Flashbacks of a Fool (2008)

Un star hollywoodian, cu o viata dezordonata, aflat intr-un moment delicat din cariera sa afla, chiar de la mama sa, ca prietenul sau cel mai bun din copilarie, Boots, murise. Dezamagit de esecurile din ultima vreme si indurerat de pierderea lui Boots se arunca in ocean. Plutind in deriva, la mare distanta de tarm, rememoreaza la ceea ce a fost viata sa pana cand a plecat din locurile natale. Isi aminteste de casa parinteasca si prietenii din copilarie, de iubirile pasionale si de evenimente tragice. Purificat de durere ajunge la tarm si, in mare graba, se indreapta spre locurile natale. Totul este, insa, schimbat. Drumurile, casa parinteasca, vecinii, intregul peisaj fiind reconfigurata dupa standardele vietii de acum.
Pornind de la genericul de inceput si pana la cel de sfarsit, filmul este o poveste cutremuratoare a vietii de adolescent, traita intr-o inocenta straina oricarei imagini venita din prezent. Chiar daca evenimentele se petrec in anii ’70, el nu se adreseaza doar celor cuprinsi intre 40 si 50 de ani, ci in general adolescentilor de altadata care acum au peste 25 de ani.
Am fost foarte impresionat de scenariul filmului prin care se reuseste sa se distribuie fiecarui personaj cuvantul potrivit varstei si statutului sau, fara sa se piarda din simplitatea scenelor si naturaletea metaforelor desprinse din acestea. In acest film am descoperit copii care fac ceea ce este potrivit pentru varsta lor, in care se folosesc cuvinte potrivite varstei lor si care sunt dedicati preocuparilor varstei lor. Copiii se poarta firesc, nu sunt mai destepti decat adultii si nici mai poznasi. Sunt cat de poate de normali si reusesc prin inocenta lor sa ne convinga ca povestea pe care ne-o spun este reala. Filmul creeaza o nostalgia teribila a adolescentei si a nebuniilor acestei. Nu te regasesti in ceea ce se intampla concret in film, ci in tabloul general, mai apropiat de realitate decat La Medeleni sau Aventurile lui Tom Sawyer.
Nu sunt esentiale scenele de nuditate in care apare Daniel Craig, nici ale tanarului Scott (Harry Eden) sau ale frumoasei Jodhi May (Evelyn Adams) si nici momentele erotice intense pe care regizorul le-a considerat necesare, ci, acolo unde acestea apar, subliniaza erotismul inocent al adolescentilor plasat in cadrul dur si limitat al conditie materiale precare. Filmul ne spune ca tinerii nu sunt inhibati sau puritani, ci doar naivi pentru ca nu sunt constienti de gravitatea pericolelor la care sunt expusi.
In final, fara sa intentionezi asta, faci comparatie cu alte generatii si te incarci cu un suflu special gandindu-te ca tot ceea ce este minunat din adolescenta te poate face sa redescoperi speranta, poate chiar frumusetea si rafinamentul vietii, pierdute in voluptatea placerilor lumesti.
Este o poveste inteleapta, nostalgica si trista pe care esti tentat sa o retraiesti ori de cate ori amintirile te cheama.