Incotro?

Nu vreau sa critic structura si continutul sau si nici sa elogiez opusul, ci doar sa constat ca, daca biserica se straduieste sa tina pasul cu noile mentalitati dezvoltate de-a lungul timpului, prin cativa ganditori de seama, crestinii nu prea. Ca este sau nu bine sa asculti ritmurile moderne, construite pe cele vechi, ritmuri care iti „incita simturile” nu mai este o noutate, ca trimitere si mod de abordare. Toti cei care adera fortat la aceasta mentalitate care isi ingradesc libertatea, te obliga, prin atitudinea lor, sa simti si sa gandesti la fel. Acest misionarism negativ pare construit impotriva fiintei umane, intregi si complete, adica asa cum nu o cunoastem noi si cum nu dorim sa o descoperim. Consider total gresit sa ti se ingradeasca dreptul la libertate, alegere, curaj, creativitate, pentru ca apoi singurul argument sa fie aceasta atitudinea care inspira mila, nicidecum admiratie pentru a putea fi reprodusa.

Eleftheria inseamna libertate si poate deloc intamplator, protagonistul articolului citat ne explica, in cuvinte simple, cat de vehement se poate lupta impotriva libertatii de a gandi, simti, comporta sau, atunci cand libertatea este atinsa, sa provoace frica si inhibitie.

Oamenii care au o astfel de atitudinea se vor a fi evlaviosi si vor sa arate prin asta ca Iisus este implicat in permanenta in viata lor. Dupa modul cum isi traiesc viata eu inteleg ca Iisus nu poate intra in viata lor, ci este bagat cu forta in canoane nefiresti care il indeparteaza chiar si acum, la 2000 de ani de la existenta sa meteorica, de la misiunea Sa: „Să nu credeţi că am venit să schimb Legea sau Proorocii; Am venit nu sa stric, ci să