14 – 20 noiembrie 2022

14 – 20 noiembrie 2022 este săptămâna raportărilor dificile la etaloanele verificate în timp și a dovezilor care impun, ca necesitate urgentă, o schimbare de atitudine, de comportament sau de anturaj. Ceea ce se va întâmpla în acest interval reprezintă, în mare parte, o continuitate a ceea ce am parcurs în săptămâna anterioară, cu o particularitate, cu un vârf, în intervalul 17 – 19 noiembrie, când trecerea Lunii pe zodia Fecioară aduce un vârf periculos. Elementul care va defini această săptămână va fi intransigența, aceasta fiind argumentată sau justificată de pierderile de autoritate sau de criticile nejustificate la care am fost expuși în săptămâna anterioară. Vorbim, așadar, de nedreptăți privite ca soluții rapide sau de afectarea flexibilității ori despre confruntarea cu o criză sentimentală din care vom înțelege că neajunsurile trecutului încă nu au fost rezolvate. Acolo unde condiția pacifismului a fost respectată, vorbim despre soluții, dar o facem cu reținere, cu teamă, ca și cum sensibilitatea este cauza problemelor, fie că iubim sau ne simțim iubiți. Ușurința cu care sunt răstălmăcite aceste elemente esențiale ale vieții blochează intenția individului de a evolua, dar și luciditatea cu care identificăm soluțiile cele mai bune ale momentului. În consecință, apare și o întârziere în unele planuri, nu pentru că ar exista o presiune din partea anturajului, ci pentru că ezităm. Un ușor aer de superioritate îi va face pe unii să creadă că acesta este cel mai bun moment pentru a se impune sau pentru a da curs liber unor excentricități. În realitate, cei incapabili să evolueze nu vor observa această nuanță delicată și vor considera că tot ceea ce se întâmplă în jur îi încurajează să caute celebritatea, să fie în centrul atenției, să profite de un moment de zăpăceală pe care îl are interlocutorul. Mijlocul săptămânii aduce câteva evenimente astrale importante, printre care trecerea planetelor individuale Venus și Mercur pe zodia Săgetător. La începutul săptămânii viitoare aceste astre se vor întâlni și într-o conjuncție, iar ceea ce anunță în mijlocul acestei săptămâni va deveni realitate foarte curând. Asta înseamnă că avem motive să sperăm într-o schimbare pozitivă, chiar dacă acest interval este unul de reglare, de purificare sau de eliberare a ființei de reziduurile pe care le-am folosit în săptămânile din urmă în postura de etaloane de normalitate. Nu ar trebui să ne surprindă nici întârzierile care apar tocmai pentru că există o mână nevăzută a destinului care ne ajută și ne împinge către drumul cel bun sau ne oprește din a da frâu liber unor impulsuri care s-ar solda cu un final tragic. Dar, ca în multe evenimente pe care le vom parcurge în această săptămână, ni se cere să intervenim cu un gest simplu, cu o atitudine care nu determină evenimentul în sine, dar care arată că suntem pregătiți să îl parcurgem dacă există un ajutor, o susținere, o protecție. Măsura a ceea ce oferim este toleranța, dar nu cea demonstrativă pe care să o expunem împreună cu o suită întreagă de explicații, care mai de care mai sofisticată, ci cea simplă, în absența explicațiilor verbale, cea care se susține nonverbal, prin ceea ce reprezintă ea în sine. Acolo unde această condiție este îndeplinită, ne vom întâlni cu o multitudine de avertismente sau de semnale pe care un pasionat de ezoterism le va recunoaște imediat. Conținutul lor face referire la o schimbare de atitudine care să producă în timp și după măsura fiecăruia o ajustare a propriului comportament pentru ca noul om care vom deveni să nu mai fie incomod pentru cei din jur. Începând cu această săptămână ne schimbăm pentru ca simpla prezență să clarifice sau să vindece.
Recomandarea pentru această săptămână este aceea de a privi cu rezervă excentricitățile. Ceea ce ne duce prea ușor către limite va fi interpretat ca o opțiune personală și, în consecință, prea ușor ne va lăsa acolo.

