Omul este o fiinta sociala. El se lupta cu cei din jur la fel cum se lupta cu sine. Se apropie de cei din jur, asa cum stie sa se apropie de sine si isi iubeste aproapele asa cum se iubeste pe sine. Trecutul il mai cauta inca printre liniile ascunse ale destinului sau si vrea sa-l reintalneasca. Acum el este pierdut pe o alta carare sau uitat la umbra unui copac uscat. Nici nu plange, nici nu se bucura, ci isi traieste transa parasirii cu degetele infipte in tarana. De unde vine? Cine este? Incotro se indreapta? Din cand in cand isi aminteste ca are un trecut, dar inima i se impietreste.
"Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînțeles." (Nichita Stănescu)