22 – 28 septembrie 2025 este săptămâna deviației discrete de la traseul abordat în ultima perioadă soldată cu o nouă viziune asupra viitorului și a rezervelor față de ambițiile mai vechi care aduc o picătură de liniște sau de speranță.
În structura astrală a acestei săptămâni se simte o tensiune între fragilitate și forță, între dorința de echilibru și impulsul de a rupe limitele. Tot ce se întâmplă pare a fi construit pe paradoxuri: promisiunea echilibrului vine odată cu echinocțiul, dar realitatea interioară și exterioară dezvăluie o lume departe de liniștea egalității dintre zi și noapte. În locul armoniei așteptate, se deschide un drum al încercărilor, unde fiecare pas cere o strategie, o privire limpede și o asumare a propriilor vulnerabilități.
Energia acestei perioade are chipul unei forțe masculine, dense, care nu se mai mulțumește să existe la suprafață. Ea coboară în adâncurile ființei și scoate la lumină ceea ce până acum era ascuns: slăbiciuni, dorințe, temeri, dar și resurse nebănuite de rezistență. Obstacolele care păreau imposibil de trecut se dezvăluie ca simple probe de răbdare, iar crizele interioare se cer rezolvate nu prin confruntare directă, ci prin subtilitate, prin deturnarea luptei către planul psihologic. Puterea nu se arată zgomotos, ci se infiltrează tăcut acolo unde ochiul obișnuit nu ajunge, ca un fir invizibil care trece printre stânci.
Această discreție nu este lipsă de curaj, ci expresia unei maturizări. Înțelegem că rezultatul cântărește mai mult decât metoda și că victoria nu se câștigă doar prin forță brută, ci și prin îndemânarea de a ne strecura printre obstacole fără a ne pierde demnitatea. Totodată, o notă de detașare se insinuează în atitudinea generală: ceea ce altădată ar fi stârnit drame, acum este privit cu o răceală aparentă. Dar această răceală ascunde o tactică: nu e nepăsare, ci un mod de a privi lucrurile de la distanță, de a face un pas lateral pentru a vedea mai bine drumul.
Morala devine reperul central. Fără ea, ceea ce câștigăm astăzi se poate pierde mâine, asemenea zidurilor fragile ridicate de Meșterul Manole, care se dărâmă dacă nu sunt întărite prin sacrificiu și demnitate. Lecția subtilă a acestor zile este aceea că puterea autentică nu se măsoară în victorii de moment, ci în modul în care știm să păstrăm ceea ce am construit.
Pe de altă parte, grija și teama se transformă în cele mai mari obstacole. Ele măresc proporțiile dificultăților și dau impresia că viața însăși este un drum presărat doar cu lipsuri și privațiuni. Mulți aleg să scape de această povară prin refugiu în amintiri, în nostalgia unor vremuri mai blânde. Această întoarcere nu este o simplă fugă, ci o încercare de a găsi un echilibru interior, de a aminti că frumusețea trăită nu se pierde, ci rămâne ca resursă. Binele pe care îl alegem, oricât de mic, se multiplică și devine punte către viitor. Negativitatea, în schimb, atrage blocaje și dărâmă ceea ce ar fi putut fi consolidat.
Tensiunile acestei săptămâni scot la iveală fragilitatea încrederii în sine. La cel mai mic eșec, tendința este de a interioriza respingerea, de a adăuga o nouă piesă la puzzle-ul întunecat al propriilor neputințe. Din acest joc al autoînvinovățirii, individul ajunge să creadă că merită ceea ce i se întâmplă și că nu poate spera la mai mult. Însă chiar aici se ascunde șansa unei transformări: de a aprinde acea scânteie interioară care deschide drumuri noi, de a demonstra că puterea reală nu se cumpără și nu se primește din afară, ci se cultivă prin disciplină, prin perseverența de a nu ceda tentației autoanulării.
În acest cadru, „puținul” devine un cuvânt cheie. El nu mai este privit doar ca lipsă, ci ca esență. Puținul obținut, dacă este valorificat corect, capătă rezistență și greutate. Nu e derizoriu, ci rodul unei munci clare, dovada că fiecare pas mic contează. Mulți, însă, vor considera acest puțin insuficient, judecându-l prin prisma visurilor mari și nerealiste. Și totuși, adevărata înțelepciune se află în recunoașterea valorii celui mic: el este temelia care, în timp, poate susține construcții durabile.
De aici derivă un alt paradox al săptămânii: tentația de a fi egoiști, de a căuta doar confortul personal, fără a ține cont de ceilalți. Uneori, această orientare către sine este necesară pentru echilibru. Alteori, ea devine motiv de acuzație, fiind percepută ca individualism sau ca lipsă de solidaritate. Diferența o face modul în care reușim să păstrăm măsura, să evităm reducerea viziunii la un spectru îngust. Atunci când tentația este contrabalansată de obiceiuri sănătoase și de bun-simț, drumul se corectează singur. Iar pacea – acea stare care transcende chiar și ideea de liniște – se arată ca o realitate subtilă, greu de pus în cuvinte, dar cu o forță vindecătoare inegalabilă.
În a doua parte a săptămânii rațiunea capătă un rol neașteptat de important. Nu mai este vorba despre intuiție sau improvizație, ci despre scheme raționale, clare, aplicabile. Misterul se dizolvă, piesele se așază la vedere, iar realitatea devine un teren mai ușor de gestionat. Examenul pe care îl dăm acum este despre coerență și despre capacitatea de a integra ceea ce am învățat în situații concrete. Nu creativitatea salvează, ci claritatea. Este momentul în care logica simplă a lucrurilor bine așezate se dovedește mai valoroasă decât orice inspirație fulgurantă.
De aceea, reușita acestei perioade nu vine prin gesturi spectaculoase, ci prin simplitate. Prin refuzul exploziei gratuite, prin alegerea de a respira adânc înainte de a reacționa, prin curajul de a pune criteriul înaintea impulsului. Obstacolele devin astfel teste de orientare, menite să ne arate dacă știm să distingem între ce e doar val și ce e drum.
Pe fundal, relațiile cu ceilalți capătă valențe noi. Prieteniile testate de timp se consolidează, în timp ce suspiciunile ascunse ies la suprafață și adâncesc rănile. Emoțiile nu mai sunt simple trăiri, ci instrumente care pot fi folosite ca arme sau ca punți. Depinde de maturitatea fiecăruia dacă alege să otrăvească legătura sau să o curețe de zgomote inutile. Tot ceea ce facem devine un exercițiu de responsabilitate interioară: să nu sacrificăm viitorul pentru o izbândă de moment, să nu ne lăsăm pradă haosului emoțional, să nu confundăm intensitatea cu adevărul.
Finalul săptămânii aduce o formă de reculegere. După zile de neliniște și confruntări, după tentații și răstălmăciri, se instalează o sobrietate fertilă. Autoanaliza devine firească, fără zgomot, fără trâmbițe, dar plină de sens. Este clipa în care puținul se arată în adevărata lui valoare, iar modestia devine formă de putere. Dincolo de nemulțumirile superficiale, rămâne esența: ceea ce e autentic rezistă, ceea ce e fals se risipește. Lecția nu este despre cantitate, ci despre claritate și rezistență.
Astfel, săptămâna întreagă poate fi citită ca un traseu de maturizare. Începe cu forțe noi, intră în confruntări cu grija și cu teama, trece prin încercări ale încrederii și prin descoperirea modestiei, alunecă prin tentații de egoism, se ridică prin rațiune și simplificare și se încheie cu o introspecție solidă, care transformă zgomotul zilelor anterioare în înțelepciune. Este un parcurs care ne arată că nu victoria strălucitoare definește cine suntem, ci modul în care știm să păstrăm și să valorizăm pașii mici, să dăm consistență puținului și să transformăm fiecare încercare într-o lecție de rezistență.
Frumusețea acestei perioade stă în felul în care se amestecă neliniștea cu speranța, tentația cu disciplina, fragilitatea cu forța. Nimic nu este liniar, nimic nu se oferă de-a gata. Totul se cere câștigat prin luciditate, prin răbdare, prin înțelegerea că simplul pas înainte, chiar și mic, este mai valoros decât saltul hazardat care se prăbușește în gol.
Recomandarea pentru această săptămână este aceea de a fi buni nu doar pentru că dăruim, ci pentru că avem răbdarea, pentru că punem luciditatea la temelia echilibrului. Astfel, reușita se înmulțește pentru că prinde viață de la creatorul său.
Tensiune și mobilizare. Se deschid drumuri ascunse. Ceea ce părea blocat se mișcă. Relațiile sunt puse la încercare. Deciziile cer luciditate. Apar suspiciuni greu de stăpânit. Echilibrul este fragil. Puterea se mută în plan interior. Emoțiile se folosesc ca arme. Rezultatul contează mai mult decât metoda.
În noaptea de duminică spre luni, Luna va trece în zodia Balanță, unde va sta până în mijlocul zilei de miercuri. Dar nu acesta este cel mai important eveniment astral al zilei. Astăzi, Marte va intra în zodia Scorpion, unde va sta până pe 4 noiembrie, iar Soarele va trece în zodia Balanță, împlinind echinocțiul de toamnă.
Chiar dacă acest episod astronomic, care arată că ziua este egală cu noaptea, ar putea sugera un echilibru între două forțe contrare, această săptămână nu va fi nici pe departe așa. Chiar de astăzi intrăm în linie dreaptă în folosirea energiei masculine de o manieră puternică și amplă, care va fi tradusă printr-un acces nou la informație sau printr-o formă directă de a obține avantaje ori privilegii.
Marte în Scorpion ne aduce acea regenerare pe care ne-am dorit-o tot anul. Lucrurile devin foarte evidente, chiar și cele subtile, tocmai pentru că nu mai există bariere ori limitări care să nu poată fi dizolvate de voință sau determinare. Acesta nu este semnul că renunțăm la luptă, ci că o ducem pe aceasta într-un alt plan: într-unul psihologic sau acolo unde capacitatea de îndurare este mult mai mare.
Se schimbă și tacticile, acestea devenind mai subtile, mai încărcate de emoție sau justificate într-un chip nou. Este și semnul depășirii unor crize prin mobilizări ascunse ori transferarea centrului de putere într-o zonă asupra căreia avem un control mai bun. Semnul ne face mai îndrăzneți atunci când vine vorba de obstacole mari, nu pentru că ne simțim mai puternici, ci pentru că avem mai multă încredere în metodele ascunse, în căile misterioase, în firul subțire care străbate un traseu periculos, chiar dacă asta înseamnă să ne strecurăm printre stânci.
De azi și până pe 4 noiembrie ne va fi mai clar că, până la urmă, important este rezultatul și nu metoda folosită. Trecerea Soarelui în zodia Balanță aduce acestor caracteristici o notă de indiferență. Această notă va fi afișată chiar de la începutul acestui tranzit, ca o tactică.
Oamenii vor fi mai detașați de ceea ce altădată le crea o dramă, tocmai pentru că sunt mai atenți la defecte, la vulnerabilitățile celorlalți, la complexele lor. Când ne convine, suntem foarte prezenți, chiar total, într-o zonă a emoțiilor. Când nu, vom otrăvi relațiile și vom da vina pe cel care moare.
Cei care au la bază o educație morală solidă vor face doar un pas discret lateral, nu se vor scufunda în infern, nu vor renunța la metode și nici la demnitatea lor. Dar acest pas lateral va fi suficient încât să poată vedea totul mult mai clar, mai limpede sau chiar să vadă până unde duce drumul. Acesta poate fi și un moment de analiză asupra a ceea ce am consumat până acum, iar pe baza lui să ne facem planuri care să ne sporească încrederea în sine și demnitatea socială.
Este un semn care întărește prieteniile ce au trecut testul timpului, dar adâncește și mai mult acea rană cauzată de suspiciuni și care a fost, până acum, discretă.
Luna intervine în tot acest tablou cu motivații scurte, cu un zgomot de fond care să ne încurajeze în a explora teritorii noi sau să ne invite la prudență acolo unde întunericul este de nepătruns. Ceea ce astăzi ni se pare de nepătruns mâine va deveni, printr-un eveniment concret, o dovadă a faptului că suferințele nu doar că există, dar ele pot fi anticipate.
Ceea ce reușim să facem în mijlocul zilei prin comunicare mâine se distruge prin suspiciune. Asta înseamnă că apelul la reperele morale este un element esențial al acestei structuri astrale. Fără el, ceea ce câștigăm azi pierdem mâine, ca în celebra poveste a Meșterului Manole.
Nici astăzi și nici mâine nu vom considera de cuviință că este nevoie să simțim ceva viu, să facem o ofrandă, să punem din viața proprie în materie pentru ca aceasta să reziste timpului. Dar de miercuri încolo, da.
Prin urmare, această zi ne așază într-un spațiu ambiguu, în care echilibrul promis de simetria dintre zi și noapte rămâne mai degrabă un simbol decât o realitate. Dincolo de aparența unei liniști celeste, curenți invizibili ne obligă să ne confruntăm cu zonele ascunse ale propriei voințe. Este clipa în care energia se transformă din simplu elan într-o forță de anduranță, o voință care nu se arată zgomotos, ci se insinuează subtil, acolo unde ochiul obișnuit nu ajunge.
Regenerarea pe care o trăim nu seamănă cu o renaștere spectaculoasă, ci cu o desprindere tăcută de poveri, ca o piele veche pe care nu o mai recunoaștem ca fiind a noastră. Obstacolele nu dispar, dar devin mai suportabile atunci când le privim din unghiuri neașteptate. În acest sens, ziua ne învață că a fi puternic nu înseamnă a înfrunta direct, ci a ști să te strecori prin spații înguste, să accepți misterul ca pe o resursă și nu ca pe o slăbiciune.
Pe de altă parte, prezența unei note de detașare ne poate păcăli. Ceea ce pare indiferență nu este lipsă de implicare, ci o strategie. Suntem martorii unui joc al emoțiilor: când intensitatea lor ne convine, ne aruncăm cu totul; când nu, otrăvim legăturile și ne justificăm prin fragilitățile celuilalt. Astfel, se revelează importanța reperele morale, singurele care pot stabiliza ceea ce altfel s-ar risipi într-o clipă.
Ziua nu este doar despre putere, ci și despre luciditate. Este despre a face acel pas discret în lateral, care nu trădează lașitate, ci o alegere conștientă de a vedea mai bine. În acel spațiu, între lupta directă și retragerea totală, se conturează șansa de a înțelege unde duce drumul și cât din energia noastră merită să fie investită.
Această tensiune între lumină și umbră se reflectă în relații, în prietenii care se consolidează sau în suspiciuni care ies la suprafață. Tot ceea ce astăzi ni se pare impenetrabil se poate transforma mâine într-o dovadă clară că timpul lucrează nu doar asupra lucrurilor, ci și asupra percepțiilor noastre.
În cele din urmă, această zi este o invitație la responsabilitate interioară: să nu ne lăsăm pradă haosului emoțional, să nu sacrificăm viitorul pentru o izbândă de moment și să înțelegem că uneori rezultatul contează, dar doar dacă este înrădăcinat în demnitate.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a privi cu luciditate fiecare alegere. Să folosim discreția ca instrument de forță. În felul acesta vom reuși să păstrăm în orice situație un reper moral clar, pentru ca beneficiul de azi să nu se risipească mâine.
Neîncredere. Obstacolele par mai mari decât sunt. Grija consumă energia. Echilibrul este fragil. Apar incompatibilități greu de ignorat. Introspecția cere răbdare. Negativitatea atrage blocaje. Amintirile devin refugiu. Binele cere un gest concret. Totul depinde de atitudinea interioară.
Astăzi, Soarele și Neptun vor împlini opoziția care a fost activă și în săptămâna anterioară, iar unele dureri sau compromisuri vor fi văzute și la modul concret, în anumite relații sau în obstacole care devin cu atât mai mari cu cât ne temem mai mult de ele. Grija este obstacolul cel mai mare al zilei de 23 septembrie, și numai un om cu repere morale foarte puternice reușește astăzi să se mențină în echilibru.
Nu doar că Soarele împlinește opoziția cu Neptun, dar, spre seară, și Luna va trece prin careul cu Mercur, făcând un balans complicat între dovezile de respingere sau de incompatibilitate și introspecția care ne spune că, deocamdată, nu avem tot ce ne trebuie pentru a reuși.
Ceea ce se citește acum din configurațiile astrale nu este un mesaj de descurajare, ci o dovadă că, la momentul potrivit, moralitatea cere mai multă atenție decât spune prezentul, tocmai pentru că duce pe umeri și responsabilitatea momentelor de gol, precum cel de astăzi.
Oamenii obișnuiți ies din această stare prin nostalgii, prin rememorări care le smulg percepția din certitudinea dureroasă a prezentului și o duc într-o zonă când lucrurile erau mai blânde sau mai frumoase. Chiar dacă totul ține de imaginație sau de o călătorie prin intermediul emoției, va fi suficient pentru a ne sustrage convingerii că viața va fi și de acum încolo complicată și plină de privațiuni.
Ceea ce astăzi ne spune că viața pe care urmează să o trăim va fi foarte grea va exista ca model negativ dacă va fi primit în minte sau în suflet. Cel care astăzi crede mai mult în răul fragil pe care îl are la picioare decât în frumusețea ascunsă printre amintiri arată că este un om superficial sau neatent.
23 septembrie este o zi de apropiere, dar care ajunge să fie văzută ca atare doar dacă dăruim ceva din ceea ce suntem. Binele făcut astăzi se înmulțește pentru că nu alegem să folosim negativitatea ca element de legătură cu viitorul, ci un obicei bun, un gând frumos, un sentiment cald.
Vom avea impresia că acest sentiment este cel care se înmulțește, dar, în realitate, el face legătura cu acel bine care ne așteaptă de mult timp. Cei care consultă din timp aceste previziuni au toate motivele din lume să ignore astăzi certitudinea negativității și a respingerii. Binele vine astăzi doar pe covorul pe care îl întindem noi înaintea lui.
Prin urmare, această zi se prezintă ca o scenă în care fiecare pas pe care îl facem pare să fie dublat de o umbră. Nimic nu este complet clar, iar adevărul se lasă ghicit printre semne contradictorii. Obstacolele nu sunt, în sine, de neînfrânt, dar ele cresc în intensitate atunci când sunt hrănite de grijă și de frică. Adevărata provocare a zilei nu este să rezolvăm ceea ce ne apasă, ci să învățăm să nu ne identificăm total cu aceste poveri.
Se conturează, astfel, o luptă subtilă între două lumi: una a realității imediate, cu certitudinile ei dureroase, și alta a introspecției, care ne spune că nu avem încă toate resursele necesare pentru a învinge. Din această tensiune, omul atent poate extrage un adevăr mai profund: dificultatea de azi nu este un capăt de drum, ci doar o probă de anduranță morală.
Mulți vor încerca să scape de apăsare prin nostalgie. Își vor muta gândul către un trecut mai blând, către amintiri care au păstrat un parfum de frumusețe. Acest refugiu, deși fragil, are puterea de a contracara tendința de a absolutiza durerea prezentului. Nu e vorba de o fugă, ci de o redescoperire a unui echilibru interior prin invocarea unor stări sufletești mai curate.
Totuși, există și riscul unei căderi în superficialitate. Dacă cineva alege să creadă mai degrabă în fragilitatea răului care stă în fața lui decât în rezistența binelui ascuns, își trădează propria neatenție. Adevărata forță a zilei stă în capacitatea de a întinde o punte între prezent și viitor prin gesturi simple, printr-o atitudine dreaptă, printr-un gând bun oferit celuilalt.
Ziua de 23 septembrie, în esența ei, este o zi a apropierii. Nu prin cuvinte mari sau prin fapte spectaculoase, ci prin acele mici daruri pe care le putem face fără efort: un gest de sprijin, o privire caldă, un gând limpede. Orice alegere în favoarea binelui devine astăzi multiplicatoare. Ea nu doar că ne oferă un răgaz emoțional, dar pregătește terenul pentru o reconstrucție de durată.
Astfel, dincolo de temeri și de compromisuri, rămâne esențială o lecție: binele care se naște din interiorul nostru este singurul care poate întinde covorul pe care viitorul luminos să pășească. Ceea ce alegem să hrănim acum va fi modelul care ne va urmări de aici înainte.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne detașa de griji și de a cultiva un gest mic de bunătate. Amintirile frumoase sunt o de punte liniște.
Ziua cere tărie de caracter. Încrederea în sine este testată. Obstacolele vin din interior. Negativitatea altora apasă greu. Amabilitățile false devin paravane. Puținul câștigat are valoare. Rigorile devin protecție. Emoțiile necontrolate aduc pierderi. Seara clarifică tensiunile. Echilibrul vine din disciplină.
Astăzi, Luna își încheie tranzitul său prin zodia Balanță, nu înainte de a împlini opoziția cu Chiron, aflat și el pe final de tranzit prin zodia Berbec. Ne gândim mai mult la încrederea în sine și la șansele de care ar trebui să profităm pentru a ne consolida poziția pe care o avem sau pentru a ne pune puțină ordine în viață. Ținta aceasta este orientată tot pe baza unui plan, pentru că retrogradările planetelor Uranus și Pluton, cu care Soarele împlinește astăzi două trigoane, insistă pe ideea respectării unei construcții deja consacrate, cu scopul de a îmbunătăți sau de a remedia.
Preocuparea față de stima de sine are însă și un obstacol. Careul lui Marte cu Pluton, care se adaugă aspectelor frumoase amintite mai sus, îi va face pe oameni să ajungă la concluzia că au nevoie de mai multă tărie de caracter: pentru că așa cere situația, pentru că nu mai vor să se întoarcă în zonele întunecate ale propriei firi, în durerile vieții proprii, pentru că vor să lase în urmă tot ceea ce a fost trist și dureros.
Această situație scoate în evidență o mare dramă personală, accentuată și prin vina pe care individul și-o atribuie lui însuși, dar și prin ușurința cu care cedează în fața opiniilor negative venite din exterior. La cel mai mic dezacord sau la cea mai mică respingere, cel în cauză își interiorizează eșecul și găsește un episod negativ în viața proprie care să susțină aceste acțiuni îndreptate împotriva sa. Așa ajunge să creadă că merită ceea ce i se întâmplă. Așa ajunge să considere că singura soluție este să aprindă în interior acea putere care merită să deschidă cele mai importante uși.
În cuvinte mai simple, schema astrală a acestei zile ne arată în ce măsură suntem pregătiți pentru un astfel de salt. Azi vedem dacă suntem construiți pentru victorie sau pentru înfrângere, dacă în continuare credem că puterea se cumpără asemenea lucrurilor.
24 septembrie aduce și câteva episoade nefericite, nu doar cele pe care le vom interioriza astfel, ci și acelea care au menirea de a reașeza prioritățile pe o scară a puterii. Oamenii devin foarte ușor intransigenți și își urmăresc propriul scop, căutând să obțină avantaje imediate și să își ascundă propriile slăbiciuni.
Dacă vrem să nu fim influențați de negativitatea momentului, prima dată ar trebui să fim rezervați față de amabilitățile gratuite. Ele n-au nicio legătură cu calitățile celor cărora le sunt destinate, pentru că sunt un paravan foarte solid dincolo de care se ascund cele mai mari îndoieli pe care cel în cauză le are față de sine.
Cu cât ne apropiem de seară, cu atât lucrurile se clarifică mai mult, chiar dacă amprenta agresivă a zilei rămâne vie. Puținul pe care îl obținem și căruia îi acordăm importanța cuvenită este cel care ne ajută să rămânem echilibrați în fața acestui moment dificil. Cei care îndeplinesc această condiție vor vedea cât de inventivi se vor dovedi în a-și proteja propriul patrimoniu, dar și în a-i proteja pe cei pe care îi iubesc foarte mult.
Vom ști că binele acesta produce efecte în momentul în care devenim foarte riguroși în a ne îndeplini sarcinile sau mai atenți decât am fost până acum. Asta arată că, în mod intuitiv, simțim gravitatea pericolului care plutește în jur și facem exact ceea ce trebuie: fără teatru, fără dramă, fără explozii temperamentale și fără demonstrații gratuite.
Prin urmare, ziua de 24 septembrie se deschide cu o tensiune aparte, în care încrederea în sine nu mai este un simplu exercițiu de voință, ci un criteriu de supraviețuire. Obstacolele nu vin doar din afară, ci mai ales din felul în care privim propriile slăbiciuni. Fiecare dezacord, fiecare respingere, are puterea de a trezi în noi amintirea unor eșecuri trecute, iar mintea tinde să facă legătura între ele, ca și cum ar fi piese din același puzzle negru.
Aici se joacă însă esența acestei zile: dacă alegem să rămânem prizonieri în această schemă a autoînvinovățirii sau dacă aprindem în noi acea scânteie de putere care poate deschide drumuri noi. Este un moment în care victoria nu are chipul spectaculos al triumfului exterior, ci pe acela discret, dar esențial, al stăpânirii de sine.
Retrogradările și trigoanele de astăzi ne amintesc că nu suntem construiți pentru improvizație permanentă, ci pentru a respecta o structură deja existentă, pentru a clădi pe ceva ce a rezistat timpului. Această zi nu cere să reinventăm totul, ci să găsim punctele slabe și să le întărim, să reparăm ceea ce s-a fisurat, să redăm coerență unui plan.
Dar, în același timp, un alt aspect tensionează lucrurile: tentația de a ceda opiniilor negative, de a ne considera nevrednici doar pentru că altcineva ne-a pus la îndoială. Este drama celui care crede că puterea se cumpără sau se primește din afară, când, de fapt, ea se construiește din interior, prin perseverență și disciplină.
Ziua are, totuși, și un drum luminos. Puținul pe care reușim să-l dobândim, dacă îl prețuim cu adevărat, devine temelia echilibrului nostru. Acea mică victorie, acea sarcină îndeplinită cu atenție, acea disciplină interioară – toate alcătuiesc un scut împotriva negativității. Nu e nevoie de gesturi grandioase, ci de o liniște care să ne arate că putem merge înainte chiar și atunci când contextul este ostil.
De aceea, 24 septembrie este o zi a decantării. Într-o parte se află încrâncenarea, superficialitatea, jocul fals al amabilităților; în cealaltă, disciplina interioară, rigurozitatea, curajul de a păstra liniștea. Alegerea între cele două nu e ușoară, dar tocmai această alegere definește cine suntem cu adevărat.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne păstra echilibrul prin disciplină. Asta ne ține departe de ființele toxice care ne pot înșela prin amabilități false.
Speranță. Reușita se vede clar. Obstacolele par mai mici. Vindecarea devine posibilă. Rațiunea are prioritate. Planurile devin aplicabile. Misterul se dizolvă. Concentrarea crește. Curajul simplifică viața. Moștenirea devine sprijin.
Luna parcurge astăzi încă un sector al zodiei Scorpion și împlinește un sextil cu Venus și un trigon cu Capul Dragonului, aducând în centrul atenției motivul de reușită, privit de această dată printr-o altă cheie: una pozitivă, motivațională, frumoasă.
Mijlocul săptămânii aduce cel mai interesant episod al acestui interval, care nu va fi trăit de unul singur, ci împreună cu o persoană care nu a primit până acum prea mult credit. Este un moment de deschidere și de vindecare, tocmai pentru că se împlinește ceea ce ne-am dorit de la începutul anului. Astăzi avem certitudinea că toate restricțiile la care am fost supuși în ultima perioadă ne-au cizelat atât de mult și ne-au pregătit în așa fel încât să acceptăm sau să înțelegem ceea ce ni se întâmplă acum. Am trecut prin școală și acum dăm un examen foarte important din materia învățată.
Asta înseamnă că o mare parte din acțiunile de acum nu sunt dependente de creativitate, intuiție sau inventivitate, ci de rațiune. Ceea ce am calculat și nu s-a potrivit cu retorica momentului devine acum o schemă perfect utilizabilă, flexibilă atunci când vine vorba de ajustare în raport cu scheme similare, practică. Evoluăm printr-o modalitate coerentă și ușor de observat. Piesele cu care lucrăm au la vedere tot ceea ce conțin.
Absența misterului din toată această schemă aduce, așadar, o mare ușurare în schimburile de idei umane, dar și în relațiile cu obiectele din jur sau cu idealurile. Acolo unde timpul nu permite ca rezultatul să fie vizibil pe moment, vorbim despre o schemă clară, simplă, ușor de pus în aplicare, care nu vine cu surprize.
Cu toate că în această perioadă suntem împrăștiați pe mai multe direcții și vrem să găsim soluții pentru mai multe probleme deodată, ceea ce facem astăzi pare să fie scos din context și să primească, din partea utilizatorului, toată atenția de care este nevoie. Din această cauză, 25 septembrie poate fi considerată una dintre cele mai frumoase și mai eficiente zile ale săptămânii, dar și ale lunii septembrie.
În plus, astăzi suntem și mai puțin pretențioși, iar în compensare nu mai dăm importanță atât de mare detaliilor care amplifică nota negativă. Folosim energia masculină a acestei săptămâni pentru a dovedi că suntem eficienți și pentru a arăta în ce mod.
Cei care lucrează cu energia sau care sunt implicați într-un proces de cercetare spirituală pot accesa acum etaloane ce vin din negura arborelui genealogic ca model de obiectivitate și protecție. Forța pe care o dovedim astăzi are această componentă a moștenirii ca recompensă, nu ca pedeapsă.
În rest, momentul aduce avertismente foarte clare și obiective, simple și ușor de înțeles, dar și un curaj foarte sănătos de a simplifica lucrurile pentru a câștiga timp, energie și putere.
Prin urmare, ziua de 25 septembrie respiră o lumină aparte. Este una dintre acele zile în care pașii noștri par așezați pe un drum mai clar, lipsit de labirinturi inutile. Tot ce se întâmplă capătă o coerență surprinzătoare, ca și cum un examen îndelung pregătit ar ajunge, în sfârșit, să fie susținut. Nu mai există confuzia de altădată, ci o certitudine că învățătura acumulată în timp a prins rădăcini.
Această zi nu este marcată de spectaculosul improvizației, ci de logica simplă a lucrurilor bine așezate. Este o victorie a rațiunii, a acelui calcul făcut cândva și lăsat deoparte, dar care astăzi se dovedește a fi cheia de boltă a reușitei. Într-un fel, realitatea ne demonstrează că drumul pe care l-am urmat nu a fost zadarnic, iar fiecare restricție trăită până acum a avut rostul ei.
Vindecarea se produce nu doar prin fapte, ci și prin deschidere. Avem ocazia să împărtășim bucuria acestui moment cu cineva care nu a primit până acum încredere deplină. Împreună cu această persoană, descoperim că există o formă de curaj care nu vine din înfruntare, ci din cooperare. Este poate cea mai frumoasă lecție a zilei: adevărata forță nu se manifestă prin demonstrații zgomotoase, ci prin disponibilitatea de a simplifica lucrurile pentru a câștiga timp, energie și armonie.
De aceea, ziua are și o dimensiune subtilă, aproape spirituală. Cei care caută în profunzime resimt astăzi un fir de legătură cu rădăcinile propriei ființe, cu memoria unei moșteniri ancestrale care apare nu ca povară, ci ca protecție. Este un dar care vine din trecut și care se așază ca un scut pe prezent.
Astăzi nu este nevoie de gesturi mari. Este nevoie de claritate și de concentrare pe ceea ce avem în față. Dacă vom ști să ne desprindem de detaliile mărunte care întrețin o notă negativă, vom simți imediat libertatea unei noi respirații. Tot ce este practic, simplu și onest devine acum un aliat.
25 septembrie se așază, așadar, ca o zi a eficienței și a bucuriei de a lucra limpede, cu forță și încredere. Este un episod care ne arată cât de mult contează să fim mai atenți, mai curajoși și, mai ales, mai dispuși să recunoaștem binele atunci când vine.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a folosi claritatea momentului pentru a simplifica deciziile. Este foarte potrivit să împărtășim reușita cu cineva apropiat.
Confuzie. Apar tentații mici. Egoismul se vede clar. Unii par individualiști. Obiceiurile țin echilibrul. Calmarea vine natural. Planurile cer atenție. Colaborarea devine necesară. Liniștea are putere vindecătoare. Relațiile oglindesc pacea interioară.
Luna mai parcurge astăzi un sector al zodiei Scorpion, ducând mai departe starea bună pe care am avut-o în ziua anterioară și particularizând-o pe elemente ce țin de confortul personal. Spre deosebire de ziua anterioară, astăzi vom fi puțin mai egoiști sau ne vom gândi, într-o altă cheie, la nevoile personale. Cei care, de regulă, fac lucrul acesta vor fi astăzi acuzați că sunt individualiști sau că au un comportament antisocial, pentru că își urmăresc doar beneficiul propriu fără să țină cont de nimeni.
Dimineața vine cu un mesaj confuz, care ne încurajează să privim lucrurile printr-o lumină foarte îngustă, să reducem viziunea la un spectru limitat și să fim mulțumiți cu faptul că ni se permite să realizăm doar câteva operații și atât. Reducerea pe care o obținem în felul acesta, adică prin tentație, va veni în săptămâna următoare cu o notă de plată. Ceea ce credem astăzi că facem ușor și, în felul acesta, ascundem lenea sau incompetența, săptămâna următoare va fi deconspirat.
Cu toate acestea, lucrurile nu sunt chiar atât de grave. Tentația este urmată de o expansiune către o zonă personală unde calitățile sunt abordate cu lejeritate. Asta înseamnă că, dacă în primă instanță suntem tentați de această direcție negativă, binele pe care l-am făcut și pe care îl regăsim în comportamentul propriu ne aduce pe calea cea bună. Ne vine în minte să facem o nebunie, dar obiceiurile nu ne lasă, la fel și bunul-simț.
Mâine lucrurile acestea vor fi privite dintr-un alt unghi, iar tentația va fi mult mai intensă, dar acum totul este făcut să plutească într-un calm interesant, care ne permite răgazul necesar să nu insistăm pe o direcție negativă. Astăzi putem să ne calibrăm planurile de viitor, să cercetăm cu mai mare atenție ceea ce a venit spre noi cu titlul de noutate și ceea ce ne incită și mai mult ambiția. Disciplina pe care ne bazăm și căreia credem că societatea îi va acorda toată atenția va avea nevoie de un tip de colaborare pe care momentul de față îl poate consolida printr-o înțelegere cu martori sau printr-un act administrativ.
Altfel, vorbim despre o distorsiune sau despre refuzul unui avantaj personal doar pentru că limba în care ne vorbește cel care ar trebui să ne ajute nu este cunoscută. Cei care lucrează cu energia sau care sunt implicați într-un proces de cercetare spirituală descoperă astăzi liniștea care vindecă.
Pacea – pentru că despre ea este vorba – are o adâncime care se depărtează de tot ceea ce are reprezentare, chiar și de ideea în sine de liniște. Când ești în pace, nu poți să spui nici măcar că ești liniștit. Pacea este ultima poartă, dincolo de lumina despre care se poate spune că nu se poate spune nimic. Dacă reușim să îndeplinim această condiție și ne apropiem de pace, ziua se va dovedi a fi încărcată de sens, chiar dacă în mod concret nu putem spune cu ce anume.
Sensul se află într-un plan subtil, pentru că acolo se desfășoară ființa. Nu putem spune concret cu ce ne simțim mai bogați sau mai înnobilați, pentru că nu avem limbajul dezvoltat să definim aceste elemente de structură și de funcție.
În rest, ziua ne atrage atenția asupra modului în care cei din preajmă sunt motivați să se oprească, să se liniștească și prin ce mijloace o fac. Dacă nu ne interesează liniștea lor, atunci este momentul să aflăm că acesta este semnalul pe care îl transmitem, iar răspunsul va fi pe măsură: nici cei din jur nu se vor interesa de ceea ce ne poate liniști sau împăca.
Prin urmare, ziua de 26 septembrie se desfășoară între tentație și echilibru, între dorința de a acționa doar pentru confortul personal și chemarea subtilă a unei liniști care transcende explicațiile obișnuite. Ne trezim poate cu gândul că ar fi mai simplu să reducem totul la un cadru îngust, să ne mulțumim cu puțin și să ignorăm nevoile celor din jur. Este reflexul unei oboseli acumulate, care ne împinge spre comoditate. Totuși, forța bunului-simț, obiceiurile sănătoase și disciplina dobândită în timp vin să contrabalanseze această tentație.
De aceea, ziua nu este nici pe departe pierdută. Ea ne oferă mai degrabă un exercițiu de luciditate: cât de mult ne putem păstra verticalitatea chiar și atunci când suntem ispitiți să ne lăsăm purtați de scurtături? Confuzia de dimineață nu face decât să pună reflectorul pe această alegere. Răspunsul pe care îl dăm acum nu va avea urmări imediate, dar săptămâna viitoare va dezvălui dacă am preferat să ne ascundem lenea sau am știut să rămânem consecvenți.
În această pendulare, există și o latură frumoasă. Calmarea, chiar și temporară, ne oferă spațiul necesar pentru a ne calibra planurile de viitor. Ne putem apropia mai atent de noutățile care ne stârnesc ambiția și putem observa ce merită consolidat printr-un act clar, o colaborare sau un acord ferm. Astăzi, semnătura – fie ea simbolică sau reală – are valoarea unei asigurări.
Dincolo de aceste detalii, ziua aduce și o deschidere spre profunzimi mai greu de pus în cuvinte. Este acea liniște care vindecă, dar care nu seamănă cu tăcerea obișnuită. Ea nu are nevoie de definiții și nici nu se lasă prinsă în formulări. Este o pace care nu spune că e liniștită, pentru că merge mai departe de orice reprezentare. O recunoaștem doar prin efectele ei: simplitate, claritate, o senzație de bogăție interioară pe care nu o putem explica.
Astfel, ziua se transformă într-un exercițiu al fineții interioare. Învățăm să fim atenți nu doar la liniștea noastră, ci și la felul în care ceilalți își găsesc pacea. Dacă nu putem respecta acest proces, primim inevitabil răspunsul: indiferență față de ceea ce ne-ar putea calma pe noi. Învățătura este limpede: armonia personală și armonia colectivă sunt două fețe ale aceleiași monede.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a evita scurtăturile comode și de a cultiva liniștea interioară, pentru că doar așa relațiile personale vor reflecta echilibrul pe care îl dorim.
Neliniștit. Energia se răstoarnă. Răbdarea e testată. Impulsurile cer frână. Vin semnale contradictorii. Exteriorul pare vinovat. Neîncrederea prinde glas. Rațiunea trebuie să conducă. Simplificarea devine soluție. Voința cere antrenament.
În noaptea de vineri spre sâmbătă, Luna intră în zodia Săgetător, unde va sta până săptămâna viitoare. Va trece, până dimineață, prin trigonul cu Neptun, dar și prin opoziția cu Uranus, punând la grea încercare răbdarea și perseverența. Din fericire, va avea relație bună cu Soarele, în special în prima parte a zilei, însă lucrul acesta va fi mai puțin important, pentru că ținta reașezării energiilor personale este o răstălmăcire a lucrurilor, o inversare a valorilor, doar pentru că acestea dau acum un semnal pe care individul nu-l acceptă sau nu-l înțelege.
Astăzi avem impresia că toate se construiesc pentru a pune obstacol în calea schimbării sau a redobândirii confortului, că ne sunt potrivnice sau că activează dincolo de zona personală de armonie. Configurația la care aderă Luna astăzi este un „vapor” care scoate la lumină, sau evidențiază prin reașezarea priorităților, probleme sociale cu care omul nu s-a obișnuit încă. Mulți, dacă vor fi supărați foarte tare, vor da vina pe ceea ce se află în exterior: pe lume, pe familie, pe societate, pe epocă. Alții vor rămâne în acea zonă personală asupra căreia au lucrat toată săptămâna și vor spune că nu au făcut suficient, că nu sunt capabili de a obține acum o realizare și se adâncesc în această formă de neîncredere.
Construcția astrală de acum nu încurajează această neîncredere, dar ea va fi prezentă tocmai pentru că, știind bine în ce societate trăim, este ușor de observat că instabilitatea nu este privită ca un defect ce are nevoie de reparație, ci ca o calitate, iar aroganța și furia – stări sufletești care ne apropie de realizare sau de curaj. Dacă în prima parte a zilei tatonăm până când devenim mai îndrăzneți, a doua parte a zilei va fi marcată de intervenții exterioare, de acțiuni sociale pe care cel în cauză le va argumenta altfel decât sunt în realitate. Acești oameni vor spune că repară răul social, că nu îi critică pe ceilalți, ci îi ajută să se realizeze, că nu distrug o epocă, ci construiesc alta, necesară împlinirii planurilor ambițioase. Poate, în unele situații, lucrurile acestea sunt adevărate, dar nu acum. Aceste argumente se susțin pe instabilitate, pe nesiguranță și nu putem ajunge să credem că un orb îl poate ghida pe un alt orb sau că un mut te poate învăța să vorbești.
Acolo unde lucrurile acestea vor fi duse mai departe, ne așteptăm astăzi la sentințe, la intervenții brutale, dar nu pentru că ar exista un plus de putere, ci pur și simplu pentru că această combinație, între exuberanța dată de poziția Lunii în Săgetător, este încurajată să se exprime fără regulă sau fără a ținti foarte sus, doar pentru a consuma sau a distruge (opoziția Lună–Uranus).
În rest, ziua ne poate ajuta să simplificăm lucrurile dacă lucrăm la răbdare și dacă nu ne lăsăm cuprinși de primul impuls, dar nici de al doilea. Este nevoie de raționamente solide și de o voință modelată clar în direcția cea bună de până acum, pentru ca impulsul de moment să nu ne cucerească iremediabil.
Prin urmare, ziua aceasta ne găsește între două chemări: una a înălțimii, care promite orizont larg și curaj, alta a haosului, care împinge către gesturi iute aprinse și concluzii pripite. Ceea ce la prima vedere pare un elan generos poate aluneca ușor într-o răstălmăcire a valorilor: luăm semnalul realității drept afront, confuzia drept libertate, nerăbdarea drept curaj. De aici, tentația de a împinge vina în afară – pe epocă, pe societate, pe „ceilalți” – sau, dimpotrivă, de a ne prăbuși în neîncredere și a decide că n-am fost în stare.
Miza zilei nu este spectacolul exterior, ci calitatea discernământului. Adevărata probă se dă în felul în care transformăm impulsul în direcție, elanul în proiect, dezordinea în criterii. Există o energie capabilă să deschidă drumuri, dar numai dacă o trecem prin filtrul unei voințe așezate. Fără acest filtru, vom confunda zgomotul cu forța și vom numi curaj ceea ce este doar febra momentului.
Am putea fi tentați să ne legitimăm intervențiile prin lozinci nobile: „reparăm răul”, „construim altceva mai bun”. Uneori, da; dar nu când temelia este instabilă. Niciodată un pas nesigur, împins de orgoliu, nu devine, prin retorică, fundație. Adevărul se vede în detaliul tăcut: în măsura, în răbdarea de a nu răspunde la primul și nici la al doilea impuls, în capacitatea de a simplifica ceea ce e confuz fără a mutila sensul.
Ziua are însă și un dar discret: posibilitatea de a alege simplitatea. Când scoatem din schemă teatralitatea, rămâne miezul – acea ordine mică din lucruri, un plan așezat, un pas clar. Acolo se vede puterea adevărată: în a refuza explozia gratuită, în a trage aer adânc și a alege cu mintea limpede. Nu înseamnă ezitare; înseamnă prioritate. Ce punem întâi: reacția sau criteriul? Dacă răspundem corect, ziua, cu toată încrâncenarea ei, devine teren de creștere.
În fond, ceea ce numim astăzi „obstacol” este un test de orientare. Ne cere să distingem între ceea ce ne împinge pe val și ceea ce ne poartă pe drum. Între suficiența care se scuză și răbdarea care clădește. Între nerăbdarea care distruge și perseverența care, tăcut, adună. Dacă reușim această selecție, exuberanța nu se va risipi în riscuri inutile, ci va deveni combustibil pentru o direcție demnă de urmat.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne opri înainte de orice impuls și de a alege simplificarea, pentru ca energia momentului să devină construcție, nu risipă.
Îndoială. Autoanaliza devine firească. Puținul capătă greutate. Etichetele vechi se șterg. Mobilizarea este ușoară. Beneficiile sunt rezistente. Superficialul încurcă. Lecțiile de ieri cer integrare. Înțelepciunea se naște din răbdare. Valorile reale trebuie protejate.
Ultima zi a săptămânii aduce Luna în relație de careu cu nodurile sale și, deci, un moment de îndoială față de sine, pe care îl vom traduce ca pe unul de autoanaliză. Am avut parte de momente de acest fel de-a lungul săptămânii, însă motivate de alte conjuncturi astrale. Cel de acum are mai puțin zgomot și mai multă eficiență, mai puține cuvinte și mai multă esență, mai puține certitudini și mai multe sarcini de îndeplinit.
Astăzi ne va veni ușor să ne mobilizăm în direcția potrivită pentru a dovedi că nu suntem oamenii etichetați în zilele trecute, nu suntem nici perdanții de ieri, nici aroganții care au dat regatul pe un cal. Acest moment de analiză ne face bine și ne ajută să înțelegem că puținul pe care îl putem obține înseamnă, de fapt, foarte mult. Tendința generală nu este de a acumula și nici de a învăța de la sine ceva frumos. Faptul că obținem totuși ceva arată în mod indubitabil că s-a muncit clar în sensul acesta, iar beneficiul are o rezistență mare, chiar și în timp.
Este adevărat, careul Lunii la Axa Dragonului, în situația în care acest element astral se află pe o axă a sacrificiului și a zgârceniei, îi face pe oameni să se gândească la înțelesul superficial al puținului. Pentru mulți, ceea ce obțin astăzi pare insuficient, le vorbește mai mult despre ceea ce nu reprezintă, despre ceea ce s-ar fi așteptat să urmeze, decât despre valoarea pe care acest puțin o are prin statutul său.
Zona aceasta este una bizară pentru un om echilibrat și disciplinat. Dar nu trebuie să uităm că acest moment de autoanaliză vine după un episod astral care ne-a bruscat emoțional și ne-a expus la o instabilitate ce părea de neoprit. Fie că era ceva foarte frumos, dar devenit periculos pentru că nu s-a oprit, fie că era ceva foarte urât, dar periculos pentru că nu putea fi oprit, zona explorată în ziua anterioară capătă astăzi rolul de înțelepciune de viață.
Dacă nu suntem atenți și raportăm observațiile de astăzi doar la ceea ce s-a întâmplat ieri, rezultatul nu va fi bun. Dacă însă încadrăm ceea ce s-a întâmplat ieri într-un tablou mai mare, care să ne ajute să înțelegem ceea ce este de înțeles și să trimitem la reeducare ceea ce a fost cu adevărat obraznic, atunci concluzia momentului va fi solidă și înțeleaptă.
O parte din nesăbuința zilei anterioare se transformă astăzi în tendința de a crede că ceea ce observăm la prima vedere este trainic, dar nici acum nu este așa. În rest, ziua este frumoasă și puternică, pentru că ne încurajează să ne protejăm ceea ce este cu adevărat valoros, nu ceea ce este superficial sau nepotrivit.
Prin urmare, ziua aceasta se așază ca o oglindă în care nu privim doar chipul obosit de încercările săptămânii, ci și miezul rezistent al ființei. Avem tendința să credem că ceea ce obținem astăzi este prea puțin, că nu se ridică la înălțimea așteptărilor, dar tocmai acest „puțin” dovedește că s-a muncit și că rezultatul are consistență. Nu este rodul întâmplării, ci al unei lupte surde, al unei perseverențe care, chiar dacă nu a strălucit, a rămas fidelă scopului.
Momentul nu este zgomotos, nu vine cu izbucniri spectaculoase, ci cu o simplitate care cere discernământ. Eficiența se exprimă prin gesturi mici, prin sarcini îndeplinite fără trâmbițe, prin liniștea unei conștiințe care simte că a făcut ceea ce trebuia. Este o zi în care valoarea se ascunde în modestie, în felul în care recunoaștem că stabilitatea se construiește din acumulări mărunte, dar temeinice.
Din păcate, pentru cei grăbiți sau superficiali, puținul de astăzi poate părea insuficient, ba chiar derizoriu. Ei îl vor compara cu visuri mari și îl vor găsi nedemn. Și totuși, aici se află înțelepciunea: a ști să recunoști valoarea unui pas, chiar dacă nu este finalul drumului. În acest sens, ziua devine un exercițiu de educație a privirii, de antrenament al răbdării.
A privi doar către ieri ar fi o eroare. Ziua trecută a adus intensitate, impulsuri greu de controlat, iar ceea ce am învățat atunci trebuie acum integrat într-un cadru mai mare. Dacă reducem analiza la o comparație simplă, vom considera că totul este instabil. Dacă însă înțelegem că fiecare experiență își are rostul și că ea trebuie repoziționată, reeducată, atunci câștigul devine real și solid.
Această trecere de la zgomotul emoțional al zilei anterioare la sobrietatea de acum este, de fapt, lecția cea mai importantă. Putem învăța să protejăm valorile autentice, nu să ne risipim pe false promisiuni sau pe aparențe superficiale. Putem înțelege că valoarea nu se măsoară prin cantitate, ci prin rezistență și claritate.
Astfel, ziua aceasta, cu tot ce are ea de simplu și de modest, devine un spațiu al reculegerii și al consolidării. Este șansa de a ne recăpăta echilibrul și de a înțelege că adevărata forță nu vine din abundență, ci din puținul trăit conștient, păstrat și protejat.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a aprecia mai mult puținul obținut. Lăcomia aduce întotdeauna dezechilibre prin toxicitatea sa.