1–7 septembrie 2025

Claritate. Ideile se cer verificate. Trecutul apasă prin nevoia de a fi revăzut. Apar decizii ce par urgente. Unele soluții sunt doar iluzii. Se deschid drumuri care nu pot fi parcurse imediat. Ceea ce pare rezolvare este doar început de drum. Desprinderi de scheme vechi. Fiecare greșeală devine lecție. Se realizează o trecere de la iluzie la înțelegere.

Luna parcurge astăzi încă o zi de Săgetător, urmând ca, în dimineața zilei următoare, să treacă pe Capricorn. Dar cel mai important eveniment al zilei și chiar al acestei perioade nu vine din partea Lunii, nici pentru că aceasta va împlini astăzi un careu la Axa Dragonului, ci din faptul că Saturn, prin retrogradare, se întoarce pe zodia Pești, unde va sta până pe 14 februarie.
Avem polițe de plătit și situații de clarificat ori chiar de rezolvat, iar lucrul acesta va începe să producă efecte de mâine, de când Mercur va părăsi zodia Leu și va intra pe Fecioară. Va lăsa în urmă orgoliul de a fi sau de a îndeplini un anumit rol și se va întoarce către valoarea practică a acestor ambiții. Se trece, așadar, de la intenție la acțiune, de la gând la faptă, iar lucrul acesta va produce efecte în cascadă.
Această cascadă folosește două tipuri de acțiuni, împărțite pe două perioade. Prima perioadă va dura până pe 28 noiembrie, când Saturn își va reveni la mersul direct, iar a doua etapă va dura până pe 14 februarie, când Saturn va intra pe zodia Berbec. În acest moment avem certitudinea că planurile pe care ni le-am făcut toată vara vor putea fi puse în aplicare, pentru că oamenii sunt deja pregătiți pentru o astfel de schimbare, s-au pregătit să suporte ceva. Cele două etape arată că așteptările sunt diferite față de rezultatul care va veni din planul concret.
Ambițiile sau energiile noi, care vor fi folosite de acum încolo, ne lasă impresia unei deschideri speciale sau a unei soluționări. Nu trebuie să uităm că retrogradarea unei planete identifică problema, nu o soluționează. Dată fiind complexitatea mesajului astral, impresiile de acum ne vor crea senzația că suntem mult prea aproape de rezolvare, pierzând din vedere că și aceasta este tot o iluzie. Chiar dacă acest context astral este unul foarte complex și apăsător, nu înseamnă că sărim etape.
În cuvinte mai simple, această convingere că suntem în fața soluțiilor este și ea inclusă tot în etapa identificării problemelor. De aici tragem o concluzie absolut logică: eșecul anterior a fost cauzat și de lipsa de viziune, nu doar de haos. Identificarea problemei, chiar cu riscul dezamăgirii că viziunea de acum nu va fi împlinită în forma aceasta, este și ea parte din soluție. Practic, acum avem în față schița unei case, dar nu casa în sine. Unii vor crede că schița este casa însăși, pentru că până acum n-au avut nici cea mai vagă idee cum arată locuința.
Binele care se prefigurează a fi reparat va avea o înfățișare cu mult mai bună și mai frumoasă decât ceea ce credem că trebuie împlinit acum. Dar încercările, după cum este conturată schema astrală a momentului, vizează și o renunțare la un ideal fals, la o schemă personală folosită până acum și care ne-a ținut prizonieri ai unei viziuni cu mult sub ceea ce meritam.
Prima zi a săptămânii este despre convingerea că putem atinge o soluție, că prin asocieri sau parteneriate noi, obstacolele vechi se vor dizolva. Acestea vor dispărea nu pentru că schema va fi pusă în aplicare în modul acesta, nu prin noile parteneriate, nu prin asocierile teatrale ale momentului, ci pentru că atât le-a fost dat să fie. Omul cu viziune va ști că rezolvarea adevărată va veni acolo unde va fi mai clar și mai evident efortul lui, nu beneficiul obținut prin efortul grupului.
Cu alte cuvinte, intrăm într-o etapă în care lecțiile personale iau această formă înfricoșătoare pentru omul laș și înălțătoare pentru omul curajos. Poate, pe alte conjuncturi, am fi spus că aceasta este o aventură a spiritului, dar acum determinismul astral ne vorbește doar despre o igienă morală, despre evidențierea unei calități care nu ține de modă sau de specificul unei epoci, ci este universală.
Momentul acesta ne aduce în față evenimente mari, pe care le gândim într-un mod personal și original. Prima zi a lunii septembrie este, în mod paradoxal, mai puțin despre planuri foarte ambițioase și mai mult despre selecția ideilor, adică despre o igienă morală de care cu toții avem nevoie.
Prin urmare, prima zi a săptămânii se înfățișează ca o punte între intenție și acțiune, între ceea ce a fost doar vis și ceea ce poate începe să prindă contur în concret. Suntem chemați să privim dincolo de reflexul de a ne agăța de prima soluție apărută la orizont și să acceptăm că simpla identificare a problemei este, de fapt, o etapă esențială în drumul către rezolvare. Iluzia se strecoară în acest proces cu o subtilitate de artist: ne dă impresia că am ajuns la capăt, când, de fapt, abia am ridicat primul strat al cortinei.
Există în aer o tensiune între așteptare și rezultat. Pe de o parte, planurile din lunile trecute par să se așeze, să ceară materializare, să devină mai clare. Pe de altă parte, realitatea își menține propriul ritm, arătându-ne că nu tot ce am desenat pe hârtie se poate construi așa cum am imaginat. Este diferența dintre schița unei case și casa însăși: prima încântă prin promisiune, dar numai zidurile ridicate, cu trudă și răbdare, vor putea adăposti viața.
Această zi seamănă cu un examen de luciditate. Ni se cere să renunțăm la idealurile false, la strategiile de moment care ne-au ținut prizonieri într-un labirint al amânărilor și al iluziilor. Adevărata schimbare nu se va produce prin alianțe artificiale sau prin gesturi teatrale menite să impresioneze, ci prin gesturile simple, individuale, care vorbesc despre o etică personală. Fiecare pas corect, făcut fără zgomot, are mai multă greutate decât o mulțime de pași mari, dar lipsiți de direcție.
Din această perspectivă, ziua nu este una a spectacolelor vizibile, ci a selecției lăuntrice. Aici se joacă adevărata miză: în capacitatea noastră de a discerne între ceea ce ne hrănește autentic și ceea ce ne consumă energiile prin promisiuni deșarte. Această selecție nu are nimic spectaculos, ci ține de o igienă morală necesară, de un exercițiu de curățenie interioară.
Cei care se tem vor privi această etapă ca pe o amenințare, ca pe un drum prea greu de parcurs. Cei curajoși vor înțelege însă că tocmai prin acest exercițiu de austeritate se clădește forța interioară. Lecțiile personale apar acum sub o formă ce poate părea aspră, dar care, privită în ansamblu, este eliberatoare. Este momentul în care spiritul se desprinde de podoabele inutile și rămâne cu esența, cu acea parte a sa care rezistă indiferent de epocă sau de context.
Această zi ne invită să gândim evenimentele mari prin lentila personală. Fiecare își scrie propria interpretare, fiecare simte presiunea de a găsi o cale. Dar adevărata semnificație nu stă în planuri mărețe sau în ambiții galopante, ci în alegerea atentă a ceea ce merită continuat și a ceea ce trebuie lăsat în urmă. În acest paradox al începutului de septembrie, maturitatea nu se măsoară prin expansiune, ci prin selecție, prin alegerea tăcută, dar fermă, a direcției corecte.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a privi lucid ceea ce se conturează. Răbdarea aste un mare test!

Greutate. Apar obstacole neașteptate. Deciziile par mai apăsătoare. Schimbarea devine inevitabilă. Confuzia se amestecă cu luciditatea. Graba cere răspunsuri rapide. Refuzurile capătă greutate. Claritatea vine doar prin detașare. Rezistența la schimbare se repetă. Totul se reduce la un exercițiu de igienă morală.

În dimineața acestei zile, Luna va intra pe zodia Capricorn, unde va sta până în mijlocul zilei de joi. Până când se va produce acest eveniment, ea va trece printr-un trigon cu Mercur și printr-un careu cu Saturn, abia întors pe zodia Pești.
Dar cel mai important eveniment al acestei zile este trecerea lui Mercur pe zodia Fecioară, tranzit care va dura până pe 18 septembrie. Ceea ce se întâmplă astăzi ne arată că avem nevoie de o schimbare. Acest îndemn a venit spre noi toată vara, în diferite moduri și cu ținte care se modificau de la o perioadă la alta.
Nevoia de schimbare acum are o justificare intimă, pentru că ea vine să împlinească o problemă care ne vizează direct și care nu ține de grupul de apartenență sau de comunitatea din care facem parte la acest moment. Din această cauză, pentru mulți, a doua zi a lunii septembrie va fi epuizantă. Va începe printr-o descurajare și se va sfârși printr-un refuz. Și într-un caz, și în celălalt, ceea ce considerăm că este întâmplare are doar rolul de informare și ține de o observație personală, nu de o realitate obiectivă. Este așa pentru că așa vedem, nu pentru că așa este cu adevărat în realitate.
Orice mică schimbare de unghi, orice repoziționare față de demersul în sine schimbă viziunea și liniștește sufletul, pentru că îl scoate din temerile care s-au regăsit în toate momentele verii, atunci când eram îndemnați să facem o schimbare. Acum opunem rezistență la fel ca în situațiile anterioare, doar că motivele sunt altele.
Ceea ce aduce nou momentul acesta este capacitatea de a ne detașa, de a ne ridica deasupra problemei, de a vedea soluția foarte clar, fără să conteze dacă este foarte aproape sau foarte departe. Vor reuși să facă lucrul acesta foarte ușor cei care au respectat îndemnul zilei anterioare legat de igiena morală.
Mercur va avea un tranzit foarte rapid prin zodia Fecioară, ceea ce nu ne va permite să zăbovim prea mult asupra soluțiilor. De aici și sentimentul că suntem grăbiți să luăm o decizie rapidă, că suntem tentați să facem lucrul acesta și confundăm viteza de reacție cu atitudinea omului curajos, care își asumă riscuri. În realitate, vom fi la fel de fricoși cum am fost toată vara. Nu ne asumăm riscuri suplimentare. Nu suntem mai viteji. Suntem însă mai lucizi, iar această componentă aduce un plus de putere într-o perioadă marcată de drame și de nebuloase.
Așadar, și acest moment înnobilează demersul personal, abordând într-un mod cât se poate de frumos și de personal igiena morală. În rest, evadările din această zonă a eficienței vizează refuzurile de orice fel, încălcarea unor reguli de bună conduită, sfidarea bunului-simț, conflicte gratuite doar pentru a-l coborî pe celălalt atunci când cel în cauză nu se poate ridica pentru a-și dovedi superioritatea pe care și-o atribuie.
Prin urmare, această zi se conturează ca o experiență de trecere între două registre: cel al epuizării emoționale și cel al lucidității recâștigate. Dimineața aduce cu sine o greutate apăsătoare, un sentiment că lucrurile nu se așază în ritmul pe care ni-l dorim. Este ca și cum realitatea ar încerca să ne descurajeze printr-un refuz, să ne pună față în față cu limitele noastre, pentru a ne obliga să schimbăm unghiul din care privim.
Această descurajare nu este o pedeapsă, ci o formă de informare. Nu evenimentul în sine contează, ci felul în care alegem să-l interpretăm. Orice schimbare de perspectivă, oricât de mică, aduce liniște și scoate sufletul din cercul temerilor care s-au repetat obsesiv pe tot parcursul verii. Suntem invitați să privim problema de sus, să ne ridicăm deasupra ei, să descoperim soluția nu prin forță, ci prin claritatea unei viziuni curate.
Totuși, există un paradox. Simțim că suntem presați să decidem repede, să răspundem prompt unor provocări care par urgente. Viteza aceasta nu este însă sinonimă cu curajul, ci mai degrabă cu un reflex de apărare. Nu suntem mai viteji decât eram, ci doar mai lucizi. Luciditatea aceasta devine adevăratul câștig al zilei: nu erupția unui gest eroic, ci rafinamentul unui discernământ nou.
Această luciditate aduce putere acolo unde drama și confuzia păreau să domine. Ne oferă un spațiu interior unde putem discerne între ce are valoare și ce este doar zgomot. Nu putem construi totul deodată, dar putem elimina, cu răbdare, ceea ce ne trage în jos. Aici apare exercițiul de igienă morală, care nu este nici spectaculos, nici vizibil, dar este decisiv pentru a păstra claritatea.
Cei care au înțeles deja această nevoie de curățenie interioară vor parcurge ziua cu mai multă ușurință. Vor ști să nu se lase prinși în conflicte inutile, în gesturi sfidătoare sau în jocuri de putere menite să umilească pe celălalt. În schimb, își vor concentra energia pe acele gesturi discrete, dar ferme, care dau demnitate și consistență drumului personal.
Ziua aceasta devine astfel un test de măsură. Nu se cere să învingem prin forță, ci să învățăm să refuzăm ce nu ne folosește, să spunem „nu” acolo unde până acum am spus „da” doar din teamă sau comoditate. În acest fel, refuzul nu mai este un eșec, ci o cale de a ne elibera de povara unor iluzii inutile.
Într-un fel, această etapă seamănă cu trecerea printr-un coridor strâmt: simțim presiunea, simțim lipsa de aer, dar știm că la capăt se află spațiul liber. Totul ține de răbdarea cu care putem suporta constrângerea și de încrederea că, odată ieșiți la lumină, vom fi mai clari, mai liniștiți și, poate, mai aproape de adevăratul nostru drum.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a alege cu grijă ce merită continuat, refuzând fără teamă ceea ce nu ne mai folosește. Putem fi creatori chiar și pe această cale!

Tensiune. Apar confruntări cu noul. Nesiguranța domină reacțiile. Emoțiile sunt greu de controlat. Greșelile nu sunt cauza, ci percepția. Reacțiile celor din jur reflectă atitudinea personală. Blocajele se nasc din autovătămare. Soluția este echilibrul interior. Negativitatea se risipește prin iertare. Ziua aduce confruntarea cu propria vulnerabilitate.

În cazul celor care au programate soluții în această săptămână, pentru că așa le spune destinul lor, 3 septembrie aduce această materializare împreună cu un alt moment de luciditate, care va fi ascuns sau împărtășit într-un mod ce va aduce, până la sfârșitul acestei săptămâni, multe deservicii celui în cauză.
Astăzi, Mercur și Uranus se vor afla într-un careu și ne confruntăm cu o nesiguranță sau un moment de descumpănire care nu vine neapărat ca rezultat al unor erori repetate, nu apare pentru că ne lipsește ceva, ci pentru că nu știm cum să procedăm în această nouă etapă. Este prima confruntare cu noul și va fi percepută ca un duș rece.
Ceea ce ni se întâmplă astăzi este greu de digerat pentru că atinge, indiferent din ce unghi acționează, o coardă sensibilă. Este ceea ce nu ne place să auzim sau să vedem, ceea ce nu am tolerat și nu am acceptat la nimeni niciodată. Poate fi privită ca o întâlnire cu incompatibilitatea, ca și cum am merge pe contrasens.
Luna se află și ea într-o ipostază care ne îndeamnă să ne regândim poziția sau să ne detașăm de acest val de negativitate. Astăzi va trece prin opoziția cu Jupiter, iar această dispunere astrală ne arată că oamenii din jur reacționează față de cel în cauză într-un anumit fel pentru că această persoană transmite un mesaj negativ. În cuvinte mai simple, ceea ce acuzăm că ni se oferă este exact ceea ce oamenii din jur simt că primesc de la cel în cauză.
Soluția este simplă: să ne oprim din toată această dramă, să ne întoarcem către punctul de echilibru, către momentul în care zdruncinul era cel mai puțin intens sau chiar nu exista, și să ne orientăm către un alt mod de raportare la grup. Deși cei care nu lucrează cu energia nu cred în astfel de lucruri, astăzi oamenii reacționează așa pentru că așa li se transmite. Cel care se simte acuzat, în mod paradoxal, le-a spus celor din jur: „Acuzați-mă, pentru că eu însumi mă cred vinovat de ceva.”
Soluția nu este autoindulgența, ci întoarcerea — pe o cale psihică și emoțională — către momentul de echilibru, acolo unde putem opri aceste gânduri negative față de noi înșine și înlătura convingerile prin care ne facem rău singuri. Și aceasta ține tot de o igienă morală.
Tot ce vine astăzi pe calea nesiguranței poartă amprenta autovătămării, a autopedepsirii, care creează blocaje emoționale, dureri de cap sau semne de agresiune asupra membrelor. Lucrul acesta se întâmplă pentru că cel în cauză are o atitudine greșită față de sine, adică a hrănit iubirea otrăvită.
Antidotul universal pentru a neutraliza această toxicitate este iertarea. Iertarea nu aduce umilință, ci lumină. Nu pune pe umeri poveri suplimentare și nu ascunde durerea, ci oferă îmbrățișarea care înlătură toate aceste obstacole.
Prin urmare, această zi are un caracter provocator, aducând în prim-plan întâlnirea cu un adevăr incomod. Nu este vorba despre o greșeală vizibilă, nici despre un eșec concret, ci despre confruntarea cu propriile frici și convingeri ascunse. Realitatea de astăzi are gustul unui duș rece: ne obligă să vedem ceea ce am refuzat să privim până acum, acele incompatibilități care nu pot fi mascate și care se arată în toată claritatea lor.
De multe ori, drama pe care o acuzăm în jurul nostru este, de fapt, reflexia propriei atitudini. Astăzi, reacțiile celorlalți devin oglindă fidelă a mesajelor subtile pe care le transmitem, conștient sau nu. Dacă simțim că suntem acuzați, adevărul poate fi că, în interior, ne-am declarat deja vinovați. Această complicitate cu propria vinovăție creează o spirală de tensiune care ne apasă emoțional și fizic.
Lecția zilei nu este aceea a autoindulgenței, nici a justificărilor care ne mențin prizonieri. Din contră, ea ne invită să ne întoarcem spre un punct de echilibru interior, acolo unde vocea critică se domolește și se face loc unei înțelegeri mai blânde. Este o zi a lucidității amare, dar și a posibilității de a opri fluxul gândurilor negative ce ne otrăvesc ființa.
Confruntarea cu noul poate fi percepută ca un șoc, dar în realitate ea ascunde o șansă. Este prima dată când pășim pe acest teren, iar nesiguranța este firească. Ceea ce ne tulbură nu este atât lipsa unei soluții, cât incapacitatea de a accepta că soluția nu se va construi pe baza schemelor vechi. Avem nevoie de o repoziționare, de o ridicare deasupra valului de negativitate, chiar dacă aceasta presupune un efort dureros.
În acest context, iertarea devine solvent universal. Nu este semn de slăbiciune, nu este un act de resemnare. Ea luminează acolo unde resentimentul întunecă, curăță acolo unde autopedepsirea a adus blocaj. Iertarea nu cere să uităm, ci să încetăm să ne rănim singuri cu povara propriilor convingeri toxice. În esență, este un act de igienă morală, un pas spre echilibru și liniște.
Astfel, ziua aceasta nu este despre cuceriri spectaculoase, ci despre împăcare interioară. Este despre a rupe cercul în care ne tot condamnăm pe noi înșine, a înțelege că ceea ce vine din exterior este adesea ecoul a ceea ce ne spunem în sinea noastră. În momentul în care vom opri aceste acuzații interioare, lumea din jur va înceta să le repete.
Mai mult decât oricând, ziua de astăzi ne reamintește că adevărata putere nu vine din controlul asupra celorlalți, ci din modul în care alegem să ne raportăm la noi înșine. Atunci când învățăm să ne privim cu blândețe, să iertăm și să ne detașăm de vinovății inutile, ne recâștigăm libertatea. În lumina acestei libertăți, vulnerabilitatea încetează să fie o povară și devine începutul unei noi puteri.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a opri judecata aspră asupra propriei persoane. Prin iertare ne putem regăsi claritatea și libertatea de a merge mai departe.

Grație. Se simte o alinare. Se descoperă recunoștința. Obstacolele se transformă în sprijin. Apar soluții neașteptate. Îndemnul este către maturizare. Se cultivă flexibilitatea. Emoțiile devin mai stabile. Se cere discernământ. Iertarea aduce eliberare.

Mijlocul săptămânii aduce împlinirea celui mai frumos aspect al acestei perioade, care a fost activ și în celelalte reprezentări astrale, aducând grația de care am avut nevoie, picătura de lumină care a deservit întunericul din apropiere pentru a putea face un pas, și încă un pas, și încă unul pe drumul pe care ni l-am ales. Jupiter împlinește un trigon cu Capul Dragonului, dar face acest lucru într-un mod magic. Va media astfel tendința nodurilor prin Coada Dragonului, aducând și din punct de vedere social o soluție care va fi privită ca o mare salvare.
În urma vibrațiilor ce vin din această dispunere, care nu este specifică doar zilei de 4 septembrie, ci întregii perioade ce ține de la mijlocul lui august și va dura până spre sfârșitul lunii septembrie, mulți vor spune: „Dacă nu mi s-ar fi întâmplat lucrul acesta, ar fi fost un dezastru.” Nu putem ști dacă pasul următor pe acest traseu, în absența avantajului de acum, ar fi avut această calitate dezastruoasă așa cum gândim acum, dar în mod sigur această concluzie este rezultatul unui proces psiho-emoțional foarte complex prin care cel în cauză mulțumește.
Da, acesta este momentul în care avem de ce să spunem „mulțumesc” — nu puțin, nu doar de câteva ori și nu doar câtorva oameni din jur pe care îi alegem cu mare atenție, ci tuturor proceselor pe care le conștientizăm sau nu, tuturor întâmplărilor pe care le-am integrat acestui parcurs existențial, tuturor celor văzute și nevăzute care au avut un impact asupra a ceea ce suntem acum. Dacă nu facem lucrul acesta din respect față de întreaga construcție a universului în care trăim, atunci să considerăm că este nevoie să o facem măcar dintr-un concept ce ține de igiena morală. „Ce ție nu-ți place altuia nu face” sau, în revers, „fă celuilalt așa cum ți-ar plăcea să ți se facă”, dar nu prin a trece peste decizia ta, nu cu forța, nu în mod plictisitor, ci cu atenție, răbdare și măsură.
Dincolo de beneficiile sociale care derivă din această relație bună a Marelui benefic (Jupiter) cu destinul (Axa Dragonului) și care țin de împlinirea unor demersuri asupra cărora lucrăm de ani de zile, marele câștig al acestei săptămâni vine din concretizarea unei atitudini tonice, ce se transformă într-o maturizare emoțională. Devenim mai stabili într-un sentiment fără să conteze dacă ni se oferă sau nu dovezi, fără să conteze dacă situația sau persoana din jur merită sau nu. Există un impuls interior care ne îndeamnă să facem acest pas, iar el va deveni cu atât mai puternic și mai reprezentativ cu cât cel în cauză va fi mai atent la desfășurarea lui și mai permisiv, adică va ridica mai puține bariere, va promova mai puține prejudecăți.
Astăzi aflăm dacă suntem sau nu un sprijin pentru cei din jur, dar această conștientizare va fi mai evidentă în a doua parte a zilei, când Luna va trece pe zodia Vărsător și vom lucra mai ușor cu ideile, vom fi mai flexibili în fața elementelor noi și mai convingători atunci când sunt necesare faptele. Această dispunere activează o buclă astrală la care ajungem alegând în mod conștient să vedem lumina diafană ce se ascunde în spatele unor structuri psiho-comportamentale vechi și puternice.
Astfel, suntem chemați să dovedim iubire și înțelegere în situațiile care, până nu demult, ne-au provocat furie și neîncredere. O facem pentru că avem astăzi capacitatea de a înțelege că actorii nu sunt responsabili de calitatea personajelor, ci doar cei care promovează conjuncturi, idei sau lecții de viață. Furia este singurul conținut real din toate aceste întâmplări, iar acest conținut îl purtăm încă depozitat în interior. Am fost furioși pentru că am crezut că putem înghiți otravă și că va muri dușmanul.
Situațiile pe care le parcurgem acum ne vindecă prin faptul că alegem să facem ceea ce nu am făcut până acum: să privim dincolo de personaj, dincolo de piesa de teatru în sine, pentru a descoperi mai mult de atât. Astăzi vedem o lumină. Astăzi descoperim un sentiment frumos. Într-o zi, nu vom mai fi spectatori ai acestei piese dramatice. Vom fi acolo unde este lumina pe care o zărim acum. Vom trăi plenar sentimentul care astăzi se arată ca un calmant, ca o speranță.
În rest, ziua aduce încurajări care cer celui în cauză repere clare, pentru că nu putem răspunde tuturor chemărilor. Se cere un efort de discernământ: să gândim de mai multe ori înainte de a decide și, în același timp, să rămânem liberi în fața sentimentelor frumoase, refuzând să le raportăm la prejudecăți vechi. Nu avem nevoie să știm de ce trebuie să iertăm. Iertarea care caută explicație este justificare. Iertarea fără explicație este eliberare.
Prin urmare, ziua aceasta se ridică deasupra celorlalte printr-o lumină aparte, un fel de grație care nu poate fi explicată pe deplin, dar care se simte în profunzimea ființei. Este ca o picătură de lumină așezată pe întunericul unei perioade grele, lumină ce ne permite să facem un pas mai departe, și apoi încă unul, pe drumul pe care l-am ales. Această grație nu este doar o alinare, ci și o formă subtilă de salvare, o intervenție ce se desfășoară dincolo de voința noastră.
Ceea ce trăim acum este parte dintr-un proces mai lung, început în urmă cu săptămâni, care se va întinde până spre sfârșitul lunii. Din această perspectivă, ziua de astăzi nu poate fi ruptă de context, ci trebuie înțeleasă ca o etapă într-un parcurs de maturizare. Multe situații ne vor părea miraculoase, ca și cum am scăpat de un pericol iminent, ca și cum ni s-ar fi oferit o soluție în ultima clipă. Nevoia de a mulțumi devine evidentă: nu doar unor persoane, ci întregului proces de viață, tuturor împrejurărilor, vizibile sau invizibile, care ne-au adus până aici.
Adevărata valoare a acestei zile stă în atitudinea pe care o cultivăm. Mulțumirea nu este doar un gest de politețe, ci o expresie a maturității emoționale. Înțelegem că ceea ce primim nu este întotdeauna în concordanță cu așteptările noastre, dar poate fi exact ceea ce aveam nevoie. În acest sens, recunoștința devine un act de igienă morală, un exercițiu de curățenie sufletească prin care restabilim echilibrul cu noi înșine și cu lumea.
Pe parcursul zilei, emoțiile capătă o stabilitate nouă. Nu mai așteptăm confirmări sau dovezi exterioare pentru a simți ceva autentic. Există un impuls interior care ne îndeamnă să cultivăm bucuria, să fim sprijin pentru ceilalți, chiar și atunci când nu ni se răspunde pe măsură. Cu cât renunțăm la prejudecăți și bariere, cu atât acest impuls devine mai puternic.
Odată cu trecerea Lunii în Vărsător, simțim o ușurare în gândire, o deschidere spre idei noi, o flexibilitate care ne permite să ne raportăm altfel la oameni și la situații. Aceasta este clipa în care putem înțelege că furia pe care am purtat-o până acum nu era altceva decât o otravă pe care o beam sperând să lovească pe altcineva. Ziua de astăzi ne oferă șansa de a ne elibera de acest cerc vicios, de a privi dincolo de scenă și de personaje, pentru a recunoaște lumina ascunsă.
În fond, nu este vorba despre ceilalți, ci despre noi. Ei nu fac decât să joace rolurile care ni se cer pentru a învăța o lecție. Alegerea este a noastră: putem rămâne în teatrul conflictelor sau putem merge acolo unde lumina devine sentiment viu, speranță reală. Această speranță nu cere explicații, nu cere justificări. Ea se naște pur și simplu, ca o descoperire interioară.
Astăzi, iertarea este eliberare. Nu trebuie să știm de ce iertăm, pentru că iertarea care caută rațiuni se transformă în negociere. Iertarea autentică este gratuită, limpede și transformatoare. Ea ne eliberează de povara trecutului și ne deschide calea spre o maturizare adevărată, spre bucuria de a trăi sentimentul de lumină pe care îl descoperim acum.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a observa că totul este despre sine, ca patrimoniu și experiență. Maturitatea trece doar pe aici!

Sunt reînviate tipare vechi. Reapare tentația confortului toxic. Confuzia vine din propriile limite. Obstacolele sunt mai mult percepute decât reale. Condiționările se destramă la o privire atentă. Negativitatea se sprijină pe convingeri vechi. Schimbarea cere discernământ. Diferența dintre faptă și atitudine devine clară. Realismul aduce împăcare. Simplitatea se arată ca forță.

Astăzi ne întoarcem la șabloanele mai vechi, cele care ne spuneau că, dacă trecem cu vederea o eroare făcută de cineva, o facem pentru că am înțeles, pentru că există o explicație, pentru că am primit încuviințare pentru așa ceva. Această conjunctură astrală ne arată însă că greșim prin întoarcerea la confortul toxic în care ne-am dus traiul până acum. El nu ținea de o presiune socială anume, cât mai ales de un mod de comportament, de o schemă personală în care încercam să îngrămădim întreaga societate sau întreaga cunoaștere despre lume și viață.
Astăzi suntem, din această perspectivă, într-o contradicție intensă cu noi înșine, pentru că nu acceptăm să ducem mai departe iertarea cu toate riscurile sociale, înfruntând opoziția pe care credem că o primim din partea comunității. Marte și Jupiter se află acum într-un careu și realizăm că ne-ar plăcea să facem ceea ce nu putem, pentru că nu avem timp, nu avem bani, nu ne-am născut în locul care trebuie, nu avem susținerea grupului.
Prin ceea ce greșim astăzi dovedim un singur lucru foarte clar: indiferent cât de intensă este întâlnirea cu lumina, întoarcerea la vechile scheme și la vechile drame rămâne o constantă. Acuzăm de insatisfacție limite care, în această schemă, au doar rolul pe care li-l atribuim noi.
Dacă încercăm să privim problema dintr-un alt unghi, vom vedea că și condiționările se slăbesc sau chiar dispar, iar resursele de care avem nevoie pentru a obține ceea ce dorim nu sunt acestea. La ce ne întoarcem, de fapt? La interdicția de a beneficia sau de a ne permite ceva. Multe lucruri nu au fost obținute până acum pentru că am aderat la convingeri care ne-au pus bariere. Fiind prea siguri că nu putem decât într-un anumit fel, ne-am limitat foarte mult reușita.
Acum ne întoarcem la acea negativitate, dar pare că recurgem la metode mai vechi. Cel care poate trece dincolo de aparențe va vedea, în toată această dispunere astrală, obstacolele așezate pe straturi, așa cum au fost ele și în situațiile anterioare. În plus față de ceea ce s-a întâmplat până acum, astăzi avem posibilitatea de a vedea unde să schimbăm fapta și unde doar atitudinea. În lucrul acesta mic, dar esențial, stă magia acestei zile.
Spre seară, când Luna va trece prin careul cu Luna Neagră și prin trigonul cu Marte, vom fi mai înțelegători față de limitele personale și nu ne vom mai acuza atât de virulent, dar nici nu vom îmbrățișa acele metode care să ne ascundă defectele. Vom accepta această doză de realism, iar lucrul acesta va fi o altă realizare a zilei. Vom putea, în felul acesta, să ducem mai departe curajul că multe realizări pot fi atinse fără a face gesturi ample, ieșite din schema obișnuită, grandioase. Simplitatea nu înseamnă puțin, ci esențial.
Prin urmare, ziua aceasta ne invită să ne privim în oglinda propriilor limitări. Ceea ce pare a fi un conflict exterior este, de fapt, o luptă interioară cu vechi tipare de gândire, cu acele șabloane în care am încercat să așezăm lumea pentru a o face mai ușor de suportat. Am învățat să trecem cu vederea erori doar pentru că aveam o explicație la îndemână, pentru că ni se părea că astfel suntem mai înțelepți. În realitate, era doar o formă de confort, un pact cu o liniște toxică, întreținută de obișnuință și teamă.
Ziua ne pune față în față cu această contradicție. Vrem să iertăm, dar ne temem de judecata celorlalți. Vrem să schimbăm ceva, dar ne ascundem după scuzele vechi: lipsa timpului, a banilor, a sprijinului. Toate acestea se dovedesc a fi bariere pe care le-am ridicat singuri, convingeri care ne-au convins că nu putem decât într-un singur fel. Este paradoxal să descoperim că limitele pe care le acuzăm sunt doar umbre ale propriilor noastre convingeri.
Întâlnirea cu această realitate poate părea amară, dar ascunde o posibilitate subtilă: aceea de a diferenția între ceea ce trebuie schimbat în fapte și ceea ce trebuie schimbat doar în atitudine. Poate că nu putem muta un munte dintr-o dată, dar putem schimba felul în care îl privim. Poate că nu putem elimina imediat o piedică, dar putem învăța să nu o mai investim cu aceeași putere asupra noastră. În această distincție, aparent minoră, stă cheia zilei.
În plan emoțional, aceasta este o zi care cere realism. Nu mai putem să ne ascundem defectele în spatele unor metode ingenioase de a le camufla. Nu ne mai putem judeca pe noi înșine cu atâta asprime, dar nici nu ne mai este permis luxul de a nega ceea ce suntem. A accepta propriile limite devine astăzi un act de maturitate, o cale de împăcare.
Spre seară, lucrurile par să se așeze într-o lumină mai calmă. Confruntările de peste zi capătă sens, iar ceea ce părea o luptă dură cu propriile umbre se transformă într-o formă de claritate. Acceptăm că nu trebuie să facem gesturi grandioase pentru a dovedi ceva. Simplitatea, de multe ori ignorată, devine esența pe care o căutam. Ea ne arată că marile realizări nu se construiesc pe zgomot, ci pe pași mărunți, dar siguri.
În esență, ziua de astăzi nu ne cere să cucerim ceva spectaculos, ci să avem curajul de a renunța la schemele care ne-au ținut prizonieri. Să recunoaștem că multe dintre barierele noastre sunt, de fapt, convenții interioare. Și să descoperim că eliberarea nu vine din forță, ci din acceptarea simplă și clară a ceea ce este.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a renunța la prejudecăți. Pașii ar putea să sperie, dar sunt o certitudine a mersului înainte.

Recul. Sunt reactivate cheltuieli amânate. Apar conflicte vechi. Confortul toxic revine ca tentație. Oamenii aleg tabere. Furtuna socială creează nesiguranță. Stabilitatea se caută prin moralitate. Flexibilitatea devine necesară. Exemplul celor care au trăit simplu inspiră. Esența este împăcarea.

Retrogradarea lui Uranus, în această perioadă, vine cu lecții de viață noi și complicate. Ea va dura până pe 4 februarie 2026, timp în care se va întoarce pe zodia Taur pe 8 noiembrie anul acesta și va reveni pe Gemeni abia la primăvară, pe 26 aprilie.
Ceea ce debutează acum, odată cu retrogradarea lui Uranus, înseamnă un ultim cutremur pe scena publică, o ultimă reconfigurare a centrelor de putere înaintea unei stabilități cu bune și cu rele. Asta înseamnă că, de acum și până în noiembrie, sunt identificate complicațiile care au produs o constrângere toxică sau care au deposedat viitoarele centre de putere de stabilitatea pe care o visau ori pe care și-au construit-o în vara acestui an. Se va face totul pentru ca această stabilitate să se mențină, iar asta înseamnă conflict cu vechii adversari, care se comportă ca niște animale rănite, ascunse în penumbră. Pentru că acel animal nu mai are ce pierde, devine mai agresiv, iar scena socială mai complicată decât am văzut-o în vară.
În privința vieții personale, pentru că aceasta este ținta previziunilor de aici, dinamica astrală ne vorbește despre întoarcerea la cheltuieli pe care le-am amânat. Aici lucrurile sunt mai stabile și mai ușor de gestionat, pentru că momentul inițierii deplasării retrograde coincide cu câteva aspecte care vizează igiena morală, cea invocată și în zilele anterioare: respectul față de oamenii pe care îi avem aproape, indiferent de relațiile pe care le dezvoltăm cu aceștia. În plus, astăzi realizăm că nu suntem răspunzători pentru ceea ce ei au decis și au făcut, ci doar pentru ceea ce am decis și am făcut noi. Toate celelalte țin de o urzeală socială care cere un alt mod de raportare și o flexibilitate psiho-emoțională cu mult peste ceea ce are omul comun acum.
Fără pregătirea necesară, un astfel de om ajuns în furtuna socială nu va face altceva decât să-și aleagă o tabără și, implicit, un dușman, iar de aici și până la a lăsa furtuna socială să-i decidă destinul nu este decât un pas. Viața personală, în contextul retrogradării lui Uranus, cere acum întoarcerea la motivele de împăcare.
Dacă în prima parte a zilei ideile care ieri ne ajutau să fim flexibili și permisivi față de nou, astăzi devin surse de agitație, este pentru că acest nou se dovedește imatur sau insuficient pentru planurile pe care le avem. Se impune, așadar, întoarcerea la vechile modele de moralitate, la acele repere care au rezistat de-a lungul timpului și care nu se încadrează nici în prejudecățile modei culturale, nici în dogmatismul specific unei epoci anume.
În cuvinte mai simple, 6 noiembrie este ziua exemplelor de bune practici pe care ni le luăm din oamenii care au trăit în afara istoriei, dar pe care istoria nu i-a putut șterge. Aceste ființe remarcabile au smuls bucăți din epoci, au ieșit din orbirea impusă de o vreme anume și au devenit entități fără istorie. Ele permit astăzi trezirea atenției într-un mod aparte.
Oamenii care răspund acestei chemări nu se întorc doar la a-și plăti datorii vechi, ci la a se împăca cu energiile care nu se rup de la sine, ci trebuie desprinse cu mâna, în acest mod conștient. Cei care lucrează cu energia știu exact cum funcționează acest proces și unii îl numesc „recuperarea energiei”, „recuperarea părților de suflet” sau „reîntregire”. Această construcție astrală nu ne spune nimic despre intensitatea procesului. Asta înseamnă că este mai puțin important cum anume împlinim această chemare, cât faptul de a participa la ea.
În cuvinte mai simple: orice gând care nu distruge (fie că ființa înțelege sau nu înțelege), orice faptă care nu transformă binele într-o cârjă pentru cel pe care binefăcătorul îl consideră slab, orice încurajare care nu devine prejudecată și multe altele asemenea lor se află pe această vibrație magică.
În rest, ziua ne îndeamnă să ne întoarcem către simplitate, către reglarea zonelor de tensiune, către împăcare și compromis, știind că momentul acesta nu este altceva decât „ochiul furtunii”. Partea activă a creației universului nu ține însă cont de aceste particularități sau de impresiile pe care omul și le creează pentru joc și diversitate, nu pentru a da sens existenței.
Asta înseamnă că nu ne trebuie mult pentru a atinge acea maturitate afectivă care ne învață că viața înseamnă mai mult decât a plăti taxe, a face milostenii, a câștiga un război sau a obține o diplomă. Viața ne cere să învățăm cum să ne însușim acele calități care ne oferă totul atunci când nu mai avem nimic și care nu ne împovărează cu nimic atunci când avem totul.
Prin urmare, retrogradarea de acum ne invită să ne aplecăm asupra lecțiilor care cer răbdare, rezistență și maturitate. Este ca o întoarcere în timp, nu pentru a retrăi aceleași greșeli, ci pentru a înțelege în sfârșit ce anume ne-a ținut blocați în tipare vechi. Atmosfera zilei seamănă cu liniștea apăsătoare din „ochiul furtunii”: știm că în jur totul este în mișcare, dar în centrul acestui spațiu avem șansa să găsim echilibrul.
Scena socială se complică. Adversarii devin mai agresivi, vechile rivalități mai vizibile, iar structurile de putere, mai fragile decât în vară. Nu e ușor să navighezi printr-un asemenea haos. Pentru mulți, tentația va fi aceea de a alege o tabără, de a transforma nesiguranța în conflict, de a se lăsa purtați de vânturile care agită colectivul. Însă tocmai aici stă proba de discernământ: a rămâne lucid atunci când ceilalți se grăbesc să eticheteze, să condamne sau să se înfrunte.
La nivel personal, mesajul zilei e mai blând, dar nu mai puțin provocator. Cheltuieli vechi revin, obligații amânate cer rezolvare, dar nu pentru a ne copleși, ci pentru a ne aminti de igiena morală. A respecta oamenii din jur, a nu ne atribui poveri care nu sunt ale noastre, a înțelege că responsabilitatea începe și se termină cu propriile decizii — acestea sunt reperele simple și ferme pe care ni le oferă acest tranzit.
Astăzi descoperim că nu toate noutățile sunt mature, că nu orice plan proaspăt conceput are consistența de care avem nevoie. Așadar, întoarcerea la vechile modele de moralitate devine nu un pas înapoi, ci un gest de înțelepciune. Uneori, ceea ce a rezistat timpului merită să fie readus în prim-plan, pentru că tocmai simplitatea și rezistența sa îi dau valoare.
Este o zi a exemplului. Modelele vii sau invizibile, oamenii care au trăit dincolo de prejudecăți și dogme, devin surse de inspirație. Nu au nevoie să fie glorificați, ci doar să fie recunoscuți ca repere. Prin ei învățăm că adevărata putere nu vine din apartenența la o epocă, la o tabără sau la o cultură, ci din capacitatea de a transcende limitele impuse.
Pentru cei atenți, retrogradarea aceasta devine un moment de reîntregire. Nu trebuie să știm cum anume se petrece procesul, nici cât de intens va fi. Importanța stă în participare, în alegerea de a nu ne mai răni singuri cu gânduri care macină, cu convingeri care paralizează. Fiecare gând care nu distruge, fiecare faptă care nu transformă binele într-o dependență, fiecare încurajare lipsită de prejudecată intră în rezonanță cu vibrația acestei zile.
Spre final, se impune o înțelegere profundă: viața nu se reduce la diplome, victorii sau taxe plătite. Ea ne cere să dobândim calități care să ne facă bogați chiar și atunci când nu avem nimic și lipsiți de atașamente atunci când avem totul. Aceasta este lecția maturității afective, iar retrogradarea de acum ne împinge spre ea, chiar dacă drumul nu e comod.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a reveni la modelele morale durabile.

Agitație. Se iau decizii grăbite. Apar datorii vechi. Greșelile ies la suprafață. Instinctul domină rațiunea. Conștientizarea devine mai importantă decât fapta. Onestitatea este pusă la încercare. Spiritul practic se confruntă cu tentația. Pasul lateral aduce claritate. Intensitatea emoțională definește întreaga zi.

Ultima zi a săptămânii este o zi agitată. Astăzi vrem să prindem din urmă ultimul tren și, după ce urcăm în el, ne dăm seama că este greșit; vrem să ne achităm de datorii mai vechi, dar, după ce facem lucrul acesta, realizăm că nu acela era termenul. Agitația momentului ne îndeamnă să luăm decizii prea rapide, iar unele dintre ele se vor dovedi greșite.
Am mai trecut prin situații de genul acesta, însă elementul particular de acum este unul care ne ajută să înțelegem și de ce toată vara am făcut la fel. Sub pretextul că putem privi o problemă din mai multe unghiuri și că avem mai multe tipuri de soluție, alegând-o pe cea mai bună, deci că judecăm obiectiv ceea ce ni se întâmplă, am mințit alegând de fapt instinctiv, pe baza primei impresii. Relația de trigon dintre Luna Neagră și Capul Dragonului ne arată că suntem încă sub forța acestei impresii, că avem convingerea că, procedând așa, nu se vede. De data aceasta se vede. Tocmai de aceea, în relația Lunii Negre cu Axa Dragonului, mult mai importantă este conștientizarea decât fapta în sine.
A ne opri din a face ceea ce am făcut până acum — să lansăm informații greșite, să-i inducem în eroare pe ceilalți sperând că nu se observă, să păcălim sau să manipulăm considerând că rezultatul este mai important decât fapta — reprezintă marele beneficiu al acestei zile. Acest proces se împlinește și prin Luna Plină, o lună plină de vară ce pune presiune pe spiritul practic și pe onestitate. Tentația de a lua ceea ce credem că ne aparține, de a obține un avantaj într-o interacțiune socială fără a ține cont de consecințe, este foarte mare. Dar nu trebuie să uităm că, așa cum vin beneficiile, cu putere și impact, pentru că Luna Plină își face treaba cu brio în această schemă astrală, la fel vor veni și răspunsurile pe marginea acestor fapte. În cuvinte mai simple: după faptă și răsplată.
Semnul că suntem într-o schemă greșită apare până în mijlocul zilei, până când opoziția dintre Lună și Mercur se va disipa. Orice disensiune, contradicție sau opoziție justificată prin dorința de a obține un avantaj propriu, cu scopul de a nu pierde, de a nu fi deposedat, umilit, marginalizat, nedreptățit ori respins, este semnul de care ar trebui să ținem cont înainte de toate.
Ce este de făcut? Cu toate riscurile, să lăsăm lucrurile așa cum sunt și să ne întoarcem la procesul igienei morale. Aceasta nu înseamnă să renunțăm la a acționa și nici să ne retragem cu lașitatea celui care face un pas înapoi din teamă. Înseamnă să facem un pas lateral, nu înapoi. Nu renunțăm la dreptate și corectitudine, ci la dreptatea și corectitudinea acestei lumi materialiste care constrânge ființa, fie prin reguli vechi, fie prin reinterpretări moderne.
Dacă viața ne cheamă astfel, atunci să pierdem ceea ce materia vrea să-și ia înapoi, pentru că nu este o pierdere pentru spirit atâta timp cât spiritul nu se identifică cu partea de materie care se întoarce la sursă. În cuvinte mai simple: când suntem învățați să spunem „Doamne, facă-se voia Ta”, nu ni se cere să aderăm la noi concepte religioase, ci să practicăm această igienă morală care dă materiei ceea ce dorește să-și ia, fiind convinși că experiența acumulată de spirit nu va putea fi niciodată confiscată.
Acest adevăr îl aflăm din multe învățăminte, fie că vin pe filieră ezoterică, fie literară. Întotdeauna spiritului i se cere acordul pentru a fi deposedat de ceva, iar el alege cum să facă acest lucru. Materia nu poate lua experiența depusă în spirit, motiv pentru care este nevoie de consimțământul spiritului pentru ca acea experiență să fie înstrăinată. Știm aceste lucruri pentru că au fost frumos povestite de alții, dar ele sunt desprinse din realitate, din acea realitate pe care o percepem în fiecare zi și care astăzi va fi mai clară ca niciodată.
În rest, ziua aduce intensitate, pasiune, temeri, exagerări și pretenții, toate într-un pachet care ne convinge că suntem vii doar pentru că trăim această agitație intensă.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii se arată sub semnul agitației și al impulsivității. Avem impresia că trebuie să recuperăm tot ce am amânat, să prindem „ultimul tren”, să ne achităm de datorii, să rezolvăm rapid ce am lăsat în urmă. Dar graba nu aduce liniște, ci confuzie. Descoperim că, odată urcați în tren, direcția este greșită, că datoria plătită nu era scadentă. Agitația ne împinge să acționăm instinctiv, dar instinctul, nefiltrat de luciditate, devine sursă de eroare.
Întreaga vară am trăit cu iluzia discernământului. Ne-am spus că judecăm cu atenție, că alegem cea mai bună variantă dintre mai multe opțiuni. În realitate, am mers tot pe prima impresie, pe soluția cea mai la îndemână, pe răspunsul grăbit. Astăzi, acest mecanism iese la suprafață și devine vizibil. Este momentul conștientizării. Mai important decât fapta în sine este să recunoaștem tiparul care ne-a condus.
Luna Plină amplifică tensiunea, punând presiune pe onestitate și pe spiritul practic. Ne tentează să luăm ce credem că ne aparține, să obținem avantaje rapide în interacțiuni sociale, fără a cântări consecințele. Dar forța acestei Luni ne avertizează: răspunsurile vor veni cu aceeași intensitate cu care am ales să acționăm. După faptă și răsplată.
Semnele apar repede, până la mijlocul zilei. Opoziția dintre Lună și Mercur scoate la lumină contradicții și disensiuni ce nu mai pot fi justificate prin dorința de a ne proteja interesele. Este semnul că trebuie să ne oprim, să alegem altceva. Și acel altceva nu înseamnă retragere lașă, ci pas lateral.
Pasul lateral este cel care ne scoate din schemă fără să ne retragă din viață. Este alegerea de a observa înainte de a acționa, de a lăsa materia să-și ia ce dorește fără a simți că pierdem esențialul. Spiritul nu este legat de bunurile pieritoare și nici de avantajele imediate. Spiritul are bogăția experienței, iar această bogăție nu poate fi confiscată.
În esență, ziua ne învață că renunțarea nu este slăbiciune. A pierde ceva ce ține de materie poate fi un câștig pentru spirit, dacă alegem să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. „Doamne, facă-se voia Ta” nu este o dogmă religioasă, ci o formă de igienă morală prin care ne eliberăm de identificarea cu ceea ce e trecător.
Astăzi învățăm că intensitatea trăirilor nu înseamnă neapărat vitalitate. Putem fi vii și prin liniște, prin claritate, prin renunțarea la manipulări și graba de a înșela. Putem fi vii și prin simplitatea de a lăsa lucrurile să se așeze, fără să forțăm. În această simplitate se ascunde adevărata putere a zilei.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a face un pas lateral, nu înapoi, păstrând onestitatea și acceptând să pierdem ceea ce este trecător, pentru a proteja ceea ce rămâne esențial în spirit.