Luni, 14 noiembrie

Marți, 15 noiembrie

Miercuri, 16 noiembrie

Joi, 17 noiembrie

Vineri, 18 noiembrie

Sâmbătă, 19 noiembrie

Duminică, 20 noiembrie

9 comentarii la „14 – 20 noiembrie 2022

  1. Daniela spune:

    Gheorghita, am nevoie de un raspuns, te rog! Esti singurul prieten care poate sa ma ajute cu adevărat si iti multumesc ca exiști si te-am descoperit.La tine gasesc mereu indrumarea potrivita , in urma careia lucrez cu responsabilitate, dupa masura mea , sa o duc la indeplinire. Si multe in mine s-au schimbat in ultimii ani , dar multe nici nu am reusit sa le ating , mai ales pe un anume aspect al vietii mele in care am indurat mult, am rabdat mult, dar nu am vindecat aproape deloc, desi uneori am crezut ca pe ici , pe colo da. Cu ce din mine atrag violenta fizica a celui cu care viata ar trebui traita frumos si in armonie? Simt ca exista ura impotriva mea si cand ajunge probabil la apogeu se napusteste asupra mea. Am ramas alaturi si am respectat aceasta legătură din convingerea ca pana la urma o sa reusesc sa ma vindec pe mine si atunci si el se va schimba/ vindeca.Dar am ajuns in punctul , dupa ultima experienta din urma cu cateva zile , in care imi este frica de durerea fizica si m-am mutat singura in vechea mea locuinta . De aceea as vrea sa te intreb , este momentul potrivit pentru amandoi sa ma desprind, sa fac ceva anume, pentru ca nu vreau sa fac rau nimanui si nu imi dau seama ce altceva as putea face. Dar imi este frica sa ma intorc sa nu o luam de la capat iar. Si de ce daca m-am desprins imi este mila de el si ma simt vinovata ca l-am parasit, dar paradoxal, ma simt si libera inlauntrul meu si linistită si am sentimentul ca o schimbare in bine pentru mine este aproape?
    De la suflet la suflet , Daniela.

    1. Situațiile de genul acesta nu îți dau voie să gândești cu mintea ta. Va fi foarte complicat de luat o asemenea decizie în mod categoric, chirurgical. Acum este momentul potrivit pentru o decizie atât de categorică, dar este un moment potrivit pentru o decizie care să te facă mai liberă. Caută-ți prieteni noi, să vorbești și altele decât cele pe care le trăiești alături de el, să vezi că viața poate fi trăită și altfel. Mila aceea pe care o simți nu este adevărată, ci este rezultatul suferinței care a produs un zdruncin în structura ta psihică și care nu îți permite nici măcar să concepi că ai putea trăi fără ceea ce primești din partea lui. Seamănă cumva cu sindromul Stockholm. Nu cred că este o soluție bună să te întorci. O vei lua de la capăt. Dar, de partea cealaltă, a te pregăti pentru o decizie categorică presupunem a-ți construi o nouă identitate, cu prieteni noi. Sunt prea multe planete retrograde în zona deciziilor pe care trebuie să le iei, ceea ce nu îți ușurează deloc sarcina. Schimbarea pe care te gândești să o faci este major, chirurgicală. Nimeni nu-ți va pune în loc ceva. Lucrul acesta va trebui să îl faci singură. Cred că deja o parte din problemă ai rezolvat-o prin mutarea în sine. Desprinderea psihică este însă cea mai dificilă. Dacă nu vei fi hotărâtă să-ți definești foarte clar ceea ce vrei, acest mecanism psihic zdruncinat se va întoarce de fiecare dată la el. Ai nevoie de un loc. Găsește-l. Ai nevoie de liniște. Găsește-o singură. Ai nevoie de un istoric personal care să aibă și întâmplări frumoase, ca echilibru sau reper. Construiește-ți-l. Astea nu vin de la sine. De la sine vin doar cele rele prin mecanismul psihic care te-a adus în punctul acesta, care te-a zdruncinat.

  2. Daniela spune:

    Multumesc cu recunoștință, Gheorghiță! Am simtit o caldura interioara pe masura ce citeam raspunsul tau! Ce sentiment extraordinar!! Apoi, raspunsul tau imi confirma ceea ce sufletul meu incerca sa imi sopteasca si imi deschide ochii …asa este , alături am trait izolata de lume , prieteni , prietenii nici atât nu mi s-au permis, doar veșnic cronometrata de la serviciu -acasă …atât!… eu nu am nevoie de nimic altceva de fapt, decat de libertatea aceea care se zbate inlauntrul meu sa zboare…parca un dor sa respir…
    …si sa las suferința sa plece…sper sa reusesc…

  3. Ana spune:

    Am peste un decenii de conducere aproape zilnic și tot mă cuprinde un soi de panica sau blocaj in situații neprevazute,unde trebuie să actionez rapid .In ultimele luni parca sunt tot mai dese.Am ieșit cu bine,dar parca prea dese în ultimul timp.
    De unde vine frica asta și cum sa scap de ea?

  4. Ana spune:

    Am peste un deceniu de condus aproape zilnic și tot mă cuprinde un soi de panica în situații neprevazute când trebuie sa actionez rapid.Nimic grav dar,dupa moment rămân doar cu câteva imagini,nici măcar nu reușesc să îmi amintesc toate detaliile.
    În ultimele luni(poate și pt ca e oraș mare)parca sunt prea multe.
    Ma puteți ajuta sa înțeleg ce și mai ales de ce mi se întâmplă toate acestea și cum sa fac sa scap de blocajul ăsta?
    Offf,ma simt copleșită și îmi trebuie o zi sa depășesc momentele de genul asta.

    1. Vei accepta greu adevărul. Într-o interpretare sintetică se poate spune că aceasta este o forma de isterie. Frica este reversul medaliei care are pe fata agresivitatea. Așa cum te apuca anxietatea, grija, spaima din nimic sau pe motive care nu produc altora așa efecte, la fel se întâmpla cu agresivitatea. Se inflamează din nimic. Plăcerea actului în sine este la fel în ambele cazuri. Nu contează instrumentul sau sectorul, ca este pe seama oamenilor sau lucrurilor, ca e cu gândul, cu vorba sau cu fapta. Exista un program care tine conștiința captivă în plăcerea vinovată de a fi un om temător sau agresiv. Până și ofensa ori, mai simplu, o banala neputință de a înțelege și accepta că interacțiunea dintre oameni este liberă, nu generatoare de trăiri constrictoare (bucurie-tristețea, curaj-deznădejde, putere-slăbiciune, apreciere-umilință) ține tot de acest spectru al jocului frică-agresivitate. Mașina este doar un press buton. Mecanismul nu este centrat pe mașină, pe condus, pe ce gândești sau simți despre acest proces, ci pe adicția de plăcerea dată de tandemul frică-agresivitate. Cum ieși de aici? Prin starea de martor.
      “De te-ndeamnă, de te cheamă,
      Tu rămâi la toate rece […]” (Glossă, M. Eminescu)

      1. Ana spune:

        Offf,ce elegant spuneți dvs mereu,dar „plăcerea vinovata”este a unui om temător și agresiv(nu „sau”).
        Teama cred ca mi-a rămas după șocul din primăvară anului trecut care a continuat până în toamnă (nici acum nu știu cum am reușit să rezist la presiunea psihică și uneori fizica ).
        Agresiunea cred ca vine de la neputința mea de a face ceva,care sa mă împlinească.
        În ultima perioada îmi dau toată silința sa nu mai aud,sa nu mai vad,sa nu mai înțeleg multe,dar mai ales sa intervin doar când mi se cere.Este greuț pentru ca toți s-au obișnuit ca eu sa iau atitudine mereu,cumva nu le convine când văd că nu îmi mai spun părerea fără sa fiu întrebată.
        Pentru sufletul meu îmi puteți recomanda cum e mai bine sa ma comport cu „Venus în Capricorn”?
        Am încercat in multe feluri și nu am gasit calea.Ma simt depășită ….prea dur pentru sufletul meu.
        Parca încep sa obosesc….

        1. Venus în Capricorn oscilează între confort, frumusețe și pedeapsă. În funcție de conjunctură, alege una dintre acestea. Așa își definește controlul, așa își restabilește echilibrul. Calea o ai deja, nu este nevoie să o găsești. Folosește-o! Când cauți în jur ceva care să te umple nu înseamnă că ești golită de conținut, ci înseamnă că fugi de tine. A căuta, presupune, ca motivație, „nu am”. Venus pe Capricorn merge spre solitudine și acolo, în puținul gândurilor, caută soluția. Aceasta este întotdeauna diferită de ceea ce a mai făcut. În felul acesta, vârful, pretențiile, obsesiile, efortul se ridică spre un nivel superior pentru că vrea să se împlinească. Fiind un semn de pământ, Capricornul asază această energie și persoana devine un fel de Fiu risipitor care se întoarce acasă, umilit că nu a atins Everestul și bucuros că este reprimit. În timp, persoana dezvoltă un atașament față de acest tandem teamă-bucurie și își va coordona faptele pentru a crea situații care să o facă să se simtă cât mai des așa. De aceea, par firi capricioase, recalcitrante, respingând totul sau trăind totul prin promiscuitate ca și cum nimic nu mai contează, iubirea este o prostie, ea nu există așa cum este descrisă pentru că nu ne este dat să trăim aici așa ceva.
          Acesta este tabloul. Dacă vrei să fii altfel, e simplu. Fii altfel!

          1. Ana spune:

            Nu știu dacă ceea ce faceți dvs aici este har sau studiu,dar mie răspunsurile dvs îmi aduc mereu lacrimile,prin profunzimea lor.
            Citind răspunsul dvs de mai sus mi-a aparut întrebarea:o sa trăiesc vreodată momentul ăla în care sa simt cum este sa fii iubit ?

Răspunde-i lui Gheorghiță Coser Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *