altădată absența validării cerea și alte activități. Ceea ce nu validăm se stinge pentru că se bazează pe o evaluare greșită, incompletă sau pe o minciună.
Recomandarea pentru această săptămână este aceea de a medita la proverbul: “Ceea ce ție nu-ți place altuia nu-i face!“. Înțelesul său nu face referire doar la controlul faptelor, ci este o recomandare în a nu alimenta o stare conflictuală. Înainte de a conta să nu faci altuia ceea ce nu suporți să ți se facă, de o importanță crucială este intenția de a-l respecta pe celălalt. La prima vedere, acest proverb ne vorbește despre un anumit fel de a acționa sau, poate, mai mult, ni se spune cum să procedăm pentru a ne asigura că imitarea acestei fapte ne oferă confortul de care avem nevoie într-o relație. În realitate, înțelesul ne spune că dacă în spatele acțiunii sau nonacțiunii există un mare respect, unul esențial pentru o relaționare simplă, empatică, profundă și armonioasă nu poți fi altfel decât așa, nu poți face altuia ceea ce ție nu ți-ar plăcea să i se facă. Este ca diferența dintre “bunul simț” (cel care vine din interior) și “buna purtare” (cea care se bazează mai mult pe conveniențe). La fel va fi și în această săptămână.

Luni, 2 aprilie

Marți, 3 aprilie

Miercuri, 4 aprilie

Joi, 5 aprilie

Vineri, 6 aprilie

Sâmbătă, 7 aprilie

Duminică, 8 aprilie

21 de comentarii la „2 – 8 aprilie 2018

  1. Lucia spune:

    Spui ca oamenii care sunt singuri sunt, de fapt, pasivi – in sensul relationarii. Din observatiile mele si ceilalti sunt pasivi – s-au nascut in conditie de mediu familial mai mult sau mai putin generos, au grija unii de altii (din instinct mai mult) inclusiv prieteniile sunt oarecum.., reflexe, venite pe calea acelei “abundente” “firesti”.
    Celor din prima categorie li se cere pur si simplu mai mult? Este clar – si este clar ca deci e un privilegiu – numai ca nu exista cultura si nici duhovnicie in acest sens.
    L.

    1. Nu este vorba de solitudine aici, ci despre însingurare, adică separarea vointă de cei împreună cu care şi-ar face viaţa mai bună.

      1. Lucia spune:

        Inteleg…”vointa” aceasta indistincta de ceea ce totusi vrei altfel / este necesar sa faci altfel, constructiv – da cel mai mult de furca

  2. Lucia spune:

    (plus este discutabil daca intr-adevar iti faci viata mai buna relationand cu cei cu care, la un moment dat, esti obligat sa o faci…np, karmic…)

    1. Aici nu este vorba despre relații pe care ești obligat sa le ai, ci despre cele care îți pot face viața mai bună.

  3. Lucia spune:

    Atunci cand esti cu adevarat singur – sunt f multi in situatia asta – esti OBLIGAT exact la acele relatii … care „iti fac viata mai buna”… Tot ce pot sa convin in aceasta ecuatie este sa inteleg termenul „obligatie” in sensul sau originar (obligatio), acela de „legamant” (si nu de obligatie exterioara) – si ajung… la cuvintele tale 🙂

    1. Nu, obligația începe atunci când te însingurezi, când nu ții cont decât de propriile opinii pentru că însingurarea poate fi observată și la cei dinamici, comunicativi care sunt cu toată lumea și cu nimeni. Deci tu decizi că te obligi și, mai ales, față de cine sau față de ce.

  4. Lucia spune:

    M-am referit de fapt la cei care se nasc – se ” trezesc” pur si simplu in asemenea context – cu care trebuie sa lupte fara sa intelega nimic; deci o singuratate mai mult „organica” – tu te referi mai mult la una „functionala”.
    Desigur, in final, rezolvarea e aceeasi – doar ca este sau pare mult mai greu in prima varianta. Multumesc,L.

    1. Asta este problema, că ei cred că se trezesc dintr-odată acolo, dar, în realitate, există o cauză, creată de cel în cauză, care-l duce acolo. Spui „trebuie să lupte”. De ce trebuie? Nu tot ce intra in apa se uda. Nu tot ce este ud este și neplăcut. Dacă te uzi când intri în apă nu înseamnă că umezeala este de vină, dacă trebuie să poate cineva o vină. Prin acest „trebuie să lupte” se face diferența între cei revoltați că se udă și ceilalți. De asemenea, tiparul psihologic impune celor în cauză să se supere că sunt uzi, nu faptul în sine. Lucrul acesta are înțeles doar din această perspectivă. Altfel, ne luptăm la nesfârșit…cu noi înșine!

  5. Lucia spune:

    Adica nu poate fi ceva karmic (a te trezi pur si simplu intr-o situatie…)?
    (Trebuie – in sensul ca nu se simt bine in situatie – iin niciun caz nu vorbeam de „vina”)
    Pai…nu cu noi insine e singura lupta?…(bine, nu impotriva ta – cred ca la asta te ref )

    1. Pai, este karmic. Poate fi ceva karmic fără cauză? Despre asta este vorba. Mulți se victimizează și, procedând așa, își pierd vremea. Da, suferința este reală, dar victimizarea nu rezolvă problema. Luciditatea o rezolvă. Iar luciditatea te duce la cauza din care descoperi care este partea ta de vină. Nu te acuză nimeni. Nu-ti pune nimeni nicio etichetă. este un fel de autoevaluare în care constați ce ai greșit.

      1. Lucia spune:

        Inteleg, deci te refereai la victimizare; eu am privit situatia curata, in sine – efectiv ce e de facut.
        (Pe de alta parte – nu am cuvantul „vina” in vocabular – cred ca nu da seama despre nimic – cred ca avem doar responsabilitati – suntem, mai mult sau mai putin responsabili pentru ceva).
        La ceea ce este karmic – m-am obisnuit sa nu caut „cauza” – ci, cred ca trebuie intelese conditiile (actuale) care pot rezolva aspectul respectiv.

        1. Tu te-ai referit la victimizare, iar eu ți-am explicat cum e. A spune că te trezești pur și simplu într-o situație tensionată fără să vezi care este contribuția ta la a ajunge acolo înseamnă a te victimiza.

  6. Lucia spune:

    Cred ca totusi ne-am referit la lucruri diferite. Poate reluam discutia alta data – sunt zile de suflet mai mult, acum. Toate bune si iti multumesc mult pentru timpul acordat!

    1. Asta pentru că ai făcut o extensie nepotrivită la subiectul acestei zile. Mesajul meu a fost clar. Îmi pare rău să nu a fost înțeles potrivit.
      Nu, pe viitor nu vom mai vorbi pe subiectul acesta.

  7. Lucia spune:

    Asa este – ai dreptate. Si pentru mine este incheiat demult – numai ca incercam sa inteleg de ce nu ne intelegem… poate fiindca e 4 aprilie 2018 si tot ce ai spus acolo. Toate bune:)

  8. Maria spune:

    Am avut si eu un episod de drepturi pe care mi le ceream, stiind ca sunt prevazute de Codul muncii, m-am stapanit mai mult de curiozitate sa vad ce se intampla si cand colo mi s-a pus in fata un HG din 1992 cu prevederi contrare. Chiar daca juridic HG-ul nu bate un Cod, am lasat-o asa. Foarte adevarat, nu-mi foloseau chiar acum, dar pe viitor eu m-am gandit ca vor folosi. Totusi, le-am lasat „pierdute”. N-a fost insa deloc usor sa coordonez starea.
    Pe alt subiect, urmatorul dupa anamneza si repertorizare e Aurum (fara sa sugerez eu ceva). Ce m-a frapat este tocmai urcarea in trepte ca dilutii, de aceasta data, de parca ne-ar fi auzit vorbind (…pe undeva, cine stie, poate chiar ne-a „auzit”…).
    Reflectez si la ideea insingurarii versus a solitudinii… si eu am venit intr-un mediu despre care mult timp am crezut ca a fost ales peste vointa mea, dar abia in ultimii ani, am inteles ca am venit in mediul caruia cu o parte din mine i-am rezonat. Mediu care acum, la schimbarile pe care ma straduiesc sa le fac cu mine, evident imi opune rezistenta, lucru care ma face destul de des sa aleg solitudinea si, mai nou, medii de alta factura. Fascinant ca proces, desi el probabil e cat se poate de logic si de simplu.
    Sarbatori cu bucurie!

    1. Aurum metalicum este un remediu fascinant, însă are o particularitate de care trebuie să ții cont dacă ți-l recomandă cineva ori dacă ți-l administrezi singură. Pentru că este un remediu pe habotnicie, adică țintește spre ceea ce faci cu îndârjire (deși din interior această îndârjire este justificată, dar nu necesară), desprinderea de rutina bolnavicioasă produce un gol. Cu alte cuvinte, te lasă cumva suspendată și de acolo mergi mai departe cu alte ajutoare. Pentru că nu cunosc structura pe care se administrează acest remediu nu știu să-ți spun cu ce l-ai combina, însă homeopatul la care mergi te poate ajuta. Îți pot sugera însă Rescue Remedy de la Bach, cateva zile înainte de aurum și cateva zile după, pentru a nu avea certitudinea că suspendare produsă de aurum este o altă experiență nefericită care trebuie tratată. Apoi, mai trebuie să știi că la dilutii de 200CH sau mai mari aurum produce schimbări și în plan social.
      Referitor la cealaltă problemă, nedreptatea socială nu poate fi tratată, însă îți poți curăța ființa de reziduurile ei. Ignatia poate face lucrul acesta.

      1. Maria spune:

        Foarte interesant si pe inteles.
        De regula, ma simt foarte bine cand reusesc sa ies din rutina bolnavicioasa, problema era ca nu reuseam. Nu resimt un gol sau ceva nefericit, ci dimpotriva, o libertate, de miscare. Chiar s-a nimerit ca dupa ultima administrare sa intru in concediu, si da, dupa planurile pe care le am, lucrurile merg spre schimbari si sociale. Nu am simtit nevoia de Rescue, pentru ca vad cum se leaga lucrurile si doar incerc sa ma domolesc cand ma mai incearca fie teama, fie nerabdarea. Dar voi tine cont sa il am la indemana.
        Va multumesc.

  9. Ioana Binea spune:

    Hristos a inviat!

Răspunde-i lui Gheorghiță Coser Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *