14 – 20 martie 2022

14 – 20 martie 2022 este săptămâna seriozității impuse prin frică și a resortului care ne face mai atenți și mai lucizi. Ultima săptămână de tranzit al Soarelui prin zodia Pești este una care ne duce către un trecut dureros. Pentru că, în general, în fața unor probleme similare cu cea care se va evidenția în această săptămână oamenii devin lași, se ascund, ezită, acest interval va fi marcat de o seriozitate impusă tocmai pentru că ne dorim să facem față unei presiuni despre care credem că vine de pe zona publică. În realitate, toată săptămâna vom căuta soluții rapide care să ne scoată dintr-un impas. Unii vor apela la minciuni la fel de bine elaborate precum cele spre care își îndreaptă acum atenția tocmai pentru că acestea au fost verificate în timp, însă vor fi și oameni care vor renunța la atitudinea contradictorie și se vor întoarce spre studiu, nu neapărat acumulând informații noi, cât încercând să își recalibreze viziunea, să își cizeleze caracterul. Aceste elemente benefice aduc un fel de mediere pe care calitățile personale o realizează cu destinul. Seamănă cumva cu un test pe care îl dăm în fața grupului de apartenență, în fața comunității, fără să știm data, ora și locul când acesta se produce, fără ca evaluatorii să știe că îndeplinesc acest rol. Demersul în sine afectează toate părțile implicate pentru că avem de-a face în această săptămână cu testul rolului. Cu cât rămânem mai mult fixați în albia acestui rol, fără excese, fără lăcomie, cu atât mai aproape suntem de un salt spectaculos. Acesta se produce prin faptul că dominăm un element negativ de caracter, poate chiar o frică foarte mare și le transformăm pe acestea într-un resort care ne duce spre luciditate, spre atenție, spre înțelepciune. Desprinderea de vechile obiceiuri și trecerea către noile etape reprezintă momentul cel mai delicat al săptămânii și, practic, fiecare zi va avea fragmentul sau de imponderabilitate, fiecare zi a săptămânii va fi parte din acest test minunat care înseamnă lucrul cu sine. La modul concret, săptămâna aduce decizii scurte, încărcate de dramatism, reacții furtunoase bazate pe speranțe false, o modificare a vitezei de lucru pentru a face momentul prezent mai ușor de folosit în raport cu vechile metode. Tot acest efort ne oferă o anume satisfacție, dar nu reprezintă realizarea în sine. Dacă luni și marți sunt zile de zdruncin, adevăratul moment de desprindere ne va fi foarte clar miercuri. Joi și vineri vor fi zile de test, când traversăm o încercare legată de o minciună deconspirată sau de aderare la un grup care ne compromite sau ne modifică viteza de lucru pe baza unor scheme, iar finalul săptămânii va pune o mare greutate pe comportament, făcându-i pe cei sensibili să creadă că sunt vinovați de tot ceea ce li se impută. Pentru cei care înțeleg că lecțiile de viață în general urmează un asemenea traseu (explozia care atrage atenția, tentația bucuriei, zdruncinul luptei pentru supraviețuire și sacrificiul care ne desprinde de trecut) săptămâna va fi, nu o pedeapsă prin seriozitatea impusă, ci un beneficiu pentru că ni se oferă spre soluționare ceea ce nu am fi știut să alegem singuri, ceea ce nu am fi știut că reprezintă o prioritate a momentului.
Recomandarea pentru această săptămână este aceea de a transforma acest interval într-unul de post. Unii vor alege un post alimentar, alții un post de gânduri însă cel mai dificil post pe care am putea să-l abordăm în această săptămână este cel al conduitei spirituale. Ceea ce este puțin, nu ca sărăcie, ci ca forță concentrată, ne ține departe de lăcomie, de greșelile comportamentale care ne-au adus în situația de acum când suferim și dacă bate vântul.

Luni, 14 martie

Marți, 15 martie

Miercuri, 16 martie

Joi, 17 martie

Vineri, 18 martie

Sâmbătă, 19 martie

Duminică, 20 martie

15 comentarii la „14 – 20 martie 2022

  1. Daniela spune:

    La inceputul anului am facut covid, in urma caruia mi s-a inflamat tiroida, cu simptome dupa care si astazi sunt mai mult la pat, mai ales din cauza ritmului cardiac care sare peste normal. In urma investigatiilor medicale se pare ca aceasta inflamatie este cea care imi rascoleste corpul de cateva luni. Ma tratez cu antiinflamatoare dar manifestarile dereglarilor din corp ma opresc pana si din cea mai usoara activitatea zilnica. Diagnosticul medical este de tiroidita subacuta, dar eu stiu ca dincolo de acest diagnostic exista niste cauze subtile pe care nu reusesc sa le descifrez…caut …caut …si gasesc usile inchise … de ce Gheorghita? O sa reusesc până la urma sa sa gasesc cheia? Ai putea sa imi dai un indiciu? Multumesc! De la suflet , la suflet, Daniela

    1. Crezi că ai multe de spus și nu le poți împărtăși pe toate. Ceea ce ții, te îmbolnăvește, iar asta arată că și ceea ce dăruiești/împărtășești are același conținut. Lovești cu cuvintele pentru că doar așa te aperi și, în timp, ai creeat un cerc vicios. Când te hotărăști, oprește-te. Taci, nu pentru că nu ești lăsată să spui, ci pentru că poți să fii altfel. Oricât de puțin faci, este un pas înainte în a te alibera de acest viciu.

  2. Daniela spune:

    Multumesc mult!

  3. Maria spune:

    Cum se transforma o masochista? De unde sa incep?

    1. Dacă încadrarea este corectă și nu doar o figură de stil, masochismul este mai mult decât o autopedepsire. Găsește cauza: disprețul față de cei pe care nu-i poți controla (te chinui pentru a fi o povară pentru ei) sau convingerea că numai chinuindu-te le poți face pe plac pentru a fi acceptată, iubită sau liniștită.

      1. Maria spune:

        Wooow… 😯
        Multumesc!

  4. Ana spune:

    Ce mi-au făcut oamenii?
    Orice interacțiune,chiar și cu cei apropiați,îmi creează un blocaj,un fel de tensiune,fac totul mecanic,nu sunt prezenta.
    Conștientizez asta doar când sunt singura și liniștită.
    Tot lucrez la asta,dar parcă fac o munca de Sisif.
    Îmi mai puteți spune ceva care să mă ajute în acest sens?

    1. Asta pentru că nu-i privești ca oameni, ci ca niște păpuși vorbitoare, iar situația aceasta îți ține atenția blocată în exterior și, desigur, vulnerabilă la ceeea ce se întâmplă în afară. Când se comportă altfel decât știi că trebuie, simți ca fiind dureroasă cușca în care trăiești. În toate celelalte situații cușca ți-e dragă. Este un tandem simplist, un du-te – vino care nu vorbește despre oameni, cât despre tine.

  5. Ioana spune:

    De ce in prezența unei anumite persoane simt că nu îmi ajunge aerul pe care îl respir și mai mereu trebuie să mă concentrez asupra respirației și doar un oftat prelung îmi asigură oxigenul necesar? Ar putea fi despre acea seriozitate impusă prin frică? Acea frică de a nu deranja nici măcar cu respirația sau de a nu atrage atenția?
    Mulțumesc, cu multă considerație, pentru că îmi deschizi mereu noi perspective de autoanaliză și curajul de a vedea dincolo de aparențe.

    1. Dacă este ceva nou, adica de o săptămână două, da! Dacă nu, atunci este o regărire karmică. Concentrarea de planete de pe Vărsător-Pești, atunci când generează astfel de probleme, anunță începutul unei eliberări personale. Nu rămâne blocată pe evidența complicațiilor de acum. Ceea ce te tulbură este un element personal sau de relație ce s-a transformat într-un nămol dens și urât mirositor. Lasă-l să se scurgă pentru a te bucura de ceea ce va veni.

      1. Ioana spune:

        Mulțumesc Gheorghiță. Este o vorba despre o relație începută în iunie trecut, dar aceste „simptome” au inceput din septembrie. Interesant este că de ieri simt că mă eliberez treptat, de când am decis să mă mișc în ritmul propriu și să mă reîntorc la mine. Cu sufletul mângâiat și în pace, îți sunt recunoscătoare pentru răspuns.

  6. Maria spune:

    Cu certitudine a doua varianta. Dar cred ca asta e semnatura cu care am intrat in acest plan inca de la conceptie (la un nivel subtil m-am umilit sau am acceptat umilirea suprema ca sa intru aici, ceea ce ar putea sugera ori ca exista o misiune – de care nu sunt constienta, ori ca acest subtil intentioneaza o transformare radicala comparativ cu stadiile anterioare). Ok.
    Citind comentariul tau despre un popor, limitat ca putere, care nu conteaza pentru altii care detin puterea si o folosesc in geno sau ecocide asupra celorlalti, ma intreb de ce este ingaduita in lume acumularea acelei puteri si folosirea ei in sens contra uman sau natural? Nici pentru planurile superioare, care ar putea opri toate ororile, acest uman sau natural de fapt nu conteaza?
    Cred ca suntem multi cei care nu-i putem opri pe cei care ne asupresc (si facem un mare efort sa ne rugam pentru ei, sa primeasca darul umanismului, dar si pentru noi sa primim puterea de a rabda sau de a ne ridica deasupra groazei, dezamagirii sau a judecatii), dar practic cred ca mult mai multi suntem cei care strigam acum un „Doamne al meu, de ce m-ai parasit”, simtindu-ne neputinciosi si totusi nepregatiti pentru renuntare, inca.
    E foarte grav daca s-a ajuns ca unii – multi, sa NU CONTEZE pentru altii. 😥
    In felul acesta, incotro?

    1. Suferința se naște din frică. Oamenii vin în această lume cu două frici: frica de înălțime și frică de zgomot. Toate celelalte sunt dobândite. Toate celelalte se integrează în diverse programe sau ele însele devin programe.
      Referitor la suferinţă care nu ne este vindecată de fiinţele superioare, doar pentru că sunt superioare, lucrurile stau altfel. Calitatea de fiinţă superioară nu înseamnă a fi săpun pentru cei care trăiesc în noroi şi au nevoie ca, din când în când, să fie curaţi. Spre exemplu, Iisus ne-a învăţat să ne hrănim asemenea păsărilor sau animalelor cu ceea ce ne dă natura. Nu am făcut asta şi am devenit o rasă dominată de boli de nutriţie care îşi ridică arogant privirea spre cer şi judeca fiinţele superioare că nu oferă niciun sprijin. Facem puţin sau nu facem nimic din ceea ce ne-ar ridica la statutul de fiinţa de lumină, dar cultivăm, în special prin practicile religioase, o făţărnicie blegoasă, rugăminţi pline de patos artistic ce ar trebui să înlocuiască trăirea simplă, verticalitatea morală, căutarea esenţei. Aceşti oameni au transformat rugăciunea din stare de comuniune într-o sporovăială lungă şi plictisitoare. Aşa am devenit o rasă care distruge totul în jur pentru că ea însăşi este distrusă pe interior de aceste programe care anulează drepturi spirituale, privilegii, eficientizarea unor tehnici. Fiind prefăcuţi atunci când renunțăm la rugăciunea de comuniune în favoarea celei de dialog, ajungem să credem că binele suprem pe care acestea trebuie să-l facă este să ne fie săpun sau algocalmin. Oamenii sănătoşi la cap au prieteni pentru a-şi petrece timpul împreună, nu pentru avea cine să-i spele pe spate. „Eli, Eli lama sabactani” este punctul terminus al unei experienţe. Doar cei care trăiesc rugăciunea ca o comuniune au astfel de întrebări. Ceilalţi au certitudini arogante gen: „De ce fiinţele superioare permit războaie şi sărăcie?”. În timp ce Iisus evidenţiază suferinţa în relaţia sa personală cu Divinitatea, ceilalţi mici şi aroganţi reproşează iresponsabilitatea fiinţelor superioare şi le transformă într-o şleahtă de făpturi ignorante pe motiv că nu acceptă să fie săpun pentru râia rasei umane. O rasă care este implicată doar în probleme şi devine brusc arogantă cu cei care trebuie să vină cu soluţia este o adunătură de fiinţe care nu folosesc iubirea ca forţa ce ierarhizează, ci puterea, aşa cum se întâmplă în planurile demoniace. Iubirea este reciprocă, în timp ce puterea este unilaterală. Vrei o ierarhie a puterii, nu una a iubirii? Iată rezultatul.

  7. Maria spune:

    Facem si noi ce putem, maestre…
    Asa, mici si prosti.

    1. Te erijezi deja în a fi un reprezentant?
      Ce urmează? De dragul năsucului, acoperi toate oglinzile din casa, „maestre”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *