Doubt (2008)

Avand la baza o piesa de teatru castigatoare a unui premiu Pulitzer si a unui premiu Tony, pelicula „Doubt” o are in centrul actiunii pe sobra si ambitioasa calugarita Aloysius, directoarea unei scoli parohiale catolice din rau-famatul cartier Bronx al New York-ului, care il suspecteaza pe unul dintre cei mai populari profesori din subordinea sa – preotul Flynn – ca molesteaza sexual un elev de culoare in varsta de numai 12 ani pe nume Donald Muller. Sora Aloysius devine suspicioasa atunci cand parintele Flynn manifesta un interes exagerat fata de primul copil de culoare care a invatat vreodata in scoala ei si il acuza fatis pe acesta de pedofilie si de inclinatii homosexuale.
Preotul catolic neaga cu vehementa acuzatiile ce i se aduc, fiind convins ca directoarea scolii nu va reusi niciodata sa gaseasca dovezi incriminatoare la adresa lui si o atrage de partea sa pe novicea sora James, care se trezeste prinsa la mijloc fara voia ei in acest scandal cu tenta sexuala si care nu este pe deplin convinsa de vinovatia preotului Flynn. Decisa sa afle adevarul cu orice pret, sora Aloysius o contacteaza pe mama baiatului abuzat si poarta o conversatie aprinsa si revelatoare cu aceasta.

Sursa: http://www.cinemarx.ro/filme/Doubt-Doubt-384314.html

Nu cred ca am vazut vreun film cu Maryl Streep in care prestatia ei sa nu fie impecabila. Cu an in urma am crezut ca dupa „Diavolul se imbraca de la Prada” actrita nu mai are noutati. M-am inselat! In Doubt tulbura cu usurinta cu care exprima intr-o succesiune sigura, precisa stari contrare. Are simtul camerei, a obiectivului si impresioneaza prin usurinta cu care stie sa transmita mesajul, nu interlocutorului, ci celui care priveste. Un alt lucru pe care l-am admirat la ea este transparenta cu care iti permite sa iei parte la actul actoricesc. Se simte din usurinta cu care construieste scena daca ii place interlocutorul, daca acesta participa corect la construirea cadrului sau daca empatizeaza cu ea. Din acest punct de vedere este pur si simplu geniala, pentru ca nu distrage atentia, ci dimpotriva iti transmite o bogatie de informatii ce o vor face si mai placuta.
Calitatea filmului nu se sprijina insa numai pe prezenta ei, ci si pe un scenariu limpede, cu replici selectate cu grija, pe construirea unor scene in consonanta cu mesajul, de asemenea clar exprimare, fara sugestii abstracte ce ar putea bulversa spectatorul. Filmul contine un mesaj dur, tragic extrem de realist, de aceea gasesc cele cateva metafore construite prin: rafale de vant, fereastra mereu deschisa, becul care se tot arde, legatura dintre scene prin imbinarea personajelor aflate in pozitii de mediatii metafice, ca nepotrivite filmului, lansate fortat, lipsite de simt artistic.
Dincolo de acestea, deznodamantul filmului, motivul principal pentru care multe din intamplari s-au construit atat de tragic si patimas este acela in care Sora Aloysius (Maryl Streep), o femeie dura, calita in greutatile vietii, dedicata idealului ei, admite ca are indoieli, sugerate de context, ca fiind de natura conceptuala.
Daca subiectul nu este nou, fiind explorat in diverse moduri, modalitatea prin care este derulat firul evenimentelor il transforma intr-un joc al mintii, intr-o lupta a ideilor sau caracterelor, intr-o disputa conjuncturala construita pe gandirea atagonista a celor care ar fi trebuit sa simta si sa gandeasca la fel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.