Săptămâna 21-27 ianuarie ne pune în faţa unor construcţii speciale care li se vor părea unora drept penibile, prosteşti, total lipsite de sens, însă altora acestea le vor împlini aşteptări majore la care lucrează de mult timp. Cu fiecare zi a săptămânii, începând de luni, asistăm la o creştere a însemnătății valorilor, la o concentrare a lor pe aspecte esenţiale şi la o agravare a problemelor care anterior nu au fost privite cu responsabilitate. Dacă privim cu luciditate în jur, vom înţelege că evenimentele sunt legate unele de altele ca într-o pânză de păianjen, iar dacă refuzăm această observare directă vom rămâne în stadiul surprinderii reuşind la final să constatăm că nu a fost deloc o săptămână simplă, că fiecare zi a avut o notă originală şi poate chiar un mesaj.
Mulţi nu sunt obişnuiţi să lucreze cu noţiunile însă universul este pregătit în permanenţă să favorizeze recalibrarea minţii şi modificare stării de conştiinţă. Oamenii care nu sunt responsabili pentru faptele lor vor explora evenimentele acestei săptămâni cu mare intensitate, considerând că li se oferă din nou ocazia să se pună în valoare, să se facă remarcaţi, iubiţi, apreciaţi, fără să îndeplinească vreo condiţie, fără să dovedească în vreun fel printr-o muncă, o activitate de grup ori o idee că merită aprecierea. Fiind o săptămână care trasează direcţii putem să invocăm faptul că acum caracterul ei complicat va veni din cumul de forţe, din ceea ce ne-am construit în timp, nu dintr-o greşeală de moment. Aşadar, trebuie să înţelegem că nu traversăm o ipostază de o clipă, ci, prin tot ceea ce vine spre noi, suntem avertizaţi pe un comportament, un obicei, o plăcere.
De la cultivarea unui talent, probarea unei deschideri, nu prin caracterul ei demonstrativ, ci prin acela care îl duce pe individ spre experimentare, spre trăirea evenimentelor, nu prin specularea rezultatelor acestora, cum ne învaţă etica materialistă a societăţii moderne, descoperirea valenţelor esenţiale constituie piatra de încercare a acestei săptămâni. În mod sigur, nu se va pune problema de înţelegere, poate chiar nici de observare, ci mai curând de acceptare, de integrare. Fără să ne dăm seama, personalităţile false pe care le-am construit sunt acum agresate, lovite, marginalizate şi unele dintre ele trebuie să moară pentru a ne aminti cine suntem, pentru a nu mai repeta: “Sunt haina pe care o port”, “Sunt ideea pe care o promovez” sau “Sunt imaginea care îmi este atribuită”. 21-27 ianuarie este săptămâna semnalelor, ceea ce va trebui să lăsăm în urmă în 2013, a desprinderii de supuşi, de falsele ajutoare, de vampirii energetici şi ne pune la încercare puterea de a argumenta şi de a accepta că realitatea, pentru a-şi menţine acest statut, are nevoie de mişcare, de preschimbare, de elemente noi, de libertate de expresie ori de raportare la un model subtil care nu a trecut, asemenea ei, prin episoade de ocultare, rătăcire ori stagnare.
Unii se vor certa cu sine, îşi vor atribui culpe care nu le aparţin în mod vizibil, se vor manifesta straniu şi indicat ar fi să nu fie criticaţi, acuzaţi ori sancţionaţi pe ceea ce vor face în această săptămână. Sigur, este ideal să poţi privi cu detaşare toată această întorsătură de situaţii, însă asta nu înseamnă că va fi uşor. Schimbarea celui care experimentează desprinderea, coagularea fiinţei, eliberarea de reziduuri generează o undă de şoc în anturaj şi îi constrânge pe cei din jur la aprecieri diferite, poate chiar la un efort de înţelegere şi acceptare.
Efortul ar putea fi mai mare cu cât unduirile sociale, adică trecerea de la privaţiune la privilegiu, doresc mai mult să-l păcălească pe cel căruia nu-i este suficient, de la prima imagine, ce are de modificat şi ce nu. Este, aşadar, o săptămână de luptă cu ceea ce până mai ieri a fost certitudine, cu ceea ce a însemnat susţinere, protecţie şi încurajare, dar şi cu ceea ce vine spre noi şi care s-ar putea ca acum, în primele sale clipe de viaţă să ni se înfăţişeze în aspectele sale urâte, speriindu-ne şi abandonându-ne grijii unui nou început. Schimbarea nu înseamnă un nou început, aşa cum un om când îşi schimbă hainele nu înseamnă că se naşte din nou. Le va fi însă foarte greu celor care au ales să se identifice cu hainele, ideea şi imaginea pe care le-au purtat până acum dacă nu se opresc din aceste fluctuaţii şi nu acceptă că simplitatea este un etalon, nu o variabilă.
Debutul săptămânii se face într-un ton special. La puţin timp de la intrarea în spaţiul acestei zile, Luna va atinge conjuncţia cu Coada Dragonului aducându-ne în centrul atenţiei informaţii pe care cei mai mulţi preferă să le uite ori le ignoră, forţați de o agresiune care le vin din anturaj. Constrânşi de o conjunctură mai mult sau mai puţin obiectivă oamenii îşi pierd luciditatea şi devin instrumente ale unor idealuri străine lor, se depersonalizează şi pentru a-şi curma această suferinţă se asociază între ei pe baza acestui criteriu de selecţie şi se conving unii pe alții că ceea ce trăiesc este normal. Nu, suferinţa nu este normală, dar este utilă, iar durerea nu trebuie să fie un element comun, dar este necesară pentru a-l duce pe individ spre discernământ, spre a accepta că educaţia şi autoeducaţia sunt două fețe ale aceleiaşi monede şi la fiecare nouă asimilare, la fiecare pas pe care-l face individul, va da peste aceste două elemente şi va trebui să învețe să le folosească eficient.
Prima zi a săptămânii ne vorbeşte despre suferinţă, despre înţelegerea ei, despre conflictele pe care le-am dezvoltat de-a lungul acestei luni, despre aspiraţiile care ne invadează şi despre cât de necesare ori cât de utile ne sunt. În primul rând, înainte de a le vedea caracterul practic, acestea ne vor tenta cu abilitatea lor de a ne face să ne simţim puternici, dominator şi încrezători că aceasta constituie expresia adevărată a puterii. Nu ne gândim deloc la faptul că informaţia ori aprofundarea ei înseamnă putere şi nu faptul că segmentul cel mai sensibil al devenirii spirituale ori a rafinării structurii morale depinde foarte mult de inspirație (un alt chip al puterii) pe care încă din copilărie învățăm să le folosim. A fi puternic este o condiţie care nu ţine de ceea ce ni se întâmplă acum şi nu survine pentru că dorim cu insistenta acest lucru. Acest paradox ne face mai apropiaţi de necesitate decât de dorinţă, mai legaţi de nevoia de a saluta universul cu forţa, de a striga prin faptă şi de a mângâia cu gândul suprafeţe mari ale spaţiului, atât de mari încât conştiinţa să-şi anexeze structurii sale o garnitură întreagă de obiecte, instrumente prin simpla percepţie a ceea ce i se pune la dispoziţie, a ceea ce Cândva îi aparţinea. În felul acesta, înţelegem că procesul natural, firesc al Devenirii înseamnă întoarcerea la un statut care nu ne este străin şi adjudecarea întregii simbolistici, a alaiului pe care curtea regală ni-l pune la dispoziţie.
Acest stadiu al regăsirii structurii împărăteşti pe care o deţinem, adică a puterii ultime, a expresiei sale imaculate aceea de neîngrădire, nu ne oferă însă şi fertilitatea pe care o împărăţie o deţine. Condiţia neîngrădirii, ca atribut la puteri ultime, nu ne oferă de la sine şi fertilitatea cu care să obţinem şi altele elemente din spaţiul pe care-l controlăm. De aceea, procese fireşti ale evoluţiei, schema gândirii şi evoluţiei fiinţei conţine o serie întreagă de încercări, de obstacole, de deschideri gradate faţă de informaţii sau chiar faţă de alte fiinţe, de asemenea aflate în căutarea acestui atribut al puterii ultime, pentru a deveni nu doar puternici, ci şi creatori de valori prin puterea pe care o deţinem.
Azi, chipul Lunii care se întoarce spre trecut, ne răscoleşte cu ceea ce nu am înţeles, cu ceea ce nu am acceptat, adică ne tulbură cu nevoi pe care ni le satisfacem greu, care nu ne încântă fie pentru că nu vrem să le înţelegem, fie că nu putem încă. Vom pendula azi între putere şi constrângere, adică între libertatea de a face orice, neţinând cont de reguli, şi teama de a înţelege corect calitatea unui obstacol.
Societatea actuală acordă un interes deformat obstacolului, acţionând în orb împotriva acestuia și consideră că numai uzând de forţă îl înlătură. În felul acesta, oracolul nu mai constituie unul din pereţii unui imens labirint, nu mai este văzut în ansamblul său, ci este abordat prin chipul de o secundă, prin ipostaza prezentului, prin înţelegerea de o clipă atât cât putem să ne menţinem atenţia fixată pe instrumentele abstracte. Astfel, individul nu mai realizează că obstacolul este umbra pe care o lăsă în el materia însufleţită atunci când îl traversează lumina, ci se depersonalizează şi îi transferă acestuia puterea de a exista, adică o creează. În această ipostază durera devine un indicator absolut necesar pentru că ne face să înţelegem că am creat un monstru, că opera de artă pe care am şlefuit-o nu constituie expresia puterii ultime, nu este după chipul şi asemănarea sa, ci după chipul şi asemănarea unei slugi de la curtea sa împărătească, adică după chipul fricii, a mâniei, a bucuriei superficiale, a egoismului.
În faţa durerii şi suferinţei mulţi îşi coboară privirea şi îşi adâncesc percepţia dincolo de vitraliul prin care trece lumina şi caută alte matrici, alte chipuri din ce în ce mai rafinate până când reuşec să lucreze mult mai uşor cu sine, până când îşi dau seama că atributul neîngrădirii pe care îl are puterea să le ceară mai multă disciplină pentru a nu considera că Statuia libertăţii, de vreme ce este tot o operă de artă, locul ei este la Luvru şi să impunem acolo modificări ce ar însemna distrugerea altor opere de artă care, în contextul creării şi utilizării lor, sunt cel puţin la fel de impresionante.
Prin urmare, prima zi a săptămânii ne condiţionează să lucrăm corect cu episoadele vieţii, să devenim înţelegători cu cei din jur care suferă fizic, dar şi cu cei care sufere emoţională ori spiritual, care cerşesc atenţia, care vând iluzii, care uită că sunt creatori de valori şi îmbrăţişează un ciob de sticlă urlând de la tribună că acolo un molecula lucioasă văd întreaga evoluţiei a universului. Genul acesta de experimentare ne invită pe noi la toleranță, dar în egală măsură şi pe ei, ca principali beneficiari ai impresiilor care le vin din jur. Modelarea, şlefuirea se face prin acţiuni repetate, prin mişcări de du-te – vino, prin reveniri asupra unei idei, prin extensii într-un domeniu şi contracţii într-altul până când înţelegem că a fi lideri peste un grup nu înseamnă că asimilăm chipurile celor pe care îi coordonam, nu înseamnă că tot ceea ce creăm are dreptul să se schimonosească după gaura din talpă, ori după praful de pe bombeu. Omul, cel care tinde spre a îmbrăţişa acest atribut al puterii – neîngrădirea, cere apropierea de sine, nu segmentare, nu fragmentarea pentru a înţelege de ce puterea este compactă, ci a fi întreg și a folosi puterea ca un mijloc de expansiune, de a crea, nu ca instrument de a menține sau justifica segmentarea.
La capitolul evenimente ziua de luni este cicălitoare. Multe episoade care nu au nicio finalitate ne invadează şi ne consumă timpul. Se vorbeşte prea mult, pierde timp şi pentru unii aceasta reprezintă o preocupare utilă, corectă, plăcută, deconectantă. Spre seară, vom vedea însă că timpul pierdut se răzbuna şi vom căuta puterea care să ne permită recuperarea timpului. Aşa ajungem să gândim împotriva noastră ca şi cum ceea ce deţinem spre seară am deţinut şi de dimineaţă, aceeaşi judecată, dar nu am folosit-o. Nu, vor fi diferenţe mari de gândire şi rezonanţă între cele două perioade ale zilei şi este important să ştim că ce pierdem dimineaţa nu mai poate fir recuperat spre seară.
Vom rămâne însă cu senzaţia că suntem pedepsiţi, că nu înţelegem de ce anumite episoade ale vieţii revin, dar dacă am înţeles că obstacolul este calea, că şlefuirea unei opere de artă înseamnă acţiuni repetate vom găsi şi puterea necesară pentru a le primi pe acestea aşa cum se cuvine.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne lăsa în voia necondiţionării, chiar şi atunci când episoadele trecute, chipurile vitraliilor proiectate acum pe edificiul personal, în sfera vieţii private, caută să ne convingă că sunt reale. Dacă le vom urma ca pe un film ce se derulează în faţa ochilor, vom putea să descoperim detalii ale vieţii pe care de multe le-am ignorat. În felul acesta, ne îmbogăţim şi dăm trăirii, existenţei un semn nou, util, eficient, nu unul încărcat de durere prin repetare şi neputinţa de a ne desprinde.
Înţelegerea zilei de ieri ne ajută să încadrăm corect informaţiile care vin spre noi azi. Luna, intrată de ieri în Gemeni, se întâlneşte azi cu Jupiter şi scoate la vânzare tot ceea ce are mai bun. Pentru că zodia Gemeni încă este agasată de tensiunea pe care o pune acolo Lilith, orice înclinaţie spre corect, bine va fi răstălmăcită, va fi compromisă de o greşeală, de eroare de gândire, o informaţie incompletă expusă aşa pentru că vine în felul acesta de la un factor exterior sau că este compromisă din grabă ori pentru că tot din exterior se impune o viteză de lucru improprie.
Ceea ce se ridică azi din evenimente ne va ţine atenţia vie, ne va ţine ocupaţi în tot felul de activităţi pentru a ne lăsa impresia că suntem curajoşi, activi, inteligenți, flexibili, că putem face faţă oricăror situaţii şi că nu mai contează că acţiunea nu este prezentată în formă în care ar fi trebuit, ci contează că fie şi numai parţial este abordată, consumată, că momentul este punctat şi că în mod sigur o parte din rezultate ne vor reveni şi nouă.
Ceea ce ne atinge azi poartă amprenta mobilităţii. În general, când Mercur şi Uranus sunt într-un unghi favorabil, calitatea de mesager capătă o deschidere mult mai mare şi conținutul ei este unul care ajuta individul să acţioneze după cum cere contextul, după cum se impune ca strictă necesitate, adică de a fi sub directa influenţă a inspiraţiei, a îndemnului subtil şi a dezvolta o uşoară detaşare de propriile nevoi, așa cum erau ele conturate până în acest moment, devenind un martor al propriilor acţiuni. Ştim că sextilul celor doi, poartă amprenta eficienţei şi deopotrivă al anticipării prin raţiune, logică, prin abilitatea de a face conexiuni şi de a le înţelege, dar şi de a fi inspirat în alegeri ori în a menţine intensitatea unui sentiment, gând sau faptă.
Azi uzăm de memorie într-un mod constructiv, eficient şi în mare parte pozitiv, chiar dacă finalitatea nu este atât de pozitivă pe cât ar fi trebuit, implicarea pe care o vom dovedi până în cele mai adânci nivele ale mersului social ori ale fiinţei ne face să fim mai optimist şi mai încrezători în forţele proprii. Diferenţa dintre cum ar fi trebuit să fie acţiune şi cum se va consuma de fapt, este ca diferenţa dintre bucuria pe care o simte o persoană pentru că a ajutat pe altcineva să depăşească un obstacol faţă de bucuria pe care o simte un individ care în loc să menţină în suflet calitatea gestului, el îşi încântă stima de sine şi se vede pe sine avansat în ochii celorlalţi prin calităţi pe care nu le are doar prin ceea ce face azi, dar care prin repetarea lor ar putea să ducă acolo. Adică, apare ca diferenţa dintre bucurie şi lauda de sine sau dintre mulţumire şi acceptare condiţionată.
Aşa după cum se constată, sfera evenimentelor nu este greşită, pentru că fapta în sine ne nu este greşită, însă i se poate compromite înţelesul, explicaţia, mesajul şi, dacă persoana nu se limitează la prezent, la ceea ce se întâmplă acum şi doreşte să le pună pe acestea într-un context mai mare, să intre peste alte etape, care cer o altă abordare, alte informaţii, o nouă experienţă, îşi construieşte un castel de nisip, adică impresii false despre sine pe care le va impune celorlalţi. Stima de sine este bună pentru a menţine integritatea fiinţei, pentru că oprind rafalele puternice ale vântului astral să nu ne smulgă din locul unde destinul ne-a paraşutat, însă devine un obstacol pentru momentele când se doreşte abordarea zborului. În felul acesta, înţelegerea zilei anterioare, cea care ne spune că mişcările repetate de acţiune asupra unui obstacol constituie unul din procedurile cele mai eficiente de ridicare a nivelului, de păşirea a greşelilor, poate lua azi înfăţişări mult mai practice decât ieri. Adică putem vedea în mod clar ce anume se erijează în obstacol pentru că doreşte ori pretinde prea multă atenţie şi care este obstacolul real, cel prin depăşirea căruia să se ajungă la un progres veritabil, autentic, nu iluzoriu.
Toate acestea se sprijină, aşadar, pe judecată, iar adâncimea sentimentelor dacă nu respecta suita proceselor, de la simplă la complex, de la A la B sau invers, şi sare etape, revine la ele, depăşeşte scheme şi iese în evidenţă prin mobilitate nu prin conţinut, prin viteza de lucru nu prin profunzime, atunci rezultanta nu poate fi una durabilă, ci doar o hrană pentru importanță de sine. Cei care nu doresc să zboare, care nu au aspiraţii prea înalte, care nu ţintesc acum spre nimic, ori, într-un plan al vieţii comune, nu au programat nimic azi, ci totul se desfăşoară în virtutea inerţiei, văd în aceste evenimente modelul ideal de stabilitate. Din poziţie stabilă, fără prea multă amplitudine, reuşesc să obţină avantaje substanţiale.
Cei care urmăresc să-şi schimbe calitativ viaţa, care nu se mulţumesc cu puţin, chiar dacă dimensiunea personală nu este încă pregătită spre mari migraţii, văd în acestea o greutate aparte şi le apreciază ca pe nişte elemente care nu au în ele pic de flexibilitate şi a le acorda atenţie înseamnă a căuta să vezi într-o piatră funerară ceea ce a Van Gogh sau Rembrandt ori Da Vinci au pus în creaţiile lor. În aspecte esenţiale ideea că frumuseţea este în ochii privitorului nu mai constituie elanul care deschide aripile, ci teama că trăim anost, rece şi limitat.
Prin urmare, ziua de 22 ianuarie este un exemplu de activitate car ene mulţumesc şi prin asta ne şi constrânge. Libertatea de gândire, de conduită, ori cea care ne ajută să construim ceva important pentru sine sau pentru cei din jur se face prin îmbrăţişarea riscului, desprinzându-se de turmă, căutând apa pe un alt traseu, unul mai îngust, pe cărări de munte, nu pe marile autostrăzi. Ceea ce ne invită azi spre progres este direct, simplu, poate prea simplu pentru a putea fi luat în seamă de o minte obişnuită cu forme necizelate, cu urechile prea tari sau cu un limbaj prea agresiv şi pragmatic. Acest progres ni se va înfăţişa ca o iluzie, ca o tentaţie, ca o intuiţie pe care apoi ne vom grăbi să o acoperim cu ţărână motivând: “Nu, nu poate fi adevărat”.
De la “Nu, nu poate fi adevărat” până la “E mult mai simplu aşa” este un drum scurt doar în aparenţă, pentru că, în realitate, caracterul creativ al zilei ne spune că tot ceea ce vedem simplu se traduce prin “Creez simplitate”, iar ceea ce vedem complex se traduce prin “Creez complexitate”. Urmărind desfăşurarea lucrurilor prin necesitatea de a crea, individul nu va fi motivat să aleagă complexitatea pentru că va înţelege că se abate de la cale, dar va alege crezând că o va putea susţine mai uşor. Din nefericire, simplitatea ne oferă iluzia succesului pentru că, manifestându-se pe conjuncţia Luna-Lilith, ea se va prezenta sub numele de “simplitate”, dar în realitate ea se numeşte “sărăcie”, iar complexitatea se numeşte, în realitate, “abundență”. Dacă nu depunem efortul de realiza azi o incursiune mentală în succesiunea etapelor pe care le declanşăm azi, când vom realiza că de fapt aceste două element sunt în realitate altfel va fi prea târziu.
Dacă nu se motivează pentru a le gestiona nici nu este util să le cunoască. Va urmări să fie intuitiv, să nu se complice cu procese mentale şi nici cu perspectiva alegerilor şi atunci se va lăsa în voia evenimentelor. Toate acestea vin cu eticheta, cu sentimente cu acuzaţii, cu propriul program de desfăşurare ce ni se va înfăţişa nouă ca o sursă de dezamăgire. În realitate, evaluarea greşită a episodului care vine azi spre noi ne spune din start ca la final vom fi dezamăgiţi.
Pentru că jocul iluziei este ameţitor şi că pentru că nu suntem obişnuiţi să lucrăm cu misterul, nu avem simţurile subtile educate şi preferăm să distrugem decât să gestionăm, recomandarea acestei zile este aceea de a ne preocupa azi de judecată, discernământ sau să căutăm persoane care ştiu să facă asta, care privesc totul cu răspundere şi care nu se sperie să fie analitice pentru că înainte de a avea vreo reţinere în fața efortului, iubesc informaţia, valoarea, frumosul indiferent cât de mic şi neînsemnat pare.
Saţietatea este elementul cel mai dificil care vine spre noi azi. Marte, prin împlinirea careului său cu Axa Dragonului, mai ales că se aşează pe Vărsător atunci când impune aceste atitudini, ne aduce în faţa lui: “Eu le ştiu pe toate”, “Nu există alt adevăr decât al meu”, “Credinţa mea este mai puternică. Renunţă la credinţa ta”. Pentru că acestea ne vin dintr-o zonă care se vrea flexibilă, dar, am văzut în alte prezentări, flexibilitatea lor nu reprezintă decât deplasarea într-un spaţiu mai vast sau într-un alt vas, diferit de al celorlalţi, ne va răscoli natura umană şi cea angelică pe care le deţinem cu o mare intensitate. Astfel, Marte din Vărsător va lupta azi cu disciplina dacă ea nu se ajustează propriilor aspiraţii şi, mai ales, propriilor beneficii. Va dori ca la exterior lucrurile să pară altfel decât sunt, să fie clare, limpezi, să lase impresia efortului, a muncii susţinute, însă, în realitate, nu doreşte să-şi abandoneze simţirea, acea excitaţie nervoasă, singura realitate, singurul semn că trăieşte viața, nu o consumă.
Azi necunoscutul devine un fel de personaj negativ, o foaie de hârtie mototolită pe care cineva scrisese un poem de dragoste. Fiind mototolită, hârtia capătă alt rol pentru înţelegerea comună, intră în categoria a ceea ce este uzat, nepotrivit ori demn de a fi ignorat, înstrăinat.
Pe acest fond nevoia de a aprofunda, de a da gândurilor un rost anume, o utilitate practică, una specială, unică ne va expune spre a ne compromite ceea ce gândim ori simţim curat şi limpede. Când înţelepţii din vechime au spus “Suntem ceea ce gândim” s-au referit la puterea fiinţei de a lucra cu informaţia, de a pune în materie conduita pe care o percepem prin libertăţile pe care ni el acordăm, de a canaliza o informaţie fără să ştim dacă este sau nu de perspectivă. Astfel, folosim calitatea de creator pentru a da naştere unui paradox, adică de a crea o distrugere, de a inventa un dispozitiv care să fie la fel de puternic, adică după chipul şi asemănarea creatorului, dar care să nu conţină statutul său. Conceptul abstract al acestor noţiuni poate fi regăsit în multe curente spirituale care vor să explice rostul omului şi, mai ales, importanța suferinţei.
Într-o transpunere comună această idee de a construi noţiuni, concepte, mecanisme prin care să ne lezăm singuri vine prin îmbrăţişarea tristeţii, atunci când sufletul cere puţină melancolie pentru a se bucura de simplitatea vieţii, atunci când speră doar cât să-şi completeze viaţa. Dacă melancolia ne va veni azi din careul lui Marte la Axa Dragonului, speranţa ne va inunda sufletele din trigonul Mercur-Jupiter. Cele două elemente pot astfel să ne construiască din simplitate un edificiu necesar, să ne pună în legătură cu motivaţii pe care să le atribuim trecutului, care să ne hrănească prin argumentele logice şi care sunt atribuite unor episoade ce ni se par acum absolut esenţiale. Fiind vorba despre un careu şi despre un trigon evenimentele ţintesc spre dialogul interior, spre suspiciune, îndoială, spre ceea ce ne amplifică, pe de o parte, amărăciunea, tristeţea ori ne face să considerăm că melancolia ne conferă singura încântare, iar de partea cealaltă să ne încurajeze să facem ceea ce nu este util, pe motiv că este simplu şi plăcut, ceea ce duce la consum de energie nu prin munca, deci nu prin relaţie, ci prin transfer, prin împovărarea celor din jur cu probleme care nu-i privesc.
În cea mai mare parte din zi vom căuta să rezolvăm probleme care nu au niciun rost, care nu sunt de maximă importanță, cele care strică mai tare cu cât valoarea le este mai mică. Asta vom înţelege abia spre seară, când Luna se va apropia de finalul tranzitului său prin Gemeni. În domiciliu va intra abia mâine dimineaţă, deci orice am face azi ne vom menţine în această lume a ideilor care ne tentează cu a gândi mai mult şi a simți mai puţin, cu a atinge un anume grad de satisfacţie căutând inutil soluţii la probleme care nu se rezolvă aşa, ci experimentând, trăind, nu de la distanţă, prin idee, ci direct, prin implicare, prin emoţie.
Prin urmare, 23 ianuarie ne aduce o judecată împotriva ideii. Sunt invocate motive de confruntare, însă nu pentru a construi o nouă serie de conflicte, ci pentru a justifica nevoia de evadare, de întoarcere la evenimentele lui 2012, la anumite trăiri care au epuizat fiinţa, care au vlăguit-o cu caracterul lor repetitiv şi care erau în mare parte centrate pe importanță de sine. Azi ne simţim în stare să ne stabilim legăminte, însă ele vor fi false ori menite să ne consume şi mai multă putere, şi mai multă energie şi în loc să ne ducă spre rafinament ne vor duce spre voluptate, în loc să ne ducă spre înţelegere, ne vor duce spre perspicacitate. Cu cât ne vom lăsa mai mult acaparaţi de acestea cu atât judecata va fi mai puţin corectă, iar traiul nefolositor.
Pentru că azi dorinţele ne sunt îndreptate împotriva a tot ceea ce este esenţial orice formă de talent, orice îndemn spre purificare, înţelegere, simplitate, orice abilitate de a lucra cu noţiunile ori orice formă de curaj în a atinge o ţintă folosesc noţiuni vechi, uzează de o forţă, de o funcţie, de cunoştinţele acumulate în 2012, de secretele aflate în acea perioadă, de un câştig comportat atunci ceea ce ne va oferi o senzaţie de putere atât de stranie încât cei care nu sunt motivaţi să privească esenţa lucrurilor, ci doar să trăiască bine, se vor păcăli teribil.
Minciunile lui Mercur din Vărsător sunt variabile şi ele niciodată nu vor putea fi integrate în schemele adevărului deja cunoscut. Vor uimi prin noutate, amplitudine ori prin caracterul lor neobişnuit, prin modul cum îmbine noţiuni care nu pot sta împreună şi până când se descoperă cheia, până când se vede că totul nu este decât un balon de săpun evenimentul deja s-a consumat, episodul s-a sfârşit şi în afară de o experienţă subţire nu rămâne nimic. De asta este atât de important să nu ne lăsăm în voia necesităţii de a combate durerea (careul Marte-Axa Dragonului) prin plăceri de moment, prin adevăruri subiective ori minciuni care cer sancţiuni în alte planuri, în alte sfere, în alte perioade de timp, pentru că azi durerea ne distrage atenția de la ceea ce este esențial. Ceea ce vom pierde va fi în primul rând timpul şi apoi şansa de a înţelege care este durerea cea mai importantă şi care este pragul dincolo de care ea nu mai este un profesor educat, ci un torţionar obsedat de puterea pe care o are asupra victimei.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne strădui să fim raţionali în fața fluctuaţiilor, de a ne diminua instabilitatea minţii şi de a ne impune azi să selectăm informaţia nu după plăcere, comoditate, confort ori după aprecierile, aplauzele ori injuriile celor din preajmă, ci după necesitatea de a ne continua visul. Azi am putea fi păcăliţi de evenimente să ne aşezăm puţin, să ne temperăm din aspiraţie, să ne detaşăm de răspundere, să ne oferim momente personale şi nici nu vom observa cât de uşor se va trece de la personal la egoist. Fiţi vigilenţi! Lumea aceasta este o haină. Unii îşi schimbă hainele după modă, alţii că sunt neglijenţi şi le deteriorează, alţii pentru că le rămân mici. Problema principală a acestui context astral nu este dată de întrebarea “Cum şi de ce îmi voi schimba haina?”, ci “De ce o port?”.
Trecând în Rac, Luna ne aduce în faţa unor realităţi pe care de multe ori le-am ignorat ori le-am negat. Cei care le-au ignorat iau contact cu ele prin consumarea unor evenimente triste, complicate care au cota de vârf în a doua parte a zilei, iar cei care le-au negat devin conştienţi de ele prin semnalmente de ordin terapeutic, fie că vin din minte (idei fixe, nervozitate, suspiciune, îndoială) fie că vin din corp (dureri stranii în zona abdomenului, poate chiar dureri de stomac, o funcţionare deficitară a sistemului digestiv).
Aceste două elemente ne aduc în centrul atenţiei comportamente negative, distrugătoare, cele pe care nu dorim să le vedem ori nu ştim de existenţa lor, dar care acţionează în fundal şi produc efecte. Dacă în prima parte a zilei, primul aspect al Lunii, de la intrarea sa în domiciliu, ne îndeamnă spre visare, ne aduce un suflu nou sentimentelor şi ne lasă în voia unei stări plăcute din care să înţelegem că ne sunt permise multe, că relaţiile de socializare sunt favorizate, că schimbul de idei este la fel de uşor de realizat ca şi cel de sentimente, diferenţele dintre personalităţile celor care ating acest moment, diferenţe care sunt date de fondul karmic, educaţie, disponibilitate, stare de sănătate ori de vitalitatea de care dispun acum, nu îi ajută pe aceştia să înţeleagă diversitatea. Trigonul Luna-Neptun ne îndeamnă spre coagulare, să înţelegem, să iertăm, să ne punem în slujba celorlalţi, însă nu ne spune absolut nimic despre faptul că mecanismul purificării karmice, atunci când se declanşează îi aduce individului mai multe încercări, ca şi cum se deschide un vortex şi pe acolo va trece din ce în ce mai multă energie cu cât acesta este mai mult timp deschis. Cei care au avut prea multe aşteptări de la această zi vor fi dezamăgiţi, vor considera că oamenii din jurul lor nu sunt de încredere şi că, fără să-și dorească asta, au devenit victimele propriilor intenţii, propriilor sentimente, a propriilor dorinţe de a ajuta.
Ceilalţi vin cu un deja vu pe segmentul medical şi pentru ei ziua pare să fie identică altora, prin semnalele de dizarmonie fizică pe care le experimentează acum. Spre seară, când multe dintre informaţii îşi găsesc explicaţiile, fie şi numai parţial, episoadele cele mai dureroase tind să se îndrepte spre un minim confortabil. Astfel, dispar tensiunea psihică, durerile abdominale, frica de singurătate este diminuată şi vom avea impresia că am înţeles ceea ce ni s-a-ntâmplat de-a lungul acestei zile.
Prin urmare, 24 ianuarie este o zi de confuzie. Această depărtare de adevăr ne poate pune în postura de a ne gândi mai mult la viaţă, de a ne face un inventar asupra evenimentelor ultimei perioade şi a înţelege cât de importantă a fost reacţia pe care am dezvoltat-o în tot acest timp. Această retrospectivă ne poate duce în punctul în care să ne considerăm vinovaţi pentru ceea ce am săvârşit şi să ne simţim traversat de o mare durere sufletească ori să comportăm efecte ale lipsei de disciplină mentală, alimentară ori afectivă.
Ceea ce vine spre noi azi nu are însă un caracter decisiv. Este subtil, cu titlul de avertisment şi dispus să ofere răspunsuri celor care nu au fost conştienţi de ceea ce li se întâmplă ori explicaţii suplimentare celor care urmăresc să transforme o situaţie anume în avantaj propriu.
Putem să amintim aici, în cazul celor care sunt obişnuiţi să lucreze cu energia, care sunt sensibil preocupaţi de latura lăuntrică a vieţii, activarea sentimentului datoriei. Datoria, aşa cum o percepem noi, ca un troc, nu este privită cu ochi buni în mediile spirituale. Pentru că primim totul de la Spiritul universal, nu avem nicio datorie faţă de nimeni. Datoria spirituală există însă şi ea se aplică celor care au furat, nu celor care au cerut. A cere şi a primi constituie săvârşirea unei acţiuni prin liber consimţământ. Când îţi însuşeşti necuviincios un avantaj viaţa te întoarce la locul faptei pentru a compensa. Ea însă nu va ţine cont de progresul pe care l-ai făcut, nu ţine cont că după ce ai furat ai devenit miliardar şi pe tărâmuri străine trăieşti în îndestulare. Aici, în locul unde ai furat, poţi fi privit foarte uşor drept un infractor şi ţi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege. A simţi azi că avem o datorie spirituală faţă de cineva şi a spune “Ajut pentru că am o datorie karmică aici” în loc să spunem “ajut pentru că iubesc oamenii” constituie marele obstacol al acestei zile.
Nu, nu avem nicio datorie faţă de nimeni şi, în consecinţă, nimeni nu are faţă de noi nicio datorie. Suntem liberi prin excelenţă şi doar noi înşine ne condiţionăm prin furtul de putere pe care cândva am fost tentați să-l săvârşim. Puterea sentimentului, a minţii, a ideii ori puterea fizică sunt privilegii care dacă cer să se manifeste în această lume atunci vin dintr-o comandă care nu ne aparţine şi trebuie privite în consecinţă. A avea prieteni şi nu supuşi, subalterni, contribuabili ori succesori este dezideratul oricărui lider spiritual autentic.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti că iubirea cere omului eliberarea de condiţionările penibile ale orgoliului, cel care spune “Eu fac” sau cel care sugerează acest lucru. Când ţi se mulţumeşte ridică ochii spre cer şi duce mai departe mulţumirea. Oprind-o, pui prea multă greutate pe zala care eşti şi lanţul într-o zi se va rupe. Trăind în izolare, în separare, în segmentare omul îşi pierde din strălucire şi devine sclavul propriilor săi supuşi, subalterni, contribuabili ori succesori.
Azi avem parte de un nou tandem astral care ne îndeamnă să ne gândim că destinul personal este o istorie specială, că multe dintre cele ce trăim au fost încadrate greşit şi deci uitate pe o linie moartă în aşteptarea momentului care le aduce din nou în centrul atenţiei. Nu invocăm aici episoade ale istoriei omenirii, ci doar episoade personale, cele care, prin excentricitatea lor, atunci când s-au consumat, au bulversat pentru că au dorit să aducă o altă ţinută prezentului.
Contactul cu ţinuta de atunci ne poate pune azi în postura de a uita de sine, de a dezgropa securea războiului, de a pune prea multă greutate pe cuvintele care invocă putere, de a devia de la sensul real al destinului şi a număra anii după acumulările materiale, nu după învăţătura adunată în timp. Azi Soarele şi Uranus se întâlnesc într-un sextil şi Mercur cu Saturn într-un careu şi întreaga zi vom urmări să înţelegem ce ni s-a-ntâmplat, că integrăm într-un for personal întregul arsenal de elemente şi dinamici comportamentale prin care am arătat că dorim mai mult, că vrem să creştem şi să ne autodepăşim. Acum calitatea timpului este diferită față de ceea ce a fost cândva, la fel și nivelul de înţelegere, poate chiar şi cel al sensibilității. Din nefericire, evenimentele zile nu ţin cont de episoadele intermediare şi din această cauză ceea ce ne satisface, ridică ori ni se împlineşte constituie elementul care ne ține cel mai mult captivi în trecut, în scheme vechi de gândire, în mecanisme ruginite care nu ne mai folosesc şi care au ajuns în stadiul acesta pentru că am dorit să transformăm un obiect de unică folosință într-unul de folosinţă îndelungată. Uranus, novatorul, ne aduce azi din nou în centrul atenţiei conceptul de energii noi, însă ştim, din analiza de săptămâna trecută, că energiile noi nu sunt deloc noi, ci doar amprentate de semnul necesităţii imediate. Ideea de ataşament, cea care ne vine din careul lui Mercur cu Saturn, constituie nu doar adversarul cel mai puternic al zilei, ci şi substanţa de contrast în toate episoadele pe care le traversam acum. Aşadar, ceea ce este stabil, devine un semn al ataşamentului şi exponentul unei frustrări, iar ceea ce ne învăluie prin caracterul novator ne va îndrepta spre flexibilitate, spre a folosi ideea şi talentul printr-o gestionarea corectă a unui fond. Că fondul poate fi dat de bani, obiecte de patrimoniu ori idei sau noţiuni, nu mai contează. Contează doar calitatea de vechi şi nou privite prin prisma necesităţii de azi.
Prin urmare, azi răscolim prin amintiri, ne îndreptăm atenţia spre oameni pe care nu i-am întâlnit de mult ori spre cei pe care îi ştim de mult timp, dar cu care nu am mai dezvoltat în ultima vreme un anume tip de colaborare cum obişnuiam. Ziua este restrictivă în privinţa factorului bănesc, iar calitatea sentimentelor va fi marcantă prin caracterul lor restrictiv. Suntem siguri mai mult pe valori, bunuri, idei, recomandări şi sfaturi, decât pe noi înşine şi tot ceea ce înseamnă modificare, fie şi numai în parte, ne sperie ori ne sugerează că nu suntem în postura de a schimba ceva, decât dacă riscăm să ne prăbuşim în fața succesului fără al atinge, ca un atlet care cade înainte de a ajunge la linia de sosire.
Dacă sextilul Soare-Uranus încurajează spre analiză, investigare, cercetare, fie şi numai virtual ori prin simulare mentală a unor procese sociale, careul lui Mercur la Saturn inspiră teamă şi duce spre pesimism, spre autovătămare, spre greşeli săvârşite prin cuvânt, prin legiferarea cuvântului, prin decizii luate la supărare ori prin judecarea nesănătoasă a unui context şi, în felul acesta, risipirea unei şanse speciale, aceea de a câştiga apreciere, bani, atenţia unei persoane.
Balanţa zilei ce ar trebui să fie ţinută în echilibru de cele două unghiuri majore (sextil Soare-Uranus şi careu Mercur-Saturn) va înclina spre pesimism şi teamă, spre incertitudine pentru că Luna va împlini, din cele patru aspecte în care este personajul principal, trei opoziţii ceea ce înseamnă că acolo unde se va pune prea mult sprijin pe anturaj, pe comunitate, pe anturaj acolo eşecul va fi mai puternic şi mai evident. Ecoul social nu ne poate susţine azi demersurile şi tocmai de aceea, ca recomandare, dacă suntem invitaţi azi la decizii majore să le privim cu ponderaţie, să fim rezervaţi şi prudenţi pentru că efortul ne aparţine în totalitate şi orice umbră de oboseală, neştiinţă sau plictiseală ne va duce spre trecut, spre a aduce de acolo monociclul ori locomotiva cu aburi şi a dori să străbatem cu ele într-o oră distanţa de la Iaşi la Bucureşti.
>
Azi vom avea impresia că multe dintre cele pe care le-am trăit de-a lungul săptămânii au o rezolvare şi că nu ne va plăcea ce anume suntem invitaţi să facem, doar că vom considera că e constructiv şi atunci, de dragul celor din jur, de dragul succesului, al societăţii, al părinţilor, copiilor, prietenilor, rudelor, dar nu de dragul confortului personal, alegem să facem toate acestea.
Azi, când Luna încă se află în domiciliu, Soarele din exil atinge faza maximă a trigonului cu Jupiter, situat, de asemenea, în exil, iar seara târziu, cu puţin timp înainte de miezul nopţii Venus să atingă faza maximă a sextilului cu Capul Dragonului. Astfel, beneficii sunt implicaţi în aspecte pozitive, puşi să găsească soluţii imediate, să facă analize, perspective, prognoze, să anticipeze totul, să se pună în slujba altora, a celor mulţi, a celor nevoiaşi, bolnavi, suferind. Nu va mai conta cât de mare va fi efortul, mai ales în prima jumătate a zilei când Luna va împlini şi ea un trigon cu Capul Dragonului, ci va conta rezultatul, eficiența, bucuria celor din jur, efectul de după, trăinicia şi adâncimea faptelor, curajul celor care se consumă acum, ca o lumânare, pentru cei din jur.
Cursivitatea evenimentelor îi va face pe unii să se preocupe însă mai mult de ecoul faptelor, decât de calitatea lor, adică să-şi evalueze conţinutul acţiunilor după nivelul de apreciere venit din jur, după adâncimea argumentelor ori după sinceritatea lor. Asta se explică prin faptul că retrogradarea lui Jupiter, care nu este un element pozitiv în contextul acestei zile, aduce din trecut o dorinţă împlinită, aceea de a fi de folos, de a se invoca motivul solicitării şi prin acesta să se urmărească o plată, o îndatorarea a celui care cere şi o temperarea a fricii de puţin, sărăcie, înstrăinare a celui care acţionează. Facem şi ştim că va exista o plată şi aceasta va fi nota negativă care va schimba mult calitatea acţiunilor.
În ansamblul ei, ziua este bună pentru că de oriunde am cere primim ajutorul sperat, suntem apreciaţi şi puşi în valoare mult mai bine decât în oricare altă zi din această săptămână sau chiar de la începutul anului, însă la fel de insistent vom da dovadă azi şi de egoism, lipsă de consideraţie faţă de calitatea gestului, elemente care ştirbesc din farmec şi lasă eficiență de izbelişte.
Evenimentele anunţate de această zi sunt însă un balsam pentru suflet pentru că orice formă de curaj, că ne învăluie prin efort cumulat sau sub forma unui impuls de moment, aduc succes şi vin să repare un neajuns, ceea ce este bun se va consuma însă în beneficiul altora sau sub termenul generic de “bune”, “corect”, “eficient”, “constructiv”.
Ceea ce ni se va înfăţişa azi poartă amprenta unei perspective care va scăpa acelora care se vor lăsa orbiţi de beneficiile personale ori cei care îşi vor adjudeca din jur merite care nu sunt ale lor. Între Soare şi Jupiter se află acum Uranus, cel care pune în evenimente atât de mult neprevăzut, atât de multă anomalie încât ceea ce nu este încă pregătit să se integreze într-un sistem universal, care nu-şi poate reproduce rezultatele muncii şi în alt context şi care parcurge doar o şansă, un noroc de o clipă, nu va face decât să se expună față de un context şi mai mare a cărui pricepere, realizare ori succes să fie susţinute cu un puternic aport personal.
Prin urmare, 26 ianuarie este o zi stranie pentru că ne aduce în faţa unor realizări pe care să nu le putem gusta pe cât de ample sunt şi, în egală măsură, să ne dorim o reuşită socială care să nu poată fi obţinută acum pentru că nu este trecută în acest moment pe lista de priorităţi. “Ce rost are bucuria dacă nu primesc ceea ce-mi doresc mai mult?” se vor întreba mulţi şi acesta este şi elementul care ne va zdruncina cel mai mult.
Pentru că îndemnul acestei zile este acela de a face bine celor din jur şi multe din evenimente nu sunt construite pentru a lăsa loc satisfacţiei personale aşa cum o ştim, aşa cum ne-am construit-o, cum ne-am educat-o, caracterul straniu al zilei ne face să ne depăşim condiţia prin extensie, prin a ne îndrepta spre bucurii pe care nu le-am mai încercat până acum, prin a gusta din alte bucate ori ale face, prin a călători spre un alt orizont ori a îndrăzni spre o persoană cu care nu pare la prima vedere că existe puncte comune.
Chiar dacă nu vom reuşi să o facem şi constructiv, să o trecem în calendarul anului 2013 ca pe o zi de mare reuşită, ziua este benefică şi dispusă să ne aducă în posturi favorabile. Dacă vom vrea să fim şi mulţumiţi va trebui să fim flexibili faţă de mesajul destinului, să nu ne împotrivim calităţii lui şi să-i citim acestuia înţelesul aşa cum este scris, nu cum vrem să auzim.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a pune azi pe primul loc interesul celorlalţi, nevoia sa şi apoi de a vedea dacă mai rămâne timp şi pentru cele personale. A construi o casă unui prieten înseamnă a face o faptă bună, dar şi a-ți asigura că, poate, pe viitor când nu ai unde să stai prietenul să-şi aducă aproape bogăţia pe care i-ai arătat-o. Va fi greu să înţelegem azi conceptul de “la nevoie”, “când va veni timpul”, “când va fi necesar”, dar dacă ne vom strădui vom reuşi să dăm zilei o coloratură personală aparte.
Luna plină de azi ne va satisface multe din aspiraţiile şi ţintele acestei săptămâni. Trecând prin Leu, Luna ne va motiva spre o exprimare personală, originală şi va dori să se impună în faţa celorlalţi prin această componentă. Puterea ce o primeşte de la Soare şi care o pune în această postură face din Luna plină din Vărsător ţinta, finalitatea acestei săptămâni.
Pe aceste fond, Luna va mai împlini un trigon cu Uranus, un sextil cu Jupiter, înainte de a se împlini această fază a ciclului lunisolar, un careu cu Saturn, o opoziţie cu Mercur şi un sextil cu Lilith. Toate acestea participă la o configuraţie numită Vapor cu pânze ce are la bază sextilul dintre Jupiter şi Uranus şi, ca planetă focar, pe Saturn din Scorpion. Întregul spectru al Lunii pline de acum ne îndreaptă spre ideea de putere, de adjudecarea puterii ori de menţinere a ei, de deplasare a forţei spre zone încărcate de mari resurse, ce dispun de un potenţial de forţă de muncă aşa cum prevăd prognozele pe care le-am tot făcut de-a lungul acestei săptămâni.
Totuşi, nici această zi şi nici ansamblul astral al acestei zile nu ne îndeamnă spre acţiuni ample. Saturn din Scorpion are o prudenţă periculoasă. Ne va aduce în centrul atenţiei ideea de greşeală, aşa cum a venit spre noi de-a lungul acestei săptămâni, de eroare, de bucurie incompletă şi va cere o reanalizare, o rectificare, o revizuire a listelor, a calculelor, a obiectivelor ceea ce ne aduce, în prima parte a zilei, activităţi plăcute, cunoscute. Trecem cu privirea peste munca întregii săptămâni ori primim răspunsul produs de aceasta şi purcedem spre o nouă acţiune. Timpul este acum de partea noastră şi făcând această operaţie într-un interval scurt constituie una din condiţiile acestei revizuiri.
Faptul că în relația lor, Luna și Soarele ating faza maximă, aduce o mare putere maselor, apelor, lichidelor în general, favorizând inspiraţia până în cele mai ascunse cotloane ale fiinţei. Sentimentul că suntem eficienţi îi va fi alăturat cel care suntem iubiţi, apreciaţi şi fericiţi alături de cei faţă de care nutrim sentimente frumoase, finalitatea demersurilor sociale este una constructivă şi plăcută pentru individ, nu şi pentru grup.
Revizuirea, chiar dacă va fi motivată şi abordată de energia care ne-a împins spre eroare ori bucurie incompletă de-a lungul acestei săptămâni, va construi acţiunea care va răsturna sensul şi valorile zilei anterioare. Ea va aduce deficit pentru grup şi amplitudine acţiunilor individuale, iluminare personală şi întunecare socială. Faptul că Luna primeşte lumina de la Soare din exilul său ne va crea imaginea de oglindă, de forţă care se amplifică prin strălucire şi în care nu mai încape toată familia, ci doar norocosul familiei, cel care a venit anterior cu ideea, cu şansa, cu investiţia.
Până acum, anul acesta, nu am mai avut parte de aşa ceva pentru că vom fi în egală măsură expresia succesului şi al insuccesului, forţa care doreşte repararea şi întregirea acţiunilor săvârşite de-a lungul acestei săptămâni şi, deopotrivă, cea care strică prin întoarcerea la trecut.
Plutim într-un lac pe care l-am format de-a lungul acestei săptămâni şi este normal ca, întregindu-se imaginea, să avem alte deziderate, diferite de oricare dintre acestea luate separat, dar identice fiecăruia dintre acestea prin prisma ţintei lor spre unitate.
Episoadele comune ale acestei zile pornesc de la informaţii, descoperiri, de la schimbul care se realizează între oameni care nu s-au apropiat până acum şi care ajung să-şi ofere informaţii stranii, neaşteptate şi se ajunge până la a descoperi că întâlnirea, schimbul nu ţintea spre linişte şi nici progres, ci spre o nouă etapă, o nouă forţă.
Luna plină intensifică totul, asta înseamnă că de la o banală durere de măsea ce ne poate duce la un alt medic decât cel la care tot mergeam unde descoperim complicaţii de natură medicală şi până la instrumente legate de profesie, de realegerea unui traseu, schimbarea ţintelor pe baza cărora vom merge în acest an ori la cele tangente evoluţiei spirituale, întregul spectru al săptămânii ţinteşte spre răscolirea care ne invadează în această zi.
Inspiraţia şi amploarea evenimentelor ne duc spre o revigorare ce depind mult de gesturile benefice săvârşite faţă de anturaj în zilele anterioare. Devenim ceea ce am construi de-a lungul săptămânii şi este de o mare importanţă să nu uităm ce rol jucăm în această zi pentru că la acesta se va reveni de-a lungul întregului an 2013.
Prin urmare, finalul săptămânii ne invită la o desfăşurare de forţe pe care anul acesta nu am mai trăit-o în forma aceasta. Ceea ce a veni spre noi până acum a fost puternic, revigorant, tonic, vindecător sau compromiţător, dar niciodată atât de extins şi puternic. Pentru a înţelege calitatea acestei zile este important să revizuim acţiunile întregii săptămâni şi să căutăm vârfurile din fiecare zi, chiar dacă din obişnuință considerăm că şi această săptămână ca şi cealaltă au trecut fără să aducă nimic special. Vârfurile sunt construite în funcţie de densitatea apelor în care înotăm şi nu vor fi identice de la un individ la altul.
Luna plină de azi este aparatul la care lucrăm de luni până sâmbătă şi acum îi facem testul. Dacă am integrat în el toate componentele, va funcţiona, dacă nu atunci va trebui să căutăm în această săptămână dezamăgirea cea mai mare ori revolta cea mai puternică, lenea cea mai dificil de combătut ori justificarea cea mai pertinentă pentru ea, pentru a face legăturile potrivite între componente, pentru a completa înţelegerea ce lipseşte şi a ne uita ori zbura departe cu acesta.
Azi îndrăznim şi nu e greşit ce îndrăznim, ci ar putea fi dacă ne bazăm prea mult pe instinct. Tocmai de aceea recomandarea este aceea de a lua în serios tot ceea ce vine spre noi azi pentru că va purta amprenta sintezei şi a coagulării pe care o vom invoca ori regăsi de-a lungul lui 2013.
Citestesc de ceva vreme site-ul dvs, precum si previziunile pe care le-ati facut pt 2012 si 2013.
De multe ori , lectura asta m-a salvat din situatii penibile – stiind contextul, am avut o alta abordare , care s-a dovedit mai eficienta in situatia data.
Saptamana asta insa, desi am facut lecturarea ca de obicei, unele situatii chiar m-au luat prin surprindere. Mi-as fi dorit sa fi reactionat altfel, mai ponderat, si cred ca rezultatele ar fi fost aceleasi. Asta mi-e pedeapsa pentru ca n-am putut patrunde in profunzimea spuselor tale de aici.
Situatia mea la serviciu e tot mai rea. Oamenii pe care i-am atentionat uneori, i-am pus in garda ( absolut dezinteresat ) referitor la unele aspecte ale vietii lor, profesionale sau particulare, s-au convins ca am avut dreptate, dar IN SCHIMB, s-au indepartat de mine. Aceia erau cei care contau pt mine la servici, prin simpla lor prezenta. Ce le-am spus candva a fost ca sa-i protejez, iar ei acum se indeparteaza, si tocmai acum, cand sensul vietii este pe scorpion, cand a merge mai departe inseamna a adera la un grup in principal, ei ma lasa balta.
In „2012 – an al extremelor” m-am regasit mai mult la RAC, eu fiind Gemeni de fapt – 19 iunie 1978, ora 5.30 a.m.. In 2013 nu stiu ce ma mai asteapta, dar sunt un pic cam obosita. Ma ingrijoreaza Luna neagra , care din vara va fi chiar peste Luna neagra natala, si ma ingrijoreaza serviciul asta al meu, in care ma regasesc tot mai putin.
Apelez la dvs in speranta ca mi-ati putea da niste indicii, macar sa evit momentele primejdioase. N-as vrea sa-mi pierd nici serviciul , dar nici sanatatea. Cel mai rau este ca simt oamenii din jurul meu cum ma privesc suspiciosi, cand eu nu am intentii rele nicidecum. Imaginea mea in ochii lor este deformata, si nu stiu cum sa ma mai lupt si cu asta!
multumesc pt oricat de putin!
mona
buna ziua,as dori oastrograma pentru baiatulmeu cum procedez
Mona,
M-am uitat pe tema ta şi un amănunt poate spune mai multe decât ar putea să spună orice tranzit. Cu Lilith şi Jupiter pe casa I, cu Venus în Leu si Luna în Săgetător eşti genul de persoană care pur şi simplu nu poate să nu fie remarcată. Radiezi, străluceşti, atragi atenţia şi dacă îţi pui pe tine ceva simplu, poate prea simplu pentru a produce un asemenea efect. Oamenii te copiază şi, de altfel, nici nu-ţi este greu să-i ajuţi. Amănuntul acela vine din faptul că având atât de multă putere în a modela caractere cazi în patima durităţii. Nu eşti adeptă agresivităţii, însă în tine prinde rădăcini convingerea că unde da „mama” creşte. Astfel pe cei pe care îi ajuţi îi şi bruschezi cu adevărul tău, îi forţezi să vadă ca tine or tu ai ochii prea mari şi mintea mult prea înaltă pentru ai prinde pe oameni în jocul tău. Tu joci în filmul „Vino, urmează-mă!”, dar nu te urmează nimeni, de aici si drama. Jupiter pe ascendent, alaturi de Lilith, ne vorbeşte despre un vechi lider, un vindecător care a abuzat de puterea sa, care s-a jucat cu energia şi jocul a fost mai mult un răsfăţ, decât unul serios. Acum ţi-ai păstrat calităţile remarcabile, dar contextul este altul. N-am să-ţi spun ce vremuri te aşteaptă deoarece obişnuieşti să vezi lucruri în tonuri închise, pentru că agresivitatea potenţială îţi incita simţurile şi te face atentă. Tu vezi in asta un lucru bun, dar tocmai aceasta atentie nascuta din nerv te consuma, te corodeaza, te intuneca. Nu acesta îţi este drumul. Drumul tău este prin iertare, prin a ajuta fără a cere nimic în schimb şi a descoperi prin fapta ta experienţa pe care, prin efort şi muncă susţinută, ai acumulat-o. Eşti un mare spirit, o adevărată forţă şi fără să lezez în vreun fel înţelegerea ori mândria altor gemeni, îţi spun cu mâna pe inimă că îmi plec fruntea cu admiraţie şi respect în fata ta spunându-ţi: „Să ne trăiești Maestre”.
Să nu-ţi pierzi încrederea in tine nici măcar o clipă, nici chiar atunci când greşeşti. Ai o mare povară pe umeri, poate prea mare aş spune pentru cât de tânăr este sufletul tău. Dar încercările vin după putere, nu după vârstă. Când simţi că nu mai poţi, închide ochi şi transformă energia în sentiment. În jurul tău este în permanenţă un prieten din subtil care te asista într-o sarcină atât de grea cum este cea pe care ti-ai ales-o in aceasta viata. Sentimentul este puterea ta.
Maria,
eu nu fac astrograme